Participanții au primit informații valoroase despre urmărirea sarcinii, consultațiile și investigațiile necesare în această perioadă, detalii esențiale despre momentul nașterii, implicațiile psihologice și consilierea viitorilor părinți, precum și despre dezvoltarea și îngrijirea copilului în primul an de viață.

Prof. univ. dr. Maria Stamatin, medic primar Pediatrie și Neonatologie, Coordonator al Departamentului Mama și Copilul din cadrul Arcadia, a explicat importanța „minutului de aur” și a „orei de aur” în îngrijirea nou-născutului. „Minutul de aur” se referă la inițierea respirației și secționarea cordonului ombilical între 1-3 minute după naștere. De asemenea, „ora de aur” constă în plasarea imediată a copilului pe pieptul mamei, după naștere, pentru a stabili o legătură psiho-emoțională unică între mamă și copil, precum și pentru a facilita inițierea precoce a alăptării.

„Ora de aur poate fi realizată în mod clar la nașterea naturală, deoarece mama rămâne cu copilul în sala de naștere pentru una sau două ore, în funcție de dorința ei. În cazul nașterii prin cezariană, din păcate, acest lucru nu este posibil, deoarece, după nașterea copilului, îl prezentăm mamei și îl lăsăm să stea cu ea 2-3 minute, dar nu pe pieptul ei. Totuși, încercăm să realizăm o formă de «ora de aur» la 3-4 ore după naștere, când mama este adusă în salon, în funcție de starea ei”, a explicat Prof. univ. dr. Maria Stamatin.

Cum procedăm în cazul în care mama nu are lapte?

Medicul a informat viitoarele mămici că este foarte rar ca mamele să nu reușească să alăpteze. Atâta timp cât mama este susținută de personalul medical și învățată cum să-și poziționeze corect copilul la sân, foarte puține mame se confruntă cu probleme legate de lipsa laptelui. De obicei, în primele zile, se poate suplimenta cu formulă, iar ulterior lactația se va instala. Totuși, medicul subliniază că există situații extrem de rare în care mama nu are lapte sau nu dorește să alăpteze. Există și cazuri în care alăptarea este contraindicată, de exemplu, în cazul tuberculozei active, HIV/SIDA, infecției cu virusul hepatitic B, tratamentelor cu izotopi radioactivi, antitiroidiene de sinteză sau antihipertensive. În aceste situații, împreună cu endocrinologul sau cardiologul, se analizează dacă alăptarea este posibilă sau nu.

„În cazul în care mama nu are lapte, vom utiliza formule adaptate vârstei, adică pentru sugari de la zero la șase luni. De asemenea, consider că pentru copiii născuți prin cezariană, ale căror microbiote intestinale nu sunt la fel ca ale celor născuți prin naștere naturală și care sunt mai predispuși să dezvolte alergii, recomand formule hipoalergenice, cel puțin până la vârsta de șase luni. Astfel, evităm riscul apariției unei alergii la proteinele laptelui de vacă din formula standard”, a subliniat Prof. univ. dr. Maria Stamatin.

„Am avut mare noroc cu doamna profesor și cu întreaga echipă de la Arcadia”

Edi este acum un copil de un an și șase luni, născut prematur la 36 de săptămâni de gestație. La naștere, a prezentat un sindrom de detresă respiratorie, care a necesitat suport respirator invaziv timp de trei-patru zile. După șapte zile de spitalizare la Arcadia, a fost externat cu o evoluție favorabilă, însă recuperarea neuromotorie a necesitat un efort considerabil din partea părinților. Astăzi, la un an și jumătate, Edi este un copil dezvoltat foarte bine din punct de vedere neuromotor, comparabil cu un copil născut la termen, și are o dezvoltare nutrițională corespunzătoare.

„Îmi amintesc și acum cum doamna doctor îmi spunea «Nu ai voie să plângi». Am avut mare noroc cu doamna profesor și cu întreaga echipă de la Arcadia. Toți au fost extrem de pregătiți, inclusiv în momentul nașterii, și am rămas cu adevărat impresionată de profesionalismul lor”, a precizat mama copilului.

Prof. univ. dr. Maria Stamatin a subliniat dificultățile întâmpinate în sistemul de stat, unde o singură asistentă trebuie să se ocupe de 20-30 de copii, ceea ce face imposibilă oferirea unei îngrijiri adecvate. Aceasta a evidențiat importanța sprijinului și a condițiilor mai bune pentru a asigura o îngrijire corespunzătoare tuturor copiilor

„Mereu le-am spus studenților și rezidenților mei că primul lucru pe care trebuie să-l facem atunci când discutăm cu un pacient este să-i arătăm că ne pasă de el. Nu ar trebui să fim grăbiți, preocupați doar de terminarea programului. Trebuie să recunosc că ceea ce se face în Arcadia nu am reușit să fac în 40 de ani de activitate în spitalul de stat, chiar dacă, o perioadă, am fost director medical. Unul dintre motive a fost lipsa de personal, în timp ce numărul copiilor era mult prea mare. În secția de terapie intensivă, o asistentă ajungea să îngrijească uneori cinci copii, în loc de unul, care putea avea chiar și 400 de grame și necesita ventilație mecanică”, a explicat medicul.

Decizia privind nașterea naturală sau prin cezariană îi aparține mamei

Dr. Viorica Magaleș, medic primar Obstetrică-Ginecologie și Coordonator al Secției de Obstetrică-Ginecologie din cadrul Maternității Arcadia și Spitalului Arcadia, a menționat că decizia privind nașterea naturală sau prin cezariană îi aparține mamei. Medicii pot interveni doar atunci când apar factori de risc matern sau fetal. Ea a subliniat că nu este corect să i se ia mamei dreptul de a încerca o naștere naturală, iar intervențiile medicilor sunt necesare doar în situații de risc pentru mamă sau copil.

„În principiu, controalele ar trebui să aibă loc până la vârsta de 32 de săptămâni, iar pacienta trebuie examinată la fiecare patru săptămâni. După 32 de săptămâni, controalele se fac la fiecare două – trei săptămâni, dar acest interval poate varia în funcție de patologiile asociate ale mamei. La 34-36 de săptămâni, se realizează consultul preanestezic, în cadrul căruia mama se întâlnește cu medicul neonatolog și cu medicul anestezist, discutând despre alăptare, vaccinare, îngrijirea nou-născutului și despre orice temeri legate de anestezie. De asemenea, în caz de urgență fetală, este esențial ca medicul anestezist să cunoască exact istoricul mamei”, a declarat Dr. Viorica Magaleș.

Presiunea poate dăuna mamelor

Psihoterapeutul Mădălina Belcescu a vorbit despre anxietatea în sarcină, subliniind că aceasta este firească, deoarece în această perioadă există o mare lipsă de control, iar teama de necunoscut și de ceea ce nu poate fi controlat este normală. Ea a explicat că, odată ce începe procesul de acceptare, devine mai ușor să gestionăm această lipsă de control și să înțelegem impactul pe care îl poate avea asupra stărilor noastre.

CITESTE SI: FOTO/VIDEO De Ziua Mondială a Prematurității, Maternitatea Arcadia a fost iluminată în violet

Psihoterapeutul a subliniat importanța relaxării mamelor în legătură cu alăptarea, explicând că, de multe ori, atunci când mamele nu pun atât de multă presiune pe ele, corpul lor reușește să transmită semnalul că sunt în siguranță și că pot găsi soluții. Astfel, alăptarea devine mai naturală. Ea a menționat că multe dintre problemele legate de alăptare sunt cauzate de disfuncționalități fiziologice sau blocaje mentale, precum convingerea că nu pot alăpta.

„Cu cât o mamă spune mai des că nu poate, cu atât corpul se blochează mai mult în acea credință. Când această credință negativă este depășită și mama reușește să creadă că poate, alăptarea devine un act creativ și plin de viață. Alăptarea este, în esență, un mod prin care mama hrănește și crește copilul, iar pentru a putea face acest lucru, ea trebuie să pornească dintr-un loc de echilibru și împlinire, nu dintr-o stare de epuizare. Ideea principală este că încurajăm mamele să nu pună atât de multă presiune pe ele în legătură cu alăptarea, pentru că, atunci când reușesc să se relaxeze și să transmită corpului lor că este în regulă, că sunt în siguranță și că pot găsi soluții, procesul devine mai natural. Astfel, corpul începe să producă laptele necesar. Cu cât o mamă se convinge mai mult că nu poate, cu atât corpul ei va reacționa la acest sentiment de neputință”, a precizat Mădălina Belcescu.

Ce recomandă psihoterapeutul viitoarelor mame

Mădălina Belcescu subliniază că, în primele luni de viață ale copilului, este dificil pentru mamă să îmbine toate responsabilitățile, deoarece, nașterea presupune tăierea cordonului ombilical, dar copilul este în continuare foarte dependent de un adult, în special de mamă. Aceasta spune că, de cele mai multe ori, mama dorește să hrănească și să protejeze copilul, oferindu-i tot sprijinul necesar. Însă, din dorința de a face totul cât mai bine, uneori poate neglija propriile nevoi de relaxare sau îngrijire personală. Așa cum nu poate hrăni un copil dintr-un sân gol, nici nu poate oferi altceva dintr-un „pahar gol”. Aceasta subliniază că este esențial ca mama să aibă grijă de ea însăși, să își împlinească propriile nevoi pentru a putea dărui mai departe. Dacă nu reușește să se odihnească sau să își asigure hrana, întreaga sa energie și concentrare vor fi direcționate către bunăstarea copilului, dar fără a avea resurse pentru a-i oferi tot ce își dorește. Când simte că nu mai poate, este important să își accepte limita și să înțeleagă că are nevoie de o pauză, de ajutor, de timp pentru a-și reîncărca „bateriile”. Astfel, psihoterapeutul spune că acest lucru nu înseamnă că își pune propriile nevoi înaintea copilului, ci că își acordă timp pentru a putea dărui mai departe, dintr-un loc de echilibru și nu de epuizare.

„Învățăm alături de copil”

Psihoterapeutul spune că perfecționismul este doar un mit și explică faptul că ne raportăm din ce în ce mai mult la ceea ce vedem pe social media, ajungând să fim influențați de imagini perfecte cu copii drăgălași care zâmbesc la cameră. Mulți dintre noi ne dorim același lucru, însă, în spatele acestor imagini, nu există doar copilul care zâmbește, ci multă muncă, dedicare și atenție.

„Copilul plânge nu pentru a ne deranja, ci pentru a-și exprima nevoile. Nu o face pentru a ne întârzia programul sau pentru a ne schimba planurile. De aceea, avem nevoie de flexibilitate și răbdare în fața acestor schimbări. Învățăm alături de copil, învățăm să-i răspundem nevoilor sale și să ne adaptăm la schimbările ce survin. Nu există perfecțiune în rolul de părinte. Nu vom fi niciodată părinții perfecți, dar putem deveni părinți mai buni zi de zi. Vom fi cea mai bună variantă pentru copiii noștri, oferindu-le resursele și grija de care au nevoie. Ne vom asigura că sunt curați, hrăniți, îngrijiți și îmbrăcați corespunzător, dar asta nu va însemna o perfecțiune idealizată din filme sau povești, ci versiunea noastră autentică de părinți”, a declarat psihoterapeutul.

 

Publicitate și alte recomandări video