Cum să dobori un guvern? Lecții de la un Doctor Honoris Causa

Mie mi-a plăcut mai mult politologia (științele politice), dar pe parcurs am constatat că e mai greu să mănânci o pâine din meseria aceasta și m-am autodefinit ca sociolog. Sociologii au avantajul că se pot ocupa de diagnoza și soluționarea problemelor sociale, dar și de sociologia politică, riscând mai puțin confundarea cu politicienii, așa cum se întâmplă adesea cu cei care studiază politica. Dacă spui că ești politolog, riști să fii confundat de unii cu politicienii – actorii scenei politice.

În facultate, citeam cu religiozitate 22, Dilema și Academia Cațavencu, pe care le procuram de la tutungeria din „rondul de la Fundație”, unde era și Unitatea de Filosofie a Bibliotecii Centrale Universitare (BCU) din Iași. Și acum îmi stă pe creier mirosul acela pregnant de tutun și ziare. Unde mai găsești astăzi un asemenea stabiliment? Când mergeam în vacanțe, la Huși, aveam o problemă cu procurarea acestor reviste, furnizate într-un tiraj extrem de redus, achiziționate rapid de intelectualii orașului, care cu siguranță nu votau cu FSN (ulterior redenumit PDSR, respectiv PSD). Dan Pavel este unul dintre fondatorii revistei 22, chiar pe 1 ianuarie 1990, alături de politologul și scriitorul Stelian Tănase și alți intelectuali reuniți în Grupul pentru Dialog Social.

La revista 22, Dan Pavel a fost şef de secţie politică, apoi redactor şef adjunct. Această revistă a avut un impact major în peisajul mediatic din România postcomunistă, fiind cunoscută pentru discursul liberal, critic și analitic, care de la bun început a încurajat dialogului intelectual, consolidarea democrației și parcursul euro-atlantic al țării. Care student mai citește astăzi 22-ul? Anterior aventurii sale intelectuale la revista 22, a lucrat la Viaţa Studenţească şi Amfiteatru, ca redactor de ştiinţe sociale, filosofie, educaţie politică, pînă pe 21 decembrie 1989. După 1990, Dan Pavel a activat și la alte publicații ca Timpul, Curentul, România liberă, România literară, Dilema, Cuvântul, Ziarul financiar, Privirea, Monitorul. În timpul studenției, am citit și articolele sale de analiză politică din Sfera Politicii, pe care a condus-o în calitate de redactor-şef şi din revista de ştiinţe politice Polis. A colaborat cu presa audio-vizuală: TVR1, TVR 2, PRO-TV, Acasă, Antena 1, Antena 3, Tele 7abc, Digi 24, PRIMA-TV, B1-tv, Realitatea TV, BBC World, posturi din diferite orașe din țară și din ţări europene, precum şi la BBC, „Vocea Americii,” „Europa liberă,” Radio France Internationale, Radio România, Radio Total, Radio Contact, PRO-FM. Probabil, datorită acestei vaste experiențe jurnalististe, scrisul său din cărțile de științe politice este unul fluent, captivant, cu o tentă de povestitor istoric. La un moment dat, citidu-i cartea Iuliu Maniu în jurnalul lui Corneliu Coposu. O reinterpretare a istoriei (Editura Fundației Academia Civică, 2023), am avut senzația că țin în mâini un roman de spionaj politic.

Profesorul Dan Pavel a contribuit la revirimentul științelor politice în România. În 1994, s-a alăturat echipei care avea să pună bazele instituţionale ale primei Facultăţi de Ştiinţă Politică din România, la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj Napoca. În septembrie 1994, a ocupat postul de lector universitar, la secţia de Știinţă Politice din cadrul Facultăţii de Istorie-Filosofie. Din februarie 1997, s-a alăturat ca lector Facultății de Științe Politice a Universității București, unde a susținut cursuri și seminarii la secţiile în limba engleză, română, precum şi la programele de masterat (Teoria partidelor politice, Tranziţia înspre/dinspre democraţie, Teoria democraţiei, Cultură politică după 1989 în România, Introducere în ştiinţa politică, Grupuri de interese şi grupuri de presiune, Cultura politică a modernităţii, Politica românească după 1989, Radicalismul politic în secolul XX şi începutul secolului XXI, Politică externă americană, Analiza instituțională a postcomunismului, Comparative political regimes).

Profesorul Dan Pavel a publicat studii de cercetare, cărţi, studii introductive și traduceri. Dintre cărțile de autor amintim: Bibliopolis. Eseu asupra metamorfozelor cărţii (Cartea Românească, 1990); Etica lui Adam. Sau de ce rescriem istoria (Editura DU Style, 1995); Cine, ce şi de ce? Interviuri despre politică şi alte tabuuri (Polirom, 1998); Leviathanul bizantin. Analize, atitudini şi studii politice (Polirom, 1999); Democrația bine temperată. Studii Instituționale (Polirom, 2010); Grajdurile lui Augias. Rituri de purificare în posttotalitarism (Polirom, 2017); Războaiele neterminate din era Facebook (Polirom, 2019); PANDEM(i)OCRAȚIA  (Institutul European, 2023); Iuliu Maniu în jurnalul lui Corneliu Coposu. O reinterpretare a istoriei (Editura Fundației Academia Civică, 2023); Cum să dobori un guvern. Moțiunile de cenzură (1993-2024) (Institutul European, 2024). La acestea, se adaugă volumul realizat împreună cu Iulia Huiu, „Nu putem reuşi decît împreună!” O istorie analitică a Convenţiei Democratice din România, 1989-2000 (Polirom, 2003).

Pentru activitatea sa academică și civică, Dan Pavel a fost distins cu numeroase premii, pe care nu le mai menționez aici din lipsă de spațiu. Pentru toate acestea și multe altele, menționate în laudatio-ul susținut de profesorul Sorin Bocancea, scriitorul, gazetarul, politologul, filosoful și profesorul Dan Pavel a primit titlul de Doctor Honoris Cauza al Universității „Petre Andrei” din Iași, vineri, 27 iunie 2025. După ședința solemnă a Senatului Universității „Petre Andrei”, Dan Pavel a susținut prelegerea inaugurală „Pentru o lume mai bună. Miracole și rătăciri”. Cu acest prilej a primit și titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Iași.

Pe profesorul Dan Pavel l-am întâlnit prima dată la Târgul de carte Librex din Iaşi (1998) cu ocazia lansării volumului Doctrine politice. Concepte universale şi realităţi româneşti, coordonat de Alina Mungiu-Pippidi, în care a semnat studiul despre „Legionarismˮ, prilej cu care i-am solicitat un autograf. Eram student în anul III şi alergam după cărţi, autori şi autografe. Am citit o parte din cărțile domniei sale, cartea despre Iuliu Maniu în jurnalul lui Corneliu Coposu am recenzat-o chiar în Ziarul de Iași (Cel mai mare om politic român al secolului XX). Recent, am realizat cu domnia sa un interviu fluviu pentru revista Polis, în care am discutat despre contextul politic, social și economic în care au fost organizate alegerile din 2024 (locale, parlamentare, prezidențiale-turul I), despre impactul comasării alegerilor locale cu cele pentru Parlamentul European asupra comportamentului electoral al românilor, despre candidatura PSD-PNL pe listele comune la alegerile europarlamentare și consecințele electorale ale acesteia. În continuare, mă voi ocupa de cartea sa Cum să dobori un guvern. Moțiunile de cenzură (1993-2024), apărută la Editura Institutul European din Iași în 2024.

La o lectură mai superficială, lucrarea Cum să dobori un guvern… pare o istorie politică a României postcomuniste centrată pe relațiile de (dez)echilibru dintre puterile statului (legislativă, executivă și judecătorească) și pe funcțiile moțiunii de cenzură în reglarea relațiilor din cadrul sistemului politic, personalizate excesiv în detrimentul instituționalizării și consolidării democratice: „în sistemul politic postcomunist nivelul de instituționalizare a fost extrem de scăzut. În schimb, gradul de personalizare a fost în toți cei 30 de ani exagerat. Personalizarea politică este un proces al vieții politice și/sau o dimensiune a sistemului politic prin care actorii politici individuali sunt mai importanți decât sau chiar dominanți în raport cu statul, regimul politic, partidele, organizațiile și instituțiile” (p. 79). Să reamintim cititorilor că, moțiunea de cenzură este un instrument parlamentar prin care Parlamentul (puterea legislativă) poate retrage încrederea acordată Guvernului. Acest instrument parlamentar este reglementat explicit în Constituția României și în Regulamentele celor două Camere ale Parlamentului. Moțiunea de cenzură poate fi inițiată de cel puțin o pătrime din numărul total al deputaților și senatorilor, trebuie motivată și se comunică Guvernului la data depunerii și se dezbate după 3 zile de la prezentare. Dacă este adoptată cu votul majorității deputaților și senatorilor, Guvernul este demis. Dacă moțiunea este respinsă, semnatarii nu mai pot iniția o moțiune în aceeași sesiune, decât dacă Guvernul își angajează răspunderea.

Cartea politologului Dan Pavel cuprinde trei părți. Prima, numită „Nicio sesiune fără moțiune”, analizează moțiunile de cenzură înregistrate până în 2009. A doua parte, denumită „Moțiunile istorice”, este cea mai extinsă și se concentrează pe moțiunile care au avut ca rezultat căderea guvernelor. A treia parte, intitulată „Necazuri în paradis”, examinează moțiunile depuse după 2019, în perioada de după instalarea Guvernului Orban. Citind cu atenție cartea Cum să dobori un guvern…, vom afla din analiza lui Dan Pavel aspecte care țin de funcțiile pe care le îndeplinesc moțiunile de cenzură într-un sistem democratic: (1) funcția de responsabilizare (sancționare) politică a Guvernului în fața Parlamentului; (2) funcția de echilibrare a puterilor într-un regim semiprezidențial-parlamentar cum este cel românesc; (3) funcția de (re)amenajare a relațiilor dintre putere și opoziție într-o democrație în curs de consolidare; (4) funcția de autoreglare democratică (ex: moțiunea promovată de PSD chiar împotriva propriului guvern condus de Sorin Grindeanu); (5) funcția de setare a agendei politice și/sau electorale pentru procesele electorale viitoare.

Profesorul Dan Pavel examinează sistemul politic românesc prin prisma celor 10 dimensiuni instituționale propuse de Arend Lijphart, pentru a identifica principalele cauze ale disfuncționalităților sale. Din cele 10 dimensiuni, 8 sunt considerate consensuale, precum sistemul electoral proporțional, coalițiile multipartidiste în exercitarea puterii executive, sistemul multipartidist, structura coordonată și „corporatistă” a grupurilor de interes, separarea legislativului în două camere, o constituție rigidă modificabilă doar prin majorități speciale, controlul constituționalității legilor exercitat de Curtea Constituțională și independența băncii centrale. Celelalte 2 dimensiuni, în schimb, sunt specifice democrației majoritare (Westminster), și anume dominația executivului asupra legislativului și posibilitatea ca aceiași membri să ocupe simultan atât poziții în legislativ, cât și în executiv.

Studiul celor 43 de moțiuni de cenzură formulate în Parlament de la instaurarea democrației postcomuniste oferă o perspectivă relevantă asupra traiectoriei politice din ultimele trei decenii. Profesorul Dan Pavel ajunge la concluzia că principala vulnerabilitate a democrației românești este tendința de personalizare a puterii, amplificată de natura semi-prezidențială a regimului, de executivul bicefal (puterea executivă partajată între Președinte și Premier). Politologul afirmă că România trebuie să prioritizeze consolidarea instituțiilor, întrucât acestea pot fi supuse unor procese de reformă constantă și durabilă, spre deosebire de liderii politici, care adesea nu reușesc să se adapteze sau să evolueze. Totuși, atrage atenția asupra faptului că, pe termen scurt, mecanismele electorale oferă mijloace eficiente de corectare a acestor disfuncționalități. După ce am terminat de parcurs cartea lui Dan Pavel, influențat și de duritatea programului de guvernare cu care a primit votul de învestitură cabinetul condus de Ilie Bolojan, n-am putut să-mi reprim întrebările următoare: cât va rezista acest guvern, va fi doborât printr-o moțiune de cenzură (adică democratic) sau va ajunge la momentul rotativei guvernamentale?

Ciprian Iftimoaei este conferențiar universitar doctor în cadrul Facultății de Științe Politice și Administrative, Universitatea „Petre Andrei” din Iași

Publicitate și alte recomandări video