Cum plâng liderii PSD, cei mai mulți milionari, pe umărul săracilor și vor să-i ajute, fără ca ei să scoată un leu din buzunar

La ultimul miting la care a vorbit, dictatorul Nicolae Ceaușescu le-a promis participanților că le va crește leafa cu 100 de lei. Au fost printre ultimele sale cuvinte adresate unei mulțimi. Fostul premier Adrian Năstase, condamnat pentru corupție, a folosit și el același discurs, asemănător, înainte de al doilea tur al alegerilor prezidențiale din 2004. Acum, PSD a încercat o manevră de același fel, când a vrut să treacă în comisiile parlamentare de specialitate un amendament care prevedea majorarea bugetului Ministerului Muncii cu 2,3 miliarde de lei, pentru ajutoare destinate pensionarilor și persoanelor cu venituri reduse. Este aceeași sută de lei (n.r. – raportat la numărul de beneficiari și timp), vânturată, înainte de dispariție, de Ceaușescu, dar ambalată altfel, sub forma unui așa-numit pachet de solidaritate.

Acum, dacă PSD-iștii care împrăștie astfel de propuneri populiste ar fi cinstiți cu ei înșiși, ar putea să strângă suma amintită mai sus doar de la amantele și pilele puse de ei în funcții publice. Sloganul „Dați un leu pentru Ateneu” ar putea fi foarte bine convertit în „Dați 100 de lei pentru Programul de Solidaritate”. Avantajele ar fi clare. În primul rând, bugetul nu ar fi afectat, iar publicul în nevoi ar vedea clar că sunt oameni care-și rup de la gură ca să-i ajute. PSD-ul, însă, nu și nu. Vrea să ia bani dintr-un sac comun, nu din averea personală, și să-i ofere oamenilor cu venituri reduse. Ideea lor pare, la prima vedere, nobilă, dar, în esență, este una de sorginte comunistă: luăm de la burghezi și dăm la săraci.

Ce să vezi, însă? Bugetul este alimentat nu doar de burghezi, ci și de oameni care muncesc zi de zi pe salariul minim, iar când ajutoarele depășesc puterea bugetului, atunci ele sunt plătite din datorie. Adică statul se împrumută ca să achite așa-zisele programe de solidaritate. Dacă la acest tablou adăugăm și faptul că Sorin Grindeanu, actualul șef al PSD, este unul dintre personajele plimbate cu jeturi private pe la diverse puncte la modă din lumea asta, vedem că ipocrizia este cu atât mai mare.

Cu alte cuvinte, alde Grindeanu, un personaj bogat, cel mai probabil milionar în euro, s-a găsit să plângă de mila săracilor din țara asta. Curat-murdar, după cum a caracterizat Caragiale moravurile politice din jurul anilor 1900. Păi, dacă chiar îi păsa șefului PSD de săraci, atunci își folosea toată energia pe care o avea să ajute la crearea de locuri de muncă, să le ofere șanse mai mari să-și hrănească familia decent. El însă dă înainte cu pomeni, desigur nu din banii lui.

Grindeanu, alături de ceilalți lideri PSD, mai toți ultra bogați, merg însă pe urmele lui Ceaușescu și mai aruncă câte-o sută de lei în stânga și dreapta; poate, poate mai prostesc câțiva amărâți și ei rămân, în continuare, în siajul puterii. Demersul lor este cu atât mai periculos cu cât bugetul este într-un dezechilibru semipermanent, iar riscul de faliment planează asupra țării. Orice mică deviere de la obiectiv sau criză politică riscă să ne arunce în prăpastie, dar liderilor PSD nici că le pasă.

Concluzia este una cât se poate de clară. Dacă, într-adevăr, țin cu săracii, atunci să inițieze un program de donații în rândul membrilor de partid, mai ales în rândul celor mai bogați, fiindcă au mulți, fie primit!, și, lună de lună, să contribuie cu o sumă, cât de mică, să-i ajute pe cei care au nevoie. Așa, apelul făcut la bugetul de stat este unul necredibil, populist, unul care poate contribui la adâncirea deficitului și la apropierea falimentului. Însănătoșirea bugetară cere timp, sacrificii și renunțarea la ipocrizie.

Publicitate și alte recomandări video