Cum se fraudau voturile pe vremuri?

luni, 10 iunie 2024, 03:00
1 MIN
 Cum se fraudau voturile pe vremuri?

Astăzi este destul de complicat să fraudezi voturile, chiar imposibil după umila mea părere. Sunt prea multe tehnologii, filtre de control, chei legale de validare, persoane care acționează după proceduri clare și vericabile, autorități publice care se supraveghează și se verifică reciproc. Dar incidente vor mai fi cât sunt oameni pe pământ.

În momentul în care veți citi acest articol, Autoritatea Electorală Permanentă (AEP), Biroul Electoral Central (BEC), birourile electorale județene (BEJ-urile) încă lucrează la centralizarea voturilor. Acest proces va dura mai mult deoarece avem două scrutine comasate și lucrăm cu cinci categorii de buletine de vot și tot atâtea categorii de procese verbale de consemnare a rezultatelor votării. Statisticienii din direcțiile județene ale INS vor fi prezenți în stațiile tehnice de prelucrare și centralizare pentru a verifica dacă sunt neconcordanțe între procesele verbale originale (întocmite pe hârtie, semnate și ștampilate), procesul verbal-date (introdus pe tableta electronică), procesul verbal-poză (realizat de operatorul de tabletă după procesele verbale originale), pentru verificarea cheilor legale de control împreună cu membrii BEJ, pentru a centraliza rezultatele votării și pentru arhivarea proceselor verbale verificate și validate.

Managementul proceselor electorale (instituțiile, tehnologia și procedurile de lucru) nu a fost întotdeauna atât de complex pentru a asigura legalitatea, corectitudinea, transparența în numărarea, centralizarea și publicarea rezultatelor votării. La alegerile din acest an dispunem de patru aplicații informatice care asigură verificarea dreptului de vot al cetățenilor, monitorizarea votării, prevenirea votului ilegal, verificarea cheilor legale de control la întocmirea proceselor verbale. Cele patru aplicații dezvoltate de Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS) care asigură corectitudinea procesului electoral sunt următoarele: Aplicația pentru Verificarea Dreptului de vot (ADA), Sistemul Informatic de Monitorizare a Procesului de Vot și prevenirea votului ilegal (SIMPV), Formularul de Verificare a Cheilor legale de control (FVC) și Sistemul Informatic de Centralizare a Proceselor Verbale (SICPV). Din momentul în care cetățeanul intră în secția de votare pentru a-și exprima opțiunea de vot este aproape imposibil ca procesul electoral să fie viciat sau fraudat în vreun fel.

Memoria colectivă a reținut câteva modalități de fraudare a votului, din zorii democrației românești, de la propaganda ilegală a unor actori politici (partide și politicieni) desfășurată în timpul votării, acțiuni de intimidare și violență, până la o serie de metode mai mult sau mai puțin rafinate de fraudare. După 1990, în toate aceste procese electorale un rol important era jucat de prefect – reprezentantul Guvernului în teritoriu și de președintele Comisiei Tehnice Județene pentru organizarea alegerilor. Cea mai importantă responsabilitate a prefectului în legătură cu corectitudinea proceselor electorale era întocmirea listelor cu propuneri pentru președinții și locțiitorii secțiilor de votare. De regulă, aceste propuneri erau făcute de primari, însă prefectul avea ultimul cuvânt în definitivarea listelor care mergeau la Tribunal pentru ca un magistrat desemnat să tragă la sorți pe cei care care urmau să facă legea în secțiile de votare. Unii primari care observau la timp modificări în listele cu propunerile trimise la Prefecturi mai făceau scandal în presă, iar listele erau schimbate cu altele care țineau cont de propunerile lor. Ingerința prefectului în configurarea birourilor secțiilor de votare nu era clar sancționată de lege, ba chiar permisă. Prefectul avea o serie de pârghii administrative pe care le utiliza în favoarea partidului politic care l-a numit și susținut în funcție. De aceea, pe vremuri, când se instala un nou guvern, prima grijă era să schimbe prefecții cu alții susținuți de partidul sau partidele aflate la guvernare.

Metodele de fraudare a alegerilor se împart în două mari categorii: (1) metode pentru care este nevoie de sprijinul unor persoane implicate în procesul electoral, înainte de începerea efectivă a votării prin sustragerea de materiale electorale (buletine de vot, ștampile cu mențiunea „votat”, ștampile cu mențiunea „control”); (2) metode care se derulau cu concursul membrilor biroului electoral al secției de votare, în timpul procesului de votare și după finalizarea acestuia. Astfel de infracțiuni se petreceau cu concursul nemijlocit al conducerii partidelor și/sau autorităților aflate în exercițiul puterii de stat. Să ne reamintim de turismul electoral, de „suveică”, de votul multiplu, de modificările proceselor verbale de consemnare a rezultatelor ș.a.m.d. Pe vremuri nu existau sisteme electronice de filmare și înregistrare a procesului de numărare a voturilor, camere video de supraveghere, oamenii nu aveau telefoane inteligente cu acces la internet, nu existau rețele profesioniste de observatori electorali, partidele nu aveau capacitatea să efectueze așa-numita „numărătoare paralelă a voturilor”, organizațiile neguvernamentale nu aveau softuri prin care să monitorizeze prezența la vot, tentativele de fraudare, exit-poll-uri realizate profesional.

În localitățile mai îndepărtate, cu primari puternici, cu multe mandate și experiența electorală aferentă, care aveau control în secțiile de votare, se anulau voturi valabil exprimate pentru competitorii politici, se introduceau buletine ștampilate în urne în numele unor persoane care nu veneau la vot, se întocmeau în fals procesele verbale de consemnare a rezultatelor. O metodă banală de fraudare în secțiile de votare era „Maradona” când, într-o clipă de neatenție sau în contextul îmbulzelii create deliberat, unele buletine de vot erau mutate dintr-un teanc într-altul, înainte de numărare. Toate aceste metode oarecum primitive erau posibile deoarece nu existau tehnologiile de astăzi prin care se monitorizează procesul de votare și se previne votul ilegal.

Pe platforma România Curată sunt descrise 18 „metode de fraudare a votului”, practicate în momentele controversate ale funcționării democrației autohtone, unele mai primitive, alte ceva mai rafinate, neverosimile la prima lectură. Dintre acestea voi menționa pe cele care nu au fost descrise mai sus:

* metoda „buletin fără ştampilă” care constă în înmânarea unor buletine de vot ce nu au aplicată ştampila de control, folosită în anii 1990;

* metoda „tipografia” presupune tipărirea ilegală a unui număr mai mare de buletine de vot decât cel prevăzut de lege care să ajungă în secția de votare prin intermediul unui membru al biroului secției de votare spre a fi utilizate;

* metoda „suveica” este posibilă atunci când un alegător intră în secția de votare cu un buletin deja ștampilat și iese afară cu cel primit;

* metoda cu „urna mobilă” folosită în exces cu aprobarea preşedintelui biroului secției de votare ca urmare a unor solicitări repetate formulate în scris de anumite persoane;

* metoda „votul multiplu” era posibilă atunci când unii alegători primeau mai multe buletine de vot, iar în locul lor semnează fictiv persoane înscrise pe listele electorale despre care se știe că nu obișnuiesc să participe la alegeri sau persoane decedate care încă figurau pe listele electorale;

* metoda „autobuzul” (turismul electoral) prin care se deplasau grupuri de alegători cu același mijloc de transport pentru a vota pe listele electorale dintr-o localitate, alta decât cea de domiciliu sau reședință obișnuită;

* metoda „fotografia” prin care exprimarea votului (aplicarea ștampilei cu mențiunea votat pe candidatul și partidul indicat) este fotografiată cu telefonul mobil pentru primirea de foloase necuvenite (mita electorală).

Astăzi este destul de complicat să fraudezi voturile, chiar imposibil după umila mea părere. Sunt prea multe tehnologii, filtre de control, chei legale de validare, persoane care acționează după proceduri clare și vericabile, autorități publice care se supraveghează și se verifică reciproc. Managementul proceselor electorale din România anului 2024 se bazează pe un întreg mecanism de checks and balances. Incidente vor mai fi cât sunt oameni pe pământ. Vor mai fi și tentative de fraudare ale unor oameni dispuși să intre în combinații infracționale. Dar în niciun caz acestea nu pot modifica semnificativ voința electoratului într-o țară membră UE și NATO.

 

Ciprian Iftimoaei este conferențiar universitar doctor în cadrul Facultății de Științe Politice și Administrative, Universitatea „Petre Andrei” din Iași

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii