Cum poate Ciolacu să ne scape de pensii speciale. Și de ce n-o face

PNL, prin vocea lui Crin Antonescu, ne scapă din nou de pensii speciale. Ne-a mai salvat o dată, în „fix” 30 de zile, la inițiativa lui Rareș Bogdan… Aproape că nu există campanie electorală în care liberalii, cot la cot cu social-democrații, uneori alături de UDMR, să nu promită eliminarea acestor privilegii. De această dată, coaliția s-a trezit și cu o „sulă în coaste” – Comisia Europeană a blocat o tranșă de 230 de milioane de euro prin PNRR după ce guvernanții au uitat că reforma pensiilor speciale figurează ca jalon obligatoriu în urma negocierilor cu Bruxellesul.

Fiecare încercare normativă de eliminare a pensiilor care nu respectă principiul contributivității s-a izbit până acum de zidul Curții Constituționale. Ultima propunere, „bifată” electoral de Crin Antonescu și depusă în Parlament de liderii PNL-PSD-UDMR, a stârnit deja o opoziție puternică în rândul asociațiilor de magistrați. O reacție pe alocuri agresivă, total disproporționată, dacă ne gândim că aplicarea actului normativ va produce efecte profunde în sistem abia peste vreo 30 de ani. Cu excepția cazului în care magistrații nu-și lasă posturile moștenire copiilor și nepoților (cum, de fapt, se întâmplă), e greu de înțeles ce i-a scandalizat pe procurori și pe judecători. În orice caz, reprezentanții breslei au anunțat deja că vor ataca și desființa legea la CCR, așa cum au tot făcut până acum.

Spre deosebire de alte tentative din trecut, reforma pensiilor speciale se bucură acum, aparent cel puțin, de un context favorabil. Peste două luni, CCR se înnoiește. Trei dintre cei nouă judecători își încheie mandatul și vor fi înlocuiți, ce să vezi, cu magistrați propuși de actuala coaliție. Mă rog, doi dintre ei vor fi nominalizați de majoritatea parlamentară, unul, de viitorul președinte (fingers crossed!). În orice caz, liderii coaliției s-au trezit cu mingea ridicată la fileu. Marcel Ciolacu (PSD), Ilie Bolojan (PNL) și Kelemen Hunor (UDMR) au șansa să demonstreze că își doresc în mod real eliminarea pensiilor speciale pentru diferite categorii de bugetari. În fapt, să propună (măcar) doi judecători la CCR care și-au construit cariera publică luptând împotriva privilegiilor „de castă”. Să nu uităm că membrii Curții nu trebuie să provină din rândul magistraților, pot fi foarte bine reprezentanți ai societății civile sau politicieni cu pedigri „reformist”. Recent, Marcel Ciolacu afirma, întrebat dacă-l va susține pe Robert Cazanciuc (PSD) la CCR, că ar prefera avocați, nu foști procurori, pe post. Perfect. Este în stare să găsească, alături de colegii din PNL și UDMR, doi avocați cu convingeri ferme, de notorietate, că pensiile speciale, în forma actuală, echivalează cu un cancer pentru țesutul social? Doi avocați care să afirme răspicat că legea fundamentală nu doar că nu încurajează privilegiile unor categorii sociale, dar statuează clar, în articolul 4, egalitatea și solidaritatea ca principii coagulante ale statului?

„Cei doi” nu sunt greu de găsit, dar Ciolacu și „compania” n-o să-i găsească. Ideea unor magistrați CCR atașați reformelor îi înspăimântă pe politicieni, mai cu seamă pe liderii celor trei partide. Curtea Constituțională a fost și va fi folosită în continuare de PSD-PNL-UDMR ca un „alibi” pentru păstrarea privilegiilor. „Noi am vrut să schimbăm legea, CCR nu ne-a lăsat”. Dacă ar fi existat o voință politică reală în cadrul majorității parlamentare, problema pensiilor speciale ar fi fost tranșată definitiv de când Ciolacu a devenit președinte al PSD.

Publicitate și alte recomandări video