Zeci de lideri PNL din teritoriu, alături de 35 de parlamentari, toţi din tabăra Orban, au inundat marţi reţelele de socializare cu mesaje despre blatul dintre „echipa câştigătoare” şi PSD pentru susţinerea Guvernului. Că există o înţelegere subterană între social-democraţi şi tabăra Cîţu e destul de clar. Contează mai puţin dacă cele două părţi au negociat direct termenii „alianţei”, dacă a existat o mediere a Palatului Cotroceni sau dacă „parteneriatul” s-a încheiat şi consumat tacit, fără discuţii prealabile. Ce nu e la fel de evidentă, deşi ar fi trebuit, e ipocrizia taberei Orban, care a descoperit peste noapte o incompatibilitate între PNL şi PSD. Să reţinem numele celor care acuză azi „echipa câştigătoare” de colaboraţionism (Violeta Alexandu, Nazare, Dancă, Kocsis). Peste câţiva ani (sau câteva luni), îi vom regăsi în diferite formule de guvernare alături de social-democraţi. Am mai văzut filmul ăsta.

Din prima zi a noii crize guvernamentale, miercurea trecută, Ludovic Orban s-a comportat ireproşabil atât ca lider de partid, cât şi ca şef al Camerei Deputaţilor. Lucid, a făcut apel la negocieri şi la păstrarea punţilor între PNL şi USR PLUS, a respectat legea şi principiile constituţionale şi a făcut primii paşi pentru dezbaterea moţiunii de cenzură, în ciuda colegilor de partid. C-aşa-i păleşte bunul simţ şi responsabilitatea pe oamenii de stat din România numai când sunt în opoziţie. Să fi fost el „alesul” lui Iohannis pentru şefia PNL, ar fi jucat cel puţin la fel de murdar ca echipa Cîţu. Cu două zile înainte de „metamorfoză”, Orban anunţa că PNL sprijină păstrarea pensiilor speciale pentru aleşii locali, iar la PSD se desfăceau sticle de şampanie. Apoi, să nu uităm cine a fost „impresarul” care a negociat transferul a zeci de primari de la PSD la PNL şi nici cine s-a grăbit să pronunţe „nevinovăţia” lui Costel Alexe şi a lui Mihai Chirica, înainte ca justiţia să dea vreun verdict.

Adoptarea pe sub mână a PNDL 3 sau numirea unor procurori şefi fără ştirea preşedintelui Iohannis (Stelian Ion neagă ipoteza)? Care a fost cauza divorţului din guvern? Ca pretext, ambele sau oricare dintre variante. Cauza principală e însă mai profundă şi poate fi explicată mai degrabă prin legile fizicii decât prin raţiuni de strategie politică. Forţa de gravitaţie între nucleele PNL şi PSD e prea puternică pentru a fi desfăcută prin alianţe artificiale, precum cea dintre liberali şi USR PLUS. E suficient să aruncăm o privire în teritoriu pentru a înţelege că USL a supravieţuit în toate comunităţile în care PNL şi PSD au trecut pragul. USL trăieşte bine mersi în oraşe cu pretenţii - Bucureşti, Iaşi, Timişoara, Braşov, Bacău -, iar în rural, USL controlează tot (vezi cazul de la Mirceşti relatat în ediţia de luni a ZDI). Că e vorba despre intervenţia statului în economie, despre satisfacerea clientelei politice, despre controlul justiţiei sau păstrarea unui status quo în sănătate şi educaţie, liberalii şi social-democraţii gândesc la fel, au interese comune. Întrebarea nu e de ce s-a rupt coaliţia dintre PNL şi USR PLUS săptămâna trecută, ci cum de a rezistat până săptămâna trecută?