
Cum explică judecătorii ieșeni sentința blândă dată în cazul tânărului șofer care lovit cu mașina și a rupt un om în două, pe Independenței

Rareș Berihoi a trecut milimetric pe lângă o condamnare cu executarea în regim de detenție. Pedeapsa primită din partea magistraților Tribunalului a reprezentat maximul care putea fi aplicat fără a se dispune trimiterea după gratii. Puțin a lipsit ca strategia de apărare aleasă de Berihoi să nu se soldeze cu un astfel de rezultat.
Procurorii au cerut condamnarea lui Berihoi pentru omor calificat
Berihoi a fost condamnat luni la 3 ani de închisoare, cu suspendarea executării pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani pentru un accident de circulație mortal comis în septembrie 2021, pe când avea doar 19 ani. Aflat la volanul unui Audi Q8, circula pe bulevardul Independenței cu o viteză de 150 km/h, de trei ori mai mare decât maximul permis de lege. Autoturismul a acroșat un bărbat de 58 de ani care traversa regulamentar, pe trecerea de pietoni din dreptul blocului Y3. În urma impactului, trupul victimei a fost secționat în două de la mijloc, faptul datorându-se pe de o parte vitezei mașinii, iar pe de alta, formei distinctive a părții anterioare a acesteia.
Deși procurorii au cerut judecarea și condamnarea lui Berihoi pentru omor calificat, judecătorii au considerat că este aplicabilă încadrarea juridică mai ușoară, cea de ucidere din culpă.
Urmăriți canalul „Ziarul de Iași” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
De regulă, magistrații ieșeni aplică în cazul uciderii din culpă pedepse cu suspendarea executării, excepțiile fiind reprezentate de cazurile în care șoferul era recidivist, băut sau aflat sub influența drogurilor. Conform legii, executarea unei pedepse poate fi suspendată dacă aceasta nu depășește trei ani. De asemenea, durata maximă a termenului de supraveghere este de patru ani. Având de ales dintr-un interval de 2-7 ani, cât reprezintă pedeapsa pentru ucidere din culpă, judecătorii s-au orientat spre o pedeapsă medie, iar în cazul acesteia, s-au orientat spre condițiile cele mai severe.
A contat că a sunat singur la 112
Din motivarea sentinței Tribunalului rezultă că nu a lipsit mult ca judecătorii să-și schimbe gândul și să opteze pentru o sentință cu executare. Pentru a se putea dispune suspendarea pedepsei este obligatoriu ca inculpatul să nu mai fi fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea pe un termen mai mare de un an și să-și fi dat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității. Berihoi avea cazierul imaculat și a semnat fără să crâcnească declarația prin care se oferea să muncească. A treia condiție este aceea ca inculpatul să fi depus eforturi pentru ”înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii”. Ea a fost considerată de judecători ca îndeplinită prin reacția imediată a lui Berihoi, după accident.
„Imediat după comiterea faptei inculpatul însuşi a apelat SNUAU 112 şi a anunţat producerea accidentului, neavând vreo tendinţă de părăsire a locului faptei ori de alterare a realităţii celor petrecute”, au notat judecătorii.
Fără a fi o condiție pentru suspendarea executării unei pedepse, de multe ori inculpații își recunosc vina în fața instanței, în forma propusă de rechizitoriu. Recunoașterea asigură derularea mai rapidă a procedurilor judiciare și este recompensată cu reducerea cu o treime a limitelor pedepsei, ceea ce poate duce la scăderea ei sub pragul de 3 ani necesar suspendării. Berihoi și-a recunoscut vina, dar cu amendamente. A respins încadrarea juridică stabilită de procurori, cea a omorului calificat, apărarea afirmând că a fost vorba doar de o ucidere din culpă. Această nuanță a fost acceptată de judecători, ea corespunzând de altfel cu interpretarea pe care o dădeau ei înșiși probelor prezentate de anchetatori. Mai greu de acceptat era a doua nuanță. Apărarea a insistat că viteza autoturismului condus de Berihoi era de aproximativ 80 km/h în momentul impactului. Mult mai mare decât cea legală, oricum, dar nu triplă. A fost o greșeală tactică ce putea să-l coste pe Berihoi libertatea.
Ce a spus expertul în fața instanței
Cifra de 80 km/h a fost avansată de Berihoi în chiar primele sale declarații, date în noaptea accidentului și a fost preluată apoi de apărare. Cum procurorii invocau viteza excesivă ca argument în favoarea acuzației de omor calificat, apărarea a insistat că viteza nu putea fi de 150 km/h. Expertul criminalist a fost supus de avocatul lui Berihoi unui interogatoriu intens, apărătorul punând practic sub semnul întrebării toate concluziile expertului. Cele două jumătăți ale trupului victimei fuseseră aruncate la peste 100 de metri distanță de trecerea de pietoni pe care avusese loc accidentul. Era posibil ca greutatea victimei ori înălțimea față de sol la care avusese loc impactul să influențeze distanța de proiectare, cu efecte asupra calculării vitezei de deplasare a mașinii?
Faptul că trupul fusese secționat în două influența distanța de proiectare? Exista o formulă de calcul diferită în cazurile în care trupul victimei nu rămânea întreg? „Nu există o formulă de calcul care să ia în considerare distanţa de proiectare prin raportare la secţiuni ale corpului victimei. În situaţia accidentelor în urma cărora corpul victimei este dispersat în mai multe segmente, distanţa de proiectare se stabileşte prin raportare la acea parte a corpului situată la distanţa cea mai mare de locul impactului. Dispunem de mai multe formule de calcul în funcţie de datele concrete care ne sunt furnizate. Cu cât se introduc mai multe date, cu atât creşte marja de eroare, întrucât aceste date pot fi eronate şi să compromită rezultatul expertizei. Consider că în prezenta cauză au fost furnizate suficiente elemente de organul de urmărire penală pentru a putea determina viteza de impact. Chiar dacă am fi dispus de elemente suplimentare, metoda de calcul folosită ar fi fost aceeaşi. În cadrul fiecărei expertize criminalistice efectuate în accidente auto se utilizează metoda de calcul apreciată ca fiind potrivită situaţiei concrete. Nu există metodă de calcul tip, care să poată fi utilizată standard în anumite situaţii”, a răspuns expertul.
Discuția din jurul vitezei i-a iritat pe judecători
Nu a fost suficient. Apărarea a insistat asupra lipsei competenței expertului criminalist și a cerut o nouă expertiză, făcută de un specialist în domeniul audio-video care să interpreteze imaginile suprinse de camerele video de pe bulevard. Răspunsul Institutului Național de Expertize Criminalistice a fost sec. Orice absolvent de studii superioare tehnice poate calcula viteza de deplasare a unui autovehicul pe o înregistrare video, cunoscând poziția unor repere fixe, distanța dintre ele și timpul contorizat de cameră. Nu ai nevoie de un expert pentru aceasta.
Concentrarea apărării pe demonstrarea faptului că mașina ar fi avut o viteză semnificativ mai mică de 150 km/h a avut darul să-i irite pe judecătorii care nu considerau relevant acest element pentru stabilirea formei de vinovăție a inculpatului. Că mersese cu 80 km/h sau cu 150 km/h, rezultatul impactului ar fi fost oricum moartea victimei, Berihoi oricum încălcase prevederile legii, iar câteva zeci de kilometri pe oră în plus sau în minus nu îl făceau mai criminal și nu îi schimbau vinovăția. Ca urmare, judecătorii nu au mai ținut cont de recunoașterea faptei de către Berihoi, considerând-o ca pur formală. Era de înțeles să conteste încadrarea juridică a faptei, dar contestarea valorii vitezei, care presupunea efectuarea de noi expertize și depunerea de noi probe făcea ca procedura simplificată să fie golită practic de conținut. Procesul nu mergea mai repede. Berihoi nu a mai beneficiat astfel de reducerea cu o tremie a limitelor pedepsei.
Ce portret i-a creionat apărarea tânărului
Circumstanțele personale ale inculpatului au fost în cele din urmă cele care i-au convins pe judecători să-l lase în libertate. Martorii audiați au creionat portretul unui tânăr responsabil, atent și prudent, potret primit cu rezerve de judecători. Conducerea unui automobil cu 150 km/h nu denota prudență. În schimb, lipsa antecedentelor penale era un element de luat în calcul. Tânărul nu frecventa medii și anturaje cu potential infracțional. Era student, lucra în același timp, iar conduita sa generală era a cea a unui tânăr normal de 19 ani, încă imatur și instabil emoțional. Comportamentul său din seara accidentului avusese consecințe dramatice, dar tânărul nu reprezenta un pericol social, nu prezenta risc infracțional și deținea resursele interne necesare adoptării unei atitudini viitoare responsabile. Aprecierile magistraților Tribunalului vor fi probabil supuse controlului instanței superioare, dacă procurorii vor contesta prima sentință.
Publicitate și alte recomandări video