Cum și-a motivat judecătorul Alexandru Vasile decizia de a suspenda anularea alegerilor decisă de CCR

Distincția ar fi făcută, în aprecierea magistratului, de faptul că caracterul obligatoriu al deciziilor CCR este menționat în art. 147 al Constituției, care se referă doar la o parte a atribuțiilor CCR, detaliate în art. 146.

Judecătorul a apreciat și că CCR și-a interpretat abuziv atribuțiile

În plus, articolul 147 face referire la „deciziile CCR”, în timp ce actul atacat de Gheorghița Popescu purta denumirea de „hotărâre”. Deși Legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea CCR spune că și hotărârile Curții sunt obligatorii, judecătorul a apreciat că textul mai limitativ al Constituției prevalează. De asemenea, hotărârile CCR nu sunt menționate în Legea 554, a contenciosului administrativ în rândul actelor care nu pot fi atacate, ceea ce ar însemna că ele pot fi contestate, ca o simplă hotărâre a unui Consiliu Local comunal.

Judecătorul a apreciat și că CCR și-a interpretat abuziv atribuțiile atunci când s-a sesizat din oficiu, deși legea 47 prevede că CCR „poate fi sesizată în cazurile expres prevăzute de art. 146 din Constituție sau de legea sa organică”. În interpretarea magistratului, CCR trebuia să fie sesizată de o un partid politic, de o organizație a minorităților naționale ori de un candidat, neavând dreptul de a se autosesiza.

Ce argumente și-a mai însușit judecătorul

Magistratul a acceptat și un alt argument al reclamantei, respectiv depășirea de către CCR a termenului până la care ar fi putut fi pusă în discuție posibilitatea anulării alegerilor, după ce anterior validase rezultatele primului tur de scrutin. „Cererea de anulare a alegerilor se poate formula în termen de cel mult 3 zile de la închiderea votării, iar soluționarea cererii de către Curtea Constituțională se face până la data prevăzută de lege pentru aducerea la cunoștința publică a rezultatului alegerilor. Or, în prezenta cauză, pe lângă faptul că nu a existat o cerere de anulare a alegerilor cum prevăd dispoziţiile menţionate, anularea procesului electoral a fost dispusă de Curtea Constituţională după ce procesul de votare pentru turul II începuse”, a precizat Vasile. CCR ar fi fost obligată să își respecte propria decizie anterioară, de validare a primului tur de scrutin.

Argumentarea hotărârii CCR a fost un alt punct contestat de reclamantă și acceptat de judecător. Astfel, Curtea Constituțională a invocat nereguli în derularea campaniei electorale și finanțarea acesteia, iar nu în desfășurarea votului propriu-zis. Or, numai o fraudă produsă în timpul votării ar reprezenta o circumstanță excepțională care să justifice anularea alegerilor, în accepțiunea Comisiei de la Veneția. Judecătorul a fost de acord și cu ideea că hotărârea CCR ar fi încălcat suveranitatea poporului, cetățenii fiind „lipsiți de posibilitatea de a-și alege candidații preferați pentru ocuparea funcției de președinte al României”.

Decizia judecătorului a fost deja contestată

Încă de la debutul dezbaterilor, reprezentantul Ministerului Public a invocat faptul că Curtea de Apel nu era competentă pentru a soluționa reclamația, întrucât hotărârile CCR nu pot face obiectul unui control de legalitate din partea unei instanțe judecătorești. Argumentul, invocat public și de fostul președinte al CCR, Augustin Zegrean a fost respins sec de judecătorul ploieștean, în trei rânduri. „Reclamanta, prin cererea de chemare în judecată, arată că hotărârea contestată este un act administrativ normativ, iar din această perspectivă competenţa materială revine curţii de apel, având în vedere emitentul actului, respectiv Curtea Constituţională a României, aceasta fiind o autoritate publică centrală”, a afirmat Vasile. După acest moment, reprezentantul Ministerului Public a mai adăugat doar că solicită respingerea plângerii.

Sentința pronunțată de Alexandru Vasile a fost deja contestată.

Publicitate și alte recomandări video