Cum se vede scandalul “Roşia Montană” de la Universitatea “Cuza”? Interesanta opinie a unui cunoscut geograf

Am aflat zilele acestea că Tribunalul ICSID de la Washington trebuie să emită decizia în procesul Roşia Montană, în principiu până la data de 10 februarie 2024. Există riscul ca statul român să plătească până la 6,5 miliarde USD.

Astfel, după mai bine de un deceniu de la declanşarea „crizei” Roşia Montană, acest subiect ajunge din nou printre cele mai prezente dezbateri jurnalistice în cazul unor televiziuni de ştiri.  Însă, contextul în care evoluează noul subiect Roşia Montană e profund schimbat. Peisajul cultural minier Roşia Montană a fost înscris în 27 iulie 2021 în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, decizia fiind luată, prin consens, de Comitetul Patrimoniului Mondial în cea de-a 44-a sa sesiune, extinsă, de la Fouzhou, China.

Complică atât de mult ecuaţia procesului această încadrare a sitului Roşiei Montane în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO? Doar o referire am găsit în hăţişurile netului vis-à-vis de raportul dintre noua încadrare UNESCO şi posibila reluare a activităţii de minerit din zonă. În vara anului 2022, Lucian Romaşcanu, ministrul Culturii de la acea vreme, a declarat că înscrierea sitului Roşia Montană în Patrimoniul UNESCO nu înseamnă interzicerea exploatării: „Înscrierea în UNESCO nu înseamnă interzicerea exploatării. Este o resursă care, când decide guvernul ţării respective că trebuie exploatată, cu acordul UNESCO şi cu protejarea locurilor cu adevărat importante, se poate face”. (Ancuţa Carolina Stanciu, 2023, Financial Intelligence).

Dacă din această perspectivă lucrurile par a mai avea rezolvare, bineînţeles, cu protejarea siturilor importante şi a condiţiilor de mediu, aflăm că la jumătatea anului 2019, Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), dezvoltatorul proiectului minier aurifer blocat de la Roşia Montană, a semnat cu Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM) un act adițional la licența de concesiune pentru exploatare a perimetrului auro-argintifer Roşia Montană, care prevede prelungirea cu 5 ani a valabilității licenței. Acestă prelungire e valabilă până pe data de 20 iunie 2024. (Profit.ro)

Ceea ce e deranjant la această nouă repriză Roşia Montană e că jurnaliştii implicaţi par a fi favorabili unui proiect de exploatare în carieră şi cu cianuri, deloc prietenos cu mediul. Să ne readucem aminte care era situaţia în primii ani ai deceniului trecut.

La Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) a deranjat strategia de publicitate, deloc onestă: clipuri publicitare cu o doamnă timidă ce vorbeşte cu o voce tremurândă şi împleteşte şosete pentru a-şi întreţine copiii sau cu studentul de la Petroşani, care astăzi nu mai are grija bursei etc. Toate aceste secvenţe de viaţă nu te puteau lăsa indiferent. Dar să vedeţi ce meşteşugit a fost alcătuită pagina de facebook a companiei RMGC, ce poartă numele simplu, dar percutant, Proiectul Roşia Montană (astăzi sub 600 de mii de urmăritori, în 2013, 655 de mii, cea mai mare pagină a judeţului Alba, cf. facebrands.ro). Cuvântul „proiect” seduce, are conotaţie pozitivă, implică evoluţie, planuri de viitor. Pagina prezintă tradiţii din zonă, fotografii cu oameni fericiţi, copii şi câteva case renovate, fragmente de istorie. Cu greu am dat de obiectivele proiectului. Acolo am găsit adevăruri trunchiate: „vom crea peste 2 300 de locuri de muncă directe pe perioada etapei de construcţie a minei, 880 de locuri de muncă directe în timpul exploatării (…). De asemenea, Proiectul Roşia Montană ar crea baza pentru dezvoltarea turismului în zonă.” Ce fel de turism? Poate au în vedere încadrarea Roşiei Montane, alături de Pripyat-Cernobil sau Fukushima, în rândul obiectivelor dark-tourism. Pentru că însoţitorii vor fi indispensabili, îmi zboară gândul la romanul „Picnic la marginea drumului” al fraţilor Strugaţki. Care mină, când exploatarea e în carieră? O strategie de ochii lumii, pentru cei neatenţi. De fapt, adevărata strategie a RMGC pare a fi alta: „după noi potopul”. Prin exploatarea extensivă, în carieră, RMGC urmăreşte ca în 15-20 de ani să epuizeze zăcământul, iar atunci aurul Roşiei Montane va deveni istorie.

Proiectul RMGC sfidează bunul simţ. E un proiect ineficient pentru România, iar chestiunea redevenţei mi se pare cea mai puţin importantă! Proiectul ignoră întregul alfabet al planificarii teritoriale – nu vom fi mai competitivi în plan economic, nu vom asigura nici coeziunea teritorială şi cu siguranţă, ceea ce se urmăreşte a se face la Roşia Montană, nu e dezvoltare durabilă. Başca, nu e etic să distrugi iremediabil o zonă pentru o iluzorie mai bună funcţionare a economiei unui stat! Nu aparţin unei tabere de ecologişti radicali şi nu am nimic împotriva unui minerit în subteran, ce aduce atingeri mai modeste mediului şi peisajului. Proiectele de minerit extensiv nu ar trebui să fie implementate în zonele de veche şi relativ densă populare. Exploatarea în carieră, neprietenoasă ecologic, poate fi practicată fără riscuri prea mari doar în regiunile foarte slab populate, precum centrul şi nordul Canadei, Australia de Vest sau Siberia – zone în care ecumena s-a extins recent.

Nu mai aduc în discuţie dezavantajele unei exploatări în carieră asupra peisajului şi mediului natural şi nici asupra istoriei milenare a zonei Roşia Montană! Mă voi concentra asupra impactului economic şi social pe care proiectul îl va avea asupra comunităţii locale. În prima fază (de scurtă durată) RMGC va avea nevoie de 2300 de oameni în vederea scoaterii la zi a zăcămintelor de aur şi de metale asociate. Această operaţiune, numită inadecvat „etapă de construcţie a minei”, va antrena probabil o mare parte a populaţiei locale. Pentru exploatarea extensivă propriu-zisă, RMGC mai are nevoie doar de cca. 800 de oameni, mulţi dintre ei cu înaltă calificare, ca urmare o bună parte a forţei de muncă va fi asigurată din exteriorul zonei. După epuizarea zăcământului, estimată a avea loc peste 15-20 de ani, începe coşmarul. Exploatarea va lăsa în urmă, pe lângă iazul de decantare, necesar a fi gestionat zeci, dacă nu, sute de ani, un gol imens în locul unde acum se află Masivul Cârnic, o gaură a cărei suprafaţă va fi mai mare decât a exploatării de pe vremea lui Ceauşescu, ce a dus la dispariţia Masivului Cetate. Ecologizarea zonei va fi o întreprindere de durată, restabilirea vegetaţiei într-un mediu acid şi încărcat cu reziduuri de metale grele fiind extrem de dificilă. În această etapă există riscul ca RMGC să-şi declare voit falimentul, aşa cum au procedat firme miniere americane şi canadiene în state precum Columbia, Peru sau din Africa, iar statul român să rămână singurul actor implicat în această costisitoare activitate. Proiectul Roşia Montană va genera un spaţiu greu de locuit pentru cel puţin o generaţie şi va demonstra generaţiilor viitoare cât de egoişti am fost, că nu le-am lăsat şi lor o parte din bogaţia Munţilor Apuseni.

George Ţurcănaşu este lector doctor la Departamentul Geografie din cadrul Facultăţii de Geografie şi Geologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

SURSA FOTO: https://mycta.ro/

Publicitate și alte recomandări video