Medicii avertizează că orice bacterie poate fi periculoasă, în anumite condiții care deprimă imunitatea și care fac ca organismul să răspundă inadecvat. Aceste situații sunt reprezentate de cancere, boli autoimune, boli hepatice sau renale.

Porți de intrare pentru bacterii

Prof.univ.dr. Egidia Miftode (FOTO), șeful disciplinei Boli Infecțioase de la Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași, medic primar boli infecțioase și șef de secție la Spitalul Clinic de Boli Infecțioase „Sf. Parascheva” Iași, explică faptul că, în funcție de categoria de pacienți și de factorii de risc la care sunt expuși, se poate vorbi de infecții medii și severe.

„Penetrarea barierelor și accesul bacteriilor către interiorul tesuturilor se poate face pe mai multe căi: prin intermediul leziunilor tegumentare, pe cale conjunctivală, pe cale digestivă, respiratorie, urinară sau genitală. De exemplu Staphylococcus aureus are de regulă tegumentul ca poartă de intrare, la Escherichia coli poarta de intrare este tractul genito-urinar, iar în cazul infecțiilor de spital sunt frecvent implicate Klebsiella, Acinetobacter și Pseudomonas. Bacteriile cu rol benefic sunt cele care populează suprafața mucoaselor în mod obișnuit, la persoane sănătoase. Acestea pot fi ușor îndepărtate prin utilizarea de antibiotice, care le distrug și lasă zone libere care vor fi ocupate rapid de populații bacteriene cu rol nociv, de tipul Clostridioides difficile”, spune specialistul.

Printre factorii de risc enumerați de prof.univ.dr. Egidia Miftode sunt vârstele extreme, neoplaziile, infecția HIV, bolile autoimune, cele hepatice, renale, neurologice, pacienții tratați cu medicamente de tipul corticosteroizilor, chimioterapicelor cu medicație biologică sau orice breșă creată odată cu o intervenție chirurgicală sau o manevră invazivă de diagnostic ori terapeutică.

Opțiuni terapeutice limitate până la zero

Organizația Mondială a Sănătății și întreaga comunitate medicală atrage atenția asupra unor bacterii care provoacă boli severe, au capacitatea de a persista în mediu, de a se răspândi și de a prezenta rezistență la antibiotice. În aceste condiții, optiunile terapeutice sunt limitate până la zero. Vorbim de Acinetobacter, Pseudomonas, Klebsiella pneumoniae și Escherichia coli, Staphylococcus aureus sau Enterococcus, bacterii care sunt rezistente și la antibiotice cu spectru larg, de rezervă.

Citiți aici integral Ziarul de Sănătate nr. 11

Specialiștii explică acceastă rezistență prin utilizarea pe scară largă a antibioticelor, chiar și atunci când acestea nu reprezintă tratamentul adecvat. Ca urmare a consumului exagerat de antibiotice Comisia Europeană a declarat rezistența la antimicrobiene drept una din cele trei amenințări prioritare la adresa sănătății. Statisticile arată că rezistența la antibiotice este cauza a peste 35.000 de decese în fiecare an în Uniunea Europeană și în Spațiul Economic European.

România, un loc fruntaș în topul rezistenței la antibiotic

„Rezistenţa la antibiotic poate fi naturală, adică există dintotdeauna în bacterie, sau dobândită. În această ultimă situație, rezistența este fie transmisă de la alte bacterii cu care vine în contact prin structuri specifice care transferă rezistența, fie prin mutații genetice care survin atunci când în mediul lor sunt expuse la un pericol de tipul antibioticelor. Deci, prezența antibioticelor va determina o presiune de selecție a mutantelor rezistente, asfel încât tratamentele antimicrobiene vor fi din ce în ce mai limitate sau inexistente, situație cu care deja ne confruntăm, România având un loc fruntaș în topul rezistenței la antibiotic”, spune profesorul Egidia Miftode.

Sepsisul, afecțiune care pune viața în pericol

Medicul ieșean afirmă că sunt pacienți care ajung în spital și sunt diagnosticați cu sepsis, o infecție severă determinată atât de bacterii banale, din flora proprie, cât și de bacterii patogene, care nu există în organismul uman în mod obișnuit. Aceștia pot fi pacienți cu organisme fragile, cu intervenții chirurgicale, manevre invazive, persoane imobilizate la pat sau cu sondele urinare. Există însă și persoane fără alte afecțiuni imunodeprimante care pot dezvolta un sepsis dacă neglijează o infecție banală, care se poate agrava în lipsa unei medicații adecvate.

Unii dintre pacienţii ajunşi în spital sunt descoperiţi de către medici cu o rezistenţă la antibiotice. Pentru aceştia situaţia se complică. Pot exista cazuri, spune prof.dr. Egidia Miftode, în care să nu fie alte opțiuni de tratament dacă pacientul este rezistent la toată gama de antibiotice. Există însă o serie de antibiotice care se găsesc doar în spitale tocmai pentru a limita asemenea situaţii.

„Sunt substanţe care sunt păstrate de rezervă, pot fi administrate doar la recomandarea şi sub observaţia unui medic specialist, şi care, dacă sunt administrate inadecvat, aşa cum s-a procedat cu multe dintre antibioticele uzuale, bacteriile vor deveni rezistente şi nu vor mai funcţiona atunci când va fi nevoie”, punctează profesorul Egidia Miftode.

„Ne confruntăm cu cazuri de vârstnici fără aparținători, la care îngrijirea escarelor, a sondelor, a imobilizării la pat este defectuoasă, persoane cu afectiuni neurologice (paralizii) ,cu boli oncologice la care invazia și diseminarea microorganismelor este frecventă și care răspund greu sau deloc la tratamente”.

Febră, confuzie, convulsii, comă, hipotensiune, dispnee, manifestări legate de un anumit organ precum rinichi, ficat, cord sunt câteva dintre simptome. Există trei stadii ale sepsisului. Este vorba de sepsis, sepsis sever și șoc septic. Prof.univ.dr Egidia Miftode atrage atenția asupra faptului că pacientul trebuie internat de urgență, diagnosticat și tratat cât mai precoce pentru a avea șanse de vindecare.

Ani de zile, cu costuri foarte mari

Ca urmare a rezistenței crescute la antibiotice, cercetătorii încearcă să descopere noi terapii. „Sunt în curs de apariție asocieri de molecule în cadrul unui antibiotic, astfel încât să se reușească depășirea mai multor mecanisme de rezistență, dar nu există un antibiotic ideal. Bacteriile au resurse inepuizabile și găsesc calea de a supraviețui chiar și în prezența celor mai noi, sofisticate și costisitoare antibiotice existente”, concluzionează prof.univ.dr. Egidia Miftode.

Publicitate și alte recomandări video