Cum jefuiește statul mediul privat. Oameni care n-au produs un cui in viața lor „rezolvă” o problemă structurală
Este sezonul vacanţelor, vigilenţa publică scăzută, însă lumea IMM-urilor, a micilor afaceri, cam tot ceea ce înseamnă economia privată, fierbe la propriu. De când au apărut în presă drafturile privind creşteri substanţiale de impozite şi taxe, s-a intrat în regim de panică. Armate de consultanţi fiscali, experţi contabili şi economişti calculează şi comunică patronilor, acţionarilor ceea ce poate fi „cel mai negru scenariu”: un veritabil jaf organizat de stat. Pe reţelele sociale s-a declanşat festivalul furiei şi sarcasmului.
Modul brutal în care statul schimbă din nou regulile în timpul jocului, în mijlocul verii, după ce anul a început cu jurăminte privind stabilitatea fiscală, are două explicaţii:
1) o nevoie urgentă de bani şi 2) o ură viscerală a oamenilor politici şi funcţionarilor faţă de tot ceea ce reprezintă economie privată şi antreprenoriat. Deci, o urgenţă obiectivă amestecată cu un tip de ideologie născută din etosul etatismului cultivat de sinecuri şi politruci. Ordinul pare să fie dat din ficaţii orânduirii socialiste: „Jupuiţi ! Să fiţi fericiţi că nu aveţi o afacere!” Pentru PSD e normal. În cazul unui prim-ministru până recent fără job şi carte de muncă, e cam indiferent. Dar pentru PNL? Mai există liberali?
De ce trebuie ca sute de mii de IMM – o coloană vertebrală a economiei – să suporte consecinţele populismului şi nebuniei bugetare? Înaintea reformei statului, înaintea tăierii pensiilor speciale, înaintea anulării tuturor privilegiilor, sporurilor şi huzurului la stat, ei au decis să-i pună la plată tot pe bunii platnici. Au tot ce vor – sute de baze de date la instituţii care trebuie doar interconectate – pentru a scădea uriaşa evaziune fiscală. Dar nu o fac, pentru că evaziunea este rezultatul protecţiei pe care partidele de la guvernare o asigură oamenilor de afaceri prieteni.
Au nevoie de 30 de miliarde de lei până la sfârşitul anului. Ştim că va fi suficient? Avem vreo garanţie că, după jupuială, se încadrează în deficit? Nicidecum! Nu există studii de impact, doar proiecţii şi scenarii făcute de aceiaşi „specialişti” care au creat problema. Aşa au procedat şi în 2022 (ordonanţa 16, tot în mijlocul verii, tot în ideea acoperirii temporare a sacului fără fund numit buget) şi aşa se va întâmpla, pe actualele date, şi în anii următori. Oameni care nu au produs în viaţa lor un cui, nu au fost în mediul privat nici o secundă, dar cărora le-a venit automat salariul de la stat ca alocaţia pentru minori, „ştiu” cum să rezolve o problemă structurală – cheltuieli peste posibilităţi – cu o cârpăceală pe câteva luni.
Guvernul ascunde, minte sau dezinformează sistematic asupra realităţilor financiare din ţară atât populaţia, cât şi instituţiile care supraveghează disciplina bugetară (Se spune că ex-ministrul de Finanţe, Adrian Câciu, nu a mai transmis Comisiei Europene datele deficitului bugetar). Nu e nici o diferenţă între modul în care se încerca noaptea publicarea ordonanţelor de urgenţă pentru modificarea Codului penal (vezi 2017) şi procedurile netransparente, prin care se modifică pe furiş, pentru al doilea an consecutiv, taxele şi impozitele în mijlocul verii.
Consecinţa este că guvernul României intră într-un război cu spiritul antreprenorial. Ce urmează după triplarea taxelor şi tăierea facilităţilor? Oricum, natural, antreprenorii nu se vor încolona, hipnotizaţi, spre ANAF. Unii îşi vor „ajusta” planurile, alţii vor face socoteli de „lichidare”, alţii îşi vor duce cât pot de mult afacerile în zona gri, nefiscalizată. Se poate ajunge, destul de rapid, spun economiştii, într-o situaţie de criză reală a economiei. O criză indusă de o haiducie guvernamentală menită să asigure prezervarea unui sistem inechitabil, extrem de polarizat, cu un serios risc de implozie socială şi derivă politică spre extrema dreaptă.
Publicitate și alte recomandări video