Riscul personalului medical

Prof.dr. Diana Cimpoeșu, medic-șef UPU-SMURD Iași, a explicat, pentru „Ziarul de Sănătate”, că religia își are locul atât la medici, cât și la pacienți. Însă nu va fi găsită în miracole care nu pot fi explicate, ci mai degrabă la cazurile grave, întâlnite din păcate prea des în meseria unui medic urgentist. „De multe ori, când cazul este foarte grav, când e dramatic, pe lângă faptul că lucrez la caz, mă și rog în gând pentru ca persoana respectivă să iasă din situația foarte critică. Uneori se întâmplă, alteori nu, încercăm să facem tot ce ține de noi și să lucrăm ca la carte”, a spus prof.dr. Diana Cimpoeșu.

Citiți aici integral Ziarul de Sănătate nr. 14

Primul lucru pe care l-a menționat medicul este că o parte dintre aceste rugăciuni au ca destinație principală propria persoană, fiindcă meseria de medic de urgență este adesea una plină de riscuri.

„În afară de dramaticele accidente, am fost în elicopter în unele situații complicate. Era vânt în Republica Moldova, când făceam zborurile de recunoaștere în 2015, când zburam de la Chișinău la Bălți, o vreme atât de urâtă. Am spus toate rugăciunile în gând, am spus că nu voi mai zbura, dar nu s-a întâmplat asta, desigur. M-a ajutat Dumnezeu să ajung cu bine acasă și am continuat să fac același lucru. Am mai avut un episod cu elicopterul mare, când s-a aprins un bec în bord și pilotul a spus că trebuie să ne întoarcem de urgență. Asistentul și cu mine tremuram amândoi, ne gândeam acasă, la familie, și mi-a spus «doamna doctor, eu nu mai știu nicio rugăciune», iar eu i-am răspuns «lasă că știu eu». Ne-am rugat și a fost bine”, a declarat prof.dr. Diana Cimpoeșu.

Rugăciuni la Terapie Intensivă

Medicul a precizat că uneori medicii, cât și pacienții, simt că există ajutor în unele cazuri disperate. Au fost multe situații grave, spune prof.dr. Diana Cimpoeșu, în care a ajutat în special credința de vindecare a pacienților, care au avut încredere nu doar în divinitate, ci și în medicul care le-a preluat cazul. Iar de multe ori, aceasta spune că au fost semne că rugăciunea și credința în Dumnezeu au ajutat acolo unde capacitățile medicinei nu au mai putut face nimic: pentru pacienți care au primit tratamentul maximal.

„În cazurile foarte grave, la cei intubați, ventilați și îngrijiți multe zile, familiile ne întreabă de foarte multe ori dacă pot aduce preotul și le spunem că da. În mod clar se vede un ajutor la acești pacienți, care uneori e greu de înțeles, poate să fie într-un sens sau celălalt, dar el se vede. Vin și preoți catolici sau pastori din alte religii și în mod clar mereu, la solicitare, preotul care este angajatul spitalului și care slujește la Biserica «Sf. Spiridon»”, a punctat prof.dr. Diana Cimpoeșu.

Dumnezeu, văzut la microscop

Dr. Bogdan Iliescu, neurochirurg, spune că în viziunea sa religia și medicina sunt 100% complementare, dar dincolo de sensul de credință. Acesta a povestit că orice medic care a făcut facultatea și a înțeles cum funcționează organismul uman, câtă precizie există la nivelul sutelor de mii de procese care trebuie să se deruleze simultan, va pune mai greu la îndoială existența unei forțe divine.

„Eu povestesc tuturor că am avut un șoc în anul 3 sau 4, când făceam histologia, când ne-am uitat la celule la microscop. Când vezi tot universul ăla, cu milioane de celule, chiar dacă noi nu am văzut atâtea, dar să înțelegi că sunt atâtea particule care fac ceva într-o chestie atât de mică într-un mod atât de coerent nu ai cum să ai dubii. Eu atunci am înțeles că există Dumnezeu nu se pune problema de credință, dacă eu cred sau nu, a fost o revelație, a fost șocant”, a spus dr. Bogdan Iliescu.

Cât despre activitatea desfășurată în sala de operații, dr. Iliescu spune simplu că nu există chirurg care să nu fi ajuns în anumite puncte în care îți dai seama că „doar Dumnezeu te mai scoate”, când apare un lanț de situații neprevăzute din care „ai senzația că nu mai poți trece peste”. „Este o caricatură foarte bună, cu Dumnezeu care joacă șah cu un chirurg într-un salon de reanimare cu toate paturile ocupate. Dacă vrea să te lase să câștigi, câștigi, dar dacă nu, nu”, a completat medicul.

„Organismul omului refuză să cedeze”

Dr. Bogdan Iliescu ne-a povestit și o situație în care a simțit pe pielea lui o astfel de intervenție pe care nu și-o poate explică. Era în sala de operații, într-o procedură complexă, care dura de mult timp și în care a simțit că lucrurile au ajuns pe muchie de cuțit.

„În sensul că nu rezolvasem problema, au apărut deja alte chestiuni îngrijorătoare, era o situație extrem, extrem de dificilă în care, cu tot «skill»-ul tău, la care ai reușit să ajungi, și cu tot «skill»-ul echipei din care faci parte, nu mai e suficient să răzbești pe partea cealaltă, să rezolvi problema, să fie bine. În momentul acela, când ești într-o astfel de situație complexă, se întâmplă uneori un lucru, organismul omului respectiv refuză să cedeze. Nu e ceva ce poți să numești și să identifici științific, pur și simplu alege să lupte, să nu mai piardă sânge, este o manifestare a unei voințe. Toată această forță de care vorbim și nu mai ține cont de ce faci tu, cum faci tu și ce face echipa: contează doar că viața trebuie să meargă mai departe. E un ajutor, nu vreau să îi spun divin, dar se întâmplă și când se întâmplă nu poți decât să fii recunoscător până la Dumnezeu și înapoi, să mergi înainte și să zici, cum am făcut și noi «că de data asta zeii au fost cu noi»”, a completat dr. Bogdan Iliescu.

El a spus că relația dintre religie și medicină este una foarte intimă, dar nu în aceeași formă pe care o ia relația dintre un credincios și religia de care aparține. Este „mai mult decât credință”, spune chirurgul, fiindcă el nu trebuie să fie convins să creadă întru-un loc pe care, spune el, l-a constatat de atâtea ori în meseria sa.

„Nu e genul de relație în care aprind o lumânare ca să mă ajute Dumnezeu să plouă. E cumva mai mult decât credință: descoperi încontinuu că există această forță care produce viață, o ține, dacă vrea, bine, dacă nu, nu. Nu ai cum să treci peste ea și asta o face «supranaturală», cu ghilimelele de rigoare. În miracolul vieții îl vezi pe Dumnezeu, nu prea mai încape discuție, filosofie, nimic”, a conchis acesta.

Pr. Constantin Sturzu: „nu există în ortodoxism «crede și nu cerceta», ba din contra”

„Ziarul de Sănătate” a vorbit și cu pr. Constantin Sturzu, purtător de cuvânt al Arhiepiscopiei Iașilor, pentru a înțelege dacă lucrarea medicilor poate fi, în vreo circumstanță, privită cu reținere din partea Bisericii. Acesta a explicat că expresia „crede și nu cerceta” este asimilată în mod eronat creștinismului, că Biserica, în special la Iași, a investit mult în zona medicală și că inclusiv textele sfinte vorbesc despre rolul medicului, al vindecătorului, între oameni.

„Mulți dintre medici au sesizat că atunci când un bolnav este motivat de credință, când are credința că Dumnezeu poate să-l vindece, prin lucrarea medicului, s-au întâmplat adevărate minuni. La fel și invers, când cineva este cuprins de deznădejde, nu crede că se poate salva, atunci chiar și intervenția medicului și a medicamentelor care se administrează pot să nu aibă efectul scontat. Asta o spune psihologia modernă, sunt chestiuni verificabile, măsurabile, cum de altfel s-a văzut și influența rugăciunii în timpul bolii și efectele ei benefice. Încât e clar că a crede sau a nu crede în Dumnezeu e un factor care influențează decisiv procesul de vindecare”, a spus pr. Constantin Sturzu.

El a explicat că în cărțile sfinte există, în multe circumstanțe, îndemnul de „a cerceta scripturile”, de „a vedea”, de aceea nu există, în opinia sa, vreo incompatibilitate între știința din spatele medicinei și religie. În Vechiul Testament, explică pr. Constantin Sturzu, există chiar și un îndemn de a se adresa oamenii celui numit „vindecător”, care pe atunci vindeca cu plante, sau chiar tămăduitorilor, „pe care oamenii erau îndemnați să îi cinstească”.

„Dar cea mai relevantă cred că este pilda pustnicului din Vechiul Egipt, care ajunge într-un oraș mare, se îmbolnăvește și se roagă la Dumnezeu să îl vindece, cum făcea în pustie. După un timp, îl întreabă pe Dumnezeu: «de ce nu mă vindeci? Mă rog și nu mă vindeci, cum făceai în pustie». Și apare un înger care îi spune cuvântul lui Dumnezeu: «când erai în pustie, erai doar tu și te vindecam eu direct. Acum ești într-o cetate cu medici, mergi, arătă-te lor întâi, și prin ei să se facă lucrarea Mea». Noi credem, în ortodoxie, că e important să fie o lucrare vindecătoare a trupului prin ce a lăsat Dumnezeu, prin știința medicinei. Vorba unui medic din perioada interbelică cred, care a rămas peste timp: «eu doar tratez, Dumnezeu vindecă»”, a conchis pr. Constantin Sturzu.

Publicitate și alte recomandări video