Citiți aici integral Ziarul de Sănătate nr. 15

Psihologii intervievaţi de „Ziarul de Sănătate” spun că, de la an la an, vin în terapie din ce în ce mai mulți adolescenți. Ei sunt aduși de părinții care constată o lipsă a motivației acestora în a se pregăti așa cum se cuvine pentru examenul ce urmează.

Adolescenții acuză că resimt foarte multă presiune atât în cadrul familiei, cât și de la profesorii care au așteptări „mult prea mari şi absurde”.

Confuzia părinților după ce pun presiuni „de ce face asta?”

Monica Dobrea, psiholog clinician şi psihoterapeut spune că uneori părinţii fac anumite greșeli ale căror consecințe nu le anticipează. Din acest motiv psihologul ar impărţi părinţii în trei categorii.

„Este vorba de părinții cu un nivel ridicat al controlului care nu au scopuri personale și fac din reușitele copilului propriile lor reușite. Părintele își trăiește viața pe care și-ar fi dorit să o aibă când a fost copil. Organizează, stabilește direcția de dezvoltare, suprimă și critică deciziile și dorințele copilului. Vin apoi părinţii permisivi, dezinteresați, care lasă puterea de decizie 100% în mâinile copilului, fără niciun fel de ghidare. Acești părinți sunt, în cele mai multe situații, obosiți, epuizați, poate chiar dezamăgiți de propriul lor copil. Şi nu în ultimul rând părinții moderni care au urcat «parenting-ul» pe un piedestal. După nenumărate cursuri și cărți găsite pe internet, observăm că acești părinți nu fac altceva decât să crească niște copii inadaptați social, instabili emoțional, de multe ori aroganți, sensibili la critică”, subliniază Monica Dobrea.

Psihologul arată că de multe ori când părintele dă nas în nas cu această realitate, începe să se întrebe „De ce face asta? La noi în familie nu a văzut niciodată. L-am crescut cu blândețe, l-am tratat ca pe egalul nostru și acum el ce face?” Face ce i s-a permis, este răspunsul specialistului. Acesta recomandă părinților să își audă copiii, să facă o analiză atât împreună cu ei, cât și cu cadrele didactice, în vederea luării unei decizii cât mai potrivite asupra drumului de urmat.

„Presiunile puse asupra lor trebuie să existe, elevii zilelor noastre având nevoie de disciplină și îndrumare, însă totul să vină însoțit de argumente și proiecții realiste viitoare care să creeze o imagine cât mai obiectivă a câștigurilor şi a pierderilor. Ceea ce nu înțeleg părinții este că mesajul care trebuie să ajungă la copil este că școala nu este o opțiune, ci este obligatorie și că în viață e important să știm că nu se poate face mereu doar ceea ce noi vrem sau ne place. Astfel vom putea să ne apropiem mai mult de conturarea unui viitor adult asumat, responsabil, disciplinat și integrat. Și, da! Aveți voie, dragi părinți, să ridicați și tonul la copii. Ei află în acest fel că există o limită, că e timpul să prioritizeze actul învățării și că dorințele lor contează atunci când și ei înțeleg să contribuie la propria dezvoltare”, explică psihologul.

„Influenţa mediului online asupra generaţiei actuale, dezinteres şi chiar abandon şcolar”

În discuţia pe care Monica Dobrea a avut-o cu „Ziarul de Sănătate” aceasta a punctat faptul că influenţa pe care o are mediul online asupra generaţiei actuale nu este una benefică, deoarece orientarea spre online vine cu multe probleme precum credința că poți face banii foarte ușor și rapid, dezinteres și chiar abandon școlar, retragere și izolare socială, nevoia de a-ţi crea o imagine pe rețelele sociale, precum cea a influencerilor atât de admirați, dar cu valori și principii inexistente. Superficialitatea, incapacitatea de delimitare și cântărire a lucrurilor pe axa pozitiv-negativ, îndepărtarea de părinții care „nu înțeleg și nu știu nimic”, dezvoltarea unor dependențe ca strategii de „coping” sunt alte efecte ale mediului online subliniate de specialist.

Se creează astfel un stil de viață copiat care nu mai ajută copilul să folosească resursele personale sau să creeze ceva nou. Se merge foarte mult pe imitare, pe principiul „este loc pentru toată lumea”, gândire limitativă care nu face altceva decât să propage efectul de turmă și să contureze un viitor al oamenilor care aleg doar calea cea mai ușoară, comozi, anxioși, labili, cu alegeri care nu le aparțin, ci doar au impresia aceasta.

„Dacă ne referim la examene, aș spune că există trei categorii în care putem împărți elevii, ținând cont de interesul și modul în care se pregătesc. Prima categorie se referă la elevii care încep să facă pregătire chiar și cu doi ani înainte, motivația fiind dată de mai mulți factori precum plăcere și responsabilitate, nevoia de a recupera și de a ajunge la nivelul celorlalți, presiunea părinților anxioși, teama de eșec. Sunt apoi elevii care încep să învețe cu o lună înaintea examenului. Aici putem încadra atât pe elevii care au învățat constant și cărora le e ușor doar să reia materia, cât și pe cei care nu au dat importanță examenului și au neglijat necesitatea mobilizării corespunzătoare. Și mai sunt elevii care nu se pregătesc deloc. Din această categorie am auzit mai multe argumente precum «mai am o șansă în toamnă», «oricum nu vreau să fac nimic mai departe», «nu vreau să le fac pe plac alor mei că m-am săturat să mă tot bată la cap», «am fost angajat la firma părinților și pot face bani fără să fac performanță la școală»”, a mai punctat psihologul.

Drogurile, soluție periculoasă pentru a face față cerințelor

Monica Dobrea spune că în unele cazuri, unde exista și un istoric deosebit, a avut surpriza să constate că soluțiile la care elevii apelau pentru a face față cerințelor, considerate de ei prea mari, erau drogurile.

„Fie consumau marijuana pentru a putea stăpâni emoțiile neplăcute și a obține efectul de anestezie emoțională, fie cocaină pentru a-i ajuta să poată învăța până noaptea târziu, mai ales că examenul era destul de aproape, iar materia neacoperită. Este extrem de dificilă începerea unui proces psihoterapeutic sau medicamentos cu puțin timp înainte de examen, întrucât apar modificări la nivel fizic, emoțional, aspecte ce nu îi mai permit copilului să se concentreze corespunzător pe studiu. Un rol esențial în aceste situații îl joacă familia care e nevoită să schimbe abordarea, poate chiar și să coboare standardele”, explică Monica Dobrea.

Psihologul spune că există şi cazuri excepționale, când doar psihoterapia nu dă rezultate. Atunci se poate recomanda înghețarea anului pentru a putea introduce copilul într-un proces mai amplu de vindecare ce include și o posibilă internare la spitalul de psihiatrie.

„Am avut și numeroase cazuri ale unor copii care, cam cu un an înaintea examenului, când deja se resimțea stresul prin pregătiri la limba română, la matematică, când nu mai aveau mult timp liber și renunțaseră la anumite activități, în favoarea studiului, au dezvoltat un episod psihotic cu elemente paranoide. Povesteau despre o energie negativă vizibilă a părinților, despre probabilitatea ca telefoanele să le fie ascultate și verificau constant să nu aibă vreun program de spionaj instalat, se simțeau urmăriți de entități nedefinite, motiv pentru care apărea refuzul de a dormi spre a nu li se întâmpla ceva rău. Deși pare că aici e o problema de altă natură, o tulburare mult mai gravă de care nu se mai poate scăpa, în realitate acești elevi se temeau foarte mult de eșec, de stigmatizarea din partea colegilor, prietenilor și chiar a profesorilor, de reacția părinților, de pedeapsă”, spune psihologul.

Specialistul explică faptul că aceste reacții exagerate au venit doar pe fondul unui stres foarte puternic pe care adolescenții nu au știut să îl gestioneze și nu au avut nici curajul de a le spune părinților ceea ce simt. Din fericire, în urma unui tratament psihiatric și a unui proces psihoterapeutic, în proporție de 100%, aceste cazuri au fost soluționate, copiii reușind să susțină examenul și să obțină un rezultat îmbucurător.

Cum gestionăm stresul examenelor?

Psihologii au observat că indiferent de vârsta elevului, stresul legat de examene se manifestă la fel prin insomnii, modificarea apetitului, stări de furie, lipsa concentrării, episoade de plâns și deznădejde, somatizări precum dureri de burtă, de cap, erupții cutanate.

Pentru a gestiona stresul legat de examene specialiştii recomandă practicarea unui sport, relaxarea în natură, în detrimentul gadgeturilor, structurarea materiei, astfel încât ultimele zile înaintea examenului să rămână libere.

„În terapie, am lucrat și pe partea de relaxare musculară, imagerie dirijată, crearea unor mici trucuri care să ajute la gestionarea emoțiilor neplăcute, ancorarea în prezent și focusarea pe acțiunea imediată, analiza fricilor și găsirea soluțiilor prin abordare cognitive-comportamentală”, a arătat Monica Dobrea.

Aşteptarea rezultatelor

Psihologii au identificat că există o problemă și în perioada așteptării rezultatelor, însă stresul scade considerabil, mai ales dacă s-a intervenit asupra lui încă de dinainte. Acesta crește în cazul copiilor care au muncit doar pentru a-și mulțumi părinții și se tem să nu dezamăgească. Atât timp cât totul a fost sub control și s-a ținut cont de dezvoltarea și nevoile copilului, satisfacția adolescentului crește și bucuria părinților va deveni și a lui.

Monica Dobrea insistă ca părinții să îi îndrume constant pe copii, deoarece ei își vor da seama ulterior, când latura emoțională se reechilibrează, că tot ceea ce s-a întâmplat a fost greu, dar benefic.

„Aflarea rezultatelor, indiferent că sunt conforme cu așteptările sau nu, aduce modificări în structura de personalitate a elevului. În cazul în care acestea sunt pozitive, elevul va experimenta o creștere a stimei de sine, va avea curajul să pluseze pe parte academică și poate chiar să participe la olimpiade sau să facă voluntariat, va fi mult mai încrezător și își va ridica standardele, se va organiza cu mai multă lejeritate pe viitor la următoarele examene și stresul va scădea. În cazul opus, în care rezultatele sunt sub așteptări, elevii vor experimenta episoade depresive, demotivare, lipsa speranței că mai pot face performanță în viitor, rușine și vinovăție, consum de substanțe sau chiar automutilare”, a atenționat psihologul.

Publicitate și alte recomandări video