Citiți versiunea integrală a Ziarului de Sănătate, numărul 36

„Vremurile au fost când mai bune, când mai rele, dar eu am mers din prima zi cu mașina deci a existat un confort din punctul ăsta de vedere. La început de tot, drumurile erau foarte rele, nu se dădea niciun fel de stimulent pentru medicii care mergea în mediul rural. Acum există un spor care acoperă cheltuieli de transport, mai ales la noi, care avem punct secundar la Ipatele, ajungem să facem și peste 700 de kilometri pe săptămână”, a declarat dr. Oana Miron.

Ambulanța face o oră de la Iași la Mironeasa

Dar cu ceața de pe drum, cu un climat în zonă în care, în 50 de kilometri, treci de la toamnă la iarnă, prin gheață, polei și noroi, medicul se întreabă dacă astăzi ar mai vrea vreun medic tânăr să facă meseria aceasta la țară. Comunitatea locală se implică mai mult moral, spune dr. Miron, în cele mai multe locuri, iar financiar este greu. Ar fi nevoie de tineri cu pasiune, cu dorință, poate insuflată de familie, de a fi apropiați de pacienți.

În cazul ei, a avut o mătușă care a fost medic pediatru și familia a încurajat-o să se apuce de meserie.

„Programul e foarte complicat – cum să îi spui unui tânăr că te trezești în fiecare zi la 6, pleci de-acasă, pe orice fel devreme, că e viscol, furtună, plouă cu gheață etc. Tot trebuie să ajungi, tot trebuie să fii acolo, să fii aproape de pacient. De aceea neapărat trebuie să ai dorință, să ai pasiune și să vrei să faci profesia asta. Chiar luna trecută mă întreba cineva dacă n-aș vrea să renunț și să vin la oraș. Dar nu, n-aș face-o, mai ales acum când e clar că s-au îmbunătățit condițiile. Când primăria face tot ce poate ca să susțină comunitatea, când au utilități. Există un anumit confort în relația cu primarul, cu familia sa, cu pacienții. Într-adevăr, în mediul rural simți că faci manevre de chirurgie, chiar dacă-s mai mult sau mai puțin decontate de CJAS – trebuie să le faci”, a precizat dr. Oana Miron.

Realitatea, spune medicul, este că acum condițiile s-au îmbunătățit cu mult față de cum erau în urmă cu 20 de ani. Dar sistemul încă mai are de tras înainte să poată spune că asigură condiții foarte bune pentru toată lumea. Spre exemplu, a explicat dr. Oana Miron, în 20 de ani nu s-a schimbat un lucru fundamental, deși sistemul a evoluat: trebuie să fie în continuare un foarte bun medic urgentist. Pentru că elicopterul SMURD, odată chemat, ajunge în 20 de minute la o urgență majoră, dar ambulanța face aproape o oră până la Mironeasa.

„Trebuie să fii foarte stăpân pe sine și pe meserie, dăruit profesiei. Când ești medic de familie, mai ales în mediul rural, trebuie să tratezi și copii, și bebeluși, și adulți, și vârstnici. Neapărat trebuie să ai foarte multă răbdare. Chiar mă gândeam când mi-ați spus că vom discuta despre anii petrecuți aici cum au evoluat pacienții. Se nasc 90-100 de copii pe an care devin apoi grup de vaccinare la 1 an, apoi la 5 ani. Mă gândeam cum ai ritmicitatea asta și cum ajungi să îi cunoști. Da, în 20 de ani practic a crescut comunitatea în jurul nostru”, a punctat dr. Oana Miron.

Și în mediu rural sunt pacienți care cred că se pot trata pe Internet

Doar că fiind aproape în permanență de comunitate a ajutat-o pe această să vadă și că oamenii nu au mereu grijă de starea lor de sănătate așa cum ar trebui. Mai ales în mediul rural, în comunitatea ei, care conține și populații defavorizate, o parte care trăiesc doar din ajutorul social, nefiind nici toți asigurați.

„În rândul populației defavorizate, din cauza condițiilor precare de viață în general, dar și a neglijării stării de sănătate, sunt într-o condiție destul de grea la 60-70 de ani. I-am văzut cum se îndreaptă aici în ultimii 20 de ani. Însă lucrurile astăzi arată mai bine, comunitatea crește de la an la an, iar oamenii se îndreaptă în continuare către medicul de familie. Când nu erau rețetele electronice și scriam fiecare bilet de mână știam aproape pe de rost CNP-urile mămicilor și copiilor”, și-a amintit dr. Oana Miron.

Pacienții, de-a lungul timpului, simte că au evoluat totuși în bine, chiar dacă au dispărut de pe lista medicamentelor compensate și gratuite unele formule complexe mai scumpe, chiar și vitamine, pe care le prescria știind că îi ajută. Dar și oamenii nu mai trăiesc în sărăcia de acum 20 de ani, spune medicul de familie. O parte dintre ei muncesc prin zonă, alții au fost în străinătate și au câștigat mai mulți bani și apoi s-au întors cu ei acasă. A existat o mobilizare în zonă, dar și un fel de auto-educare medicală, oamenii au devenit mai preocupați de starea lor de sănătate. Dar asta nu e întotdeauna cel mai pozitiv lucru, spune specialistul. „Există să știți și în mediul rural unele mame care vin și spun că au citit pe Internet că nu ar trebui să facem așa, ci invers. Eu atunci le spune «dacă ai citit, arată-mi parafa și tratează-te singură»”, a povestit dr. Oana Miron.

În continuare, în mediul rural, medicul simte că ea este cea care face un triaj semnificativ, care îi poate ajuta pe colegii urgentiști din orașe în unele cazuri. Cu excepția unor pacienți pe care medicul îi numește „pasionați”, care cheamă ambulanță pentru orice simptom minor, fără discernământ medical, la majoritatea cazurilor intervine ea. La cabinet se fac și manevre chirurgicale, cele care pot fi realizate în condițiile date, dar și investigații medicale mai complexe: o electrocardiogramă, spre exemplu, o spirometrie pentru depistarea unei eventuale afectări pulmonare, o ecografie, au și un otoscop pentru examinarea canalului auditiv.

„Nu e trecută în codul deontologie empatia, dar trebuie să o ai, ca doctor, aproape congenital și să simți iubirea și respectul pacienților față de tine. Chiar și acele apeluri cu aproape disperare în voce care întreabă «doamna doctor, doar nu sunteți în concediu, când vă întoarceți?» pot să te bucure, arată un respect și o nevoie a comunității. De aceea le răspund și dacă sunt plecată, și dacă sunt în concediu, nu chiar 24/24, dar ne înțelegem. Iar cazuri cu patologii interesante avem tot timpul, există o complexitate mare, sunt pacienți pe care îi urmărești, îi trimiți la un CT, sunt tot felul de cazuri interesante din punct de vedere medical, pentru că pacienți sunt complianți, merg la investigații și fac și la sediul nostru. Tot ce contează este să înveți să ai răbdare și să îți placă meseria asta”, a mai explicat dr. Oana Miron.

Programul poate fi și de 12 ore pe zi, mai mult dacă apar urgențe

Dr. Miron locuiește în Iași și face naveta în fiecare zi la Mironeasa, după program, ajungând și la punctul secundar pe care-l au la Ipatele. Spune însă că a reușit să-și dezvolte și o comunitate de pacienți în oraș, iar unii dintre ei preferă să vină să o caute la Mironeasa, mai ales de când drumul este bun și pot face și o plimbare, decât să o cheme să meargă pe la ei pe acasă. Punctul de lucru de la Ipatele, explică dr. Miron, l-au deschis mai mult la rugămintea autorităților locale, fiindcă sunt puține persoane asigurate, multe în vârstă, care nu s-ar putea deplasa și care nu ar putea constitui o populație destul de mare încât un medic de familie să-și deschidă un punct permanent și unic de lucru acolo.

În zilele în care merge și la Mironeasa și la Ipatele face cam 115 kilometri de acasă, la muncă și înapoi.

„M-am obișnuit cu naveta când am fost în Franța, acum foarte mulți ani, toată lumea făcea naveta măcar o oră cu ROR-ul până în Paris. Acum mă duc cu mașina, e confort totuși și ajung și mă descurc pe orice fel de vreme. Astăzi, la tinerii care intră în meserie, cred că apare și un pic de comoditate. La praxisurile din oraș sau la colegii cu care am mai vorbit și țin legătura cu generația mai tânără înțeleg că majoritatea rezidenților ar vrea ca la ora 2 să fie acasă. Așa nu se poate să ai și performanță, și pacienți mulți, înseamnă că ai făcut medicină doar ca să ai un statut social bun, nu însemnă că ai și pasiune”, crede dr. Oana Miron.

Iar programul poate fi adesea complicat, explică specialistul. Sunt zile în care pleacă de la 6 dimineața de acasă, până la ora 5 după-amiază trebuie să fie la Ipatele, iar dacă apare o urgență sau diferite situații trebuie să te adaptezi și rămâi, adesea, peste program. „Dacă nu este pasionat de profesie nu poți face asta. Colegilor tineri le transmit să aibă răbdare, să nu vină cu așteptări foarte mari de la început, nu poți să ai mulți asigurați din prima zi, o mașină foarte bună etc. Trebuie să lucrezi cu răbdare, cu pasiune și cu bucuria de a fi alături de oameni”, a spus specialistul.

Unul dintre cazurile pe care-l va ține minte toată viața este cel al unor părinți care au venit la cabinet cu două fetițe gemene, într-o vineri după-amiază. Una dintre ele avea pe piele o erupție specifică care a făcut-o pe doctoriță să se gândească din start că ar putea să aibă meningită meningococică, așa că le-au trimis de urgență la Iași. Până au ieșit din cabinet și au ajuns la spital, însă, fetița a murit, fiindcă boala este foarte puternică, iar una dintre supărările dr. Miron este că vaccinul pentru a o împiedica, chiar dacă este o infecție care apare foarte rar, nu este decontat în România și pacienții nu au adesea bani să îl facă copiilor.

 

Publicitate și alte recomandări video