Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Cum poţi fi naţional în Europa (II)

GALERIE
mihai dorin
  • mihai dorin
- +

O naţie mică este pândită de pericolul cosmopolitismului şi de seducţia modelelor străine aureolate de prestigiu. Înainte de a ajunge la o soluţie naţională, noi, românii, ne-am eliberat succesiv de mai multe seducţii. 

Ardelenii iluminişti au decoperit latinitatea şi au făcut din ea scut identitar. Simultan au identificat o soluţie politică în oferta imperială habsburgică ce viza lărgirea bazei catolice, prin înfiinţarea Bisericii Greco-Catolice. Şi asta pentru a se despovăra de umilitorul statut de naţiune tolerată, vechi de la 1438. A urmat un lung şir de lupte şi sacrificii pentru a-şi face recunoscut şi respectat noul statut. Dar teama că vom continua să rămânem o naţiune de rang minor într-un imperiu multinaţional, i-a făcut pe cărturarii ardeleni din secolul XIX să forţeze nota emancipării naţionale, prin inventarea unei limbi de cultură latinizantă şi artificială. Ei erau spirite iluministe, care credeau că poporul nu poate fi salvat decât de cei luminaţi la şcoala ideilor, adică intelectualii. Abia romanticii vor descoperi cât de mult datorăm poporului „de jos” şi culturii populare. A fost un eşec pe care nu l-au sesizat iniţiatorii, ci ardeleanul Titu Maiorescu, ajuns profesor la tânăra universitate ieşeană, dar şi Eminescu ori alţi câţiva intelectuali, care au identificat sursa renaşterii în popor şi în vechea cultură şi limbă română din secolul al XVII-lea. Era o renaştere clasică, edificată în temeiul unui model cultural consacrat, care venea la pachet cu descoperirea limbii populare, pentru care latiniştii ardeleni nu aveau organ. În lipsa acestor izbânzi cărturăreşti, al căror rost a fost certificarea identităţii noastre, crearea statului naţional ar fi fost imposibilă. Iar pentru a înţelege mai clar fenomenul este necesar să aruncăm o privire spre Republica Moldova, acolo unde asistăm la o criză identitară profundă. Ea ne explică de ce istoria post-sovietică a acestui stat este o sumă de eşecuri. Şi pentru că veni vorba despre statul eşuat şi captiv al unor grupuri de interese dirijate de metropola imperială, nu putem eluda concluzia eşecului pretinsei naţiuni. Sursa răului este Rusia, am fi noi tentaţi să spunem. Dar această concluzie până la un punct adevărată, nu-i ajută pe basarabeni să-şi croiască un nou drum în istorie, ci, aş spune că, îi paralizează. Pentru izbândă e nevoie de ceva esenţial, şi anume de claritate conceptuală cu privire la identitate şi eliberarea de fantasma imperiului. Românii din Regat şi-au limpezit aceste valori încă din secolul XIX, printr-un remarcabil efort intelectual şi politic. În lipsa unei idei ferme, nu te poţi aştepta la realizări majore. Fricile moştenite şi duplicitatea nu fac decât să perpetueze criza identitară.

Eliberarea de sub vraja modelelor străine s-a făcut printr-un efort eroic de renaştere şi reconstrucţie a valorilor identitare. Sunt praguri critice, precum lipsa solidarităţii, complexul minoratului cultural, povara stăpânirilor străine şi năravurile dobândite etc., pe care le-am trecut nu fără dificultăţi ori pierderi de ritm. Naşterea naţiunii române nu este consacrată într-un act fondator precum Declaraţia de Independenţă a Statelor Unite ale Americii, fiind un proces îndelungat de eliberări şi limpeziri, un proces lăuntric, înainte de a fi asistat de o naţiune mare, precum cea franceză. Inutil să ne autoproclamăm un model de referinţă în istorie, dar nici să ne autoflagelăm, aşa cum văd că o fac unii conaţionali dependenţi de surse de gândire imperială ori cinici nemântuiţi. Unul mă suspectează de ipocrizie, prin aceea că evit termenul „naţionalist”, preferându-l pe cel de „naţional”, mai soft. Nu-l evit, însă nu vreau să cad în capcana ismelor şi să fiu nevoit să polemizez pe teme sterile.

Am avut energia şi înţelepciunea să ne eliberăm de urmările celui mai grav atentat la adresa identităţii noastre de când suntem în istorie: internaţionalismul bolşevic. Nici o altă stăpânire nu a mers atât de departe în tentativa aneantizării identităţii româneşti. Nicio ţintă esenţială nu a fost neglijată: destructurarea istoriei şi înlocuirea ei cu un surogat, dizolvarea structurii sociale, a identităţii culturale şi spirituale, masificarea şi cultivarea urii de sine. Nu am ales nici calea iugoslavă, nici cea poloneză ori maghiară a eliberării, pentru că nu e în firea noastră de popor vechi, ţărănesc şi creştin să bravăm. Avem un fel arhaic, nespectaculos, dar tenace de a fi, identificat de Eminescu şi consacrat în metafora „prinţului adormit”, al cărui somn aparent înmulţeşte energiile, iar pe Lucian Blaga în teoria sa cu privire la „boicotul istoriei”. Nu mă aştept ca progresiştii să aibă acces la înţelesurile adânci ale istoriei, adică cele aflate dincolo de aparenţe.

Am traversat apoi etapa experimentului naţional-comunist. De regulă îl blamam ca pe un eşec de proporţii, dar în lipsa lui am fi exact în locul unde se află ucrainienii ori basarabenii. Dacă ne eliberăm de prejudecăţi, trebuie să acceptăm că acest pasaj a fost necesar în procesul de emancipare a naţiunii de sub fervoarea bolşevismului. Polonezilor le-a reuşit o soluţie civică, prin alianţa dintre catolicism, tradiţie, inteligenţie şi muncitorime. Este o experienţă unică şi irepetabilă, dacă privim realist şi raţional în istorie. Iugoslavia a reuşit să valorifice prestigiul de salvator naţional al lui Iosif Broz Tito. Iarăşi, e o experienţă nerepetabilă. Noi am investit în soluţia negocierii cu stăpânul şi apoi a eliberării treptate. Nu a fost o soluţie virtuoasă până la capăt şi nu ne-a ferit de capcane. Vezi ceauşismul. Însă ea şi-a făcut incontestabil lucrarea în economia faptelor istoriei.

După căderea Cortinei de Fier am intrat într-un ciclu cosmopolit şi globalist al istoriei europene. La prima vedere eram prost echipaţi pentru a face faţă capcanelor noului timp. Europa era fructul oprit, care ne fascina copilăreşte. Ne-am pierdut încrederea în noi şi am investit toate energiile în izbânda europeană. Naţiunea a fost echivalată superficial cu naţional-comunismul ceauşist. Execuţia ritualică a lui Ceauşescu de către exponenţii Moscovei a avut menirea manipulatoare de a ne elibera de naţionalism şi de a ne înrobi intereselor imperiului. A învins versiunea europeană, întrucât „imperiul răului” s-a prăbuşit, iar Europei i-a fost frică să-i abandoneze din nou pe est-europeni. În noua Europă globalistă, a fi naţional, deci a-ţi conserva identitatea, nu este un păcat decât pentru idioţii utili. Da, mai poţi fi naţional în Europa, cu condiţia să nu-ţi fi erodat până la capăt respectul de sine. Se reconstituie naţiunea ucrainiană din fragmente de amintiri. S-au reclădit cu eforturi eroice naţiunile baltice ori cele din Balcanii de Vest. În vremea în care naţiunile europene sesizează riscurile disoluţiei identitare, din cauza depăşirii liniei roşii de către multiculturalism/globalism, teoreticienii neantului valah se dau de ceasul morţii să ne pună ochelari de cal ori sunt îngrijoraţi din cauza geniului naţional al lui Eminescu ori Goga. Dacă nu demontăm sursele imperiale/antinaţionale ale lucrării acestor mărunte virgule din cartea naţiei, riscăm să-i credităm ca făuritori de istorie. Dar să nu ne bazăm doar pe credinţa că ciclul istroic al globalismului va intra inevitabil în regres. Istoria o fac cei curajoşi. Nicio naţiune nu şi-a câştigat un loc sub soare cu lepre, trepăduşi, trădători şi slugi. Străinii ne vor preţui învăţând să ne respecte. Însă cine respectă slugile?

Mihai Dorin este istoric şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri