Cum și cât mușcă inflația din puterea de cumpărare a românilor?

Potrivit unui sondaj realizat de INSCOP, derulat în perioada 26-30 mai 2025, un procent de 42% dintre români este îngrijorat de un posibil război în care să fie implicată țara, pentru 15% dintre români, înrăutățirea stării de sănătate reprezintă cea mai importantă sursă de îngrijorare, în timp ce creșterea prețurilor este menționată de 14,9%. Respondenții mai sunt îngrijorați de diminuarea drepturilor și libertăților (9,2%), de diminuarea veniturilor (8,2%), pierderea locurilor de muncă (5,4%), deteriorarea mediului înconjurător (1,6%), alte probleme (2,4%).

Dacă luăm în calcul că diminuarea veniturilor poate avea printre cauze și creșterea prețurilor (inflația), atunci această frică poate trece chiar pe locul II în topul îngrijorărilor românilor. Atunci când banii câștigați sunt insuficienți sau se devalorizează prea repede în raport cu ceea ce eram obișnuiți să cumpărăm înseamnă că nivelul de trai se degradează. În fața unei asemenea situații, oamenii fie își reconfigurează cheltuielile, renunță la achiziția unor bunuri sau servicii care prisosesc, fie caută să câștige mai mult pentru a menține stilul de viață obișnuit. Pentru cei mai mulți dintre noi, reconfigurarea cheltuielilor este cea mai la îndemână metodă pentru în confruntarea cu inflația (creșterea prețurilor de consum). Majorarea veniturilor unei persoane/ gospodării depinde de mulți factori: situația economică generală, oportunități pe piața muncii în legătură cu anumite profesii, creșterea cererii de bunuri și servicii pentru cei care activează în domeniul antreprenoriatului, politicile fiscale ale statului ș.a.

În general, oamenii apreciază destul de bine inflația atunci când achiziționează mărfurile alimentare sau nealimentare de care au nevoie și achită serviciile pe care le contractează în mod obișnuit. Atunci când crește inflația, oamenii spun că banii nu mai au putere, că de la o vreme nu mai pot cumpăra aceleași bunuri și servicii, în cantitatea și cu calitatea dorite, cu banii pe care îi au la îndemână. Cam în felul următor funcționează judecata oamenilor (bunul simț/ simțul comun) atunci când vine vorba despre inflație: dacă anul trecut puteai cumpăra 10 pâini cu 100 de lei, iar anul acesta, cu aceiași 100 de lei, poți cumpăra doar 8 pâini, puterea de cumpărare a banilor a scăzut, ceea ce înseamnă că există inflație.

Însă nu întotdeauna percepția (subiectivă) a inflației corespunde cu datele comunicate lunar de Institutul Național de Statistică (INS). Există și situații în care prețul unui bun, de exemplu un pachet de unt, să crească deoarece producătorul a adus anumite modificări în calitatea acestuia. De multe ori se întâmplă ca prețul carburantului auto să crească din motive care nu țin doar de mersul economiei naționale, ci este influențat de declanșarea unui război, precum este războiul dintre Israel și Iran. Prețul petrolului influențează în lanț o mulțime de alte bunuri și servicii pe care oamenii le cumpără/ accesează în mod obișnuit. Prin urmare, avem de a face și cu creșteri conjuncturale ale inflației.

INS calculează şi publică evoluția inflației (indicii prețurilor de consum – IPC) lunar. Datele care descriu inflația sunt necesare atât persoanelor juridice (instituții publice, companii, organizații neguvernamentale etc.), cât și persoanelor fizice (gospodării). Avem nevoie de indicii prețurilor de consum pentru a ști cum ne (re)configurăm consumul de bunuri alimentare, nealimentare și servicii, pentru a determina puterea de cumpărare a salariilor şi pensiilor, pentru a avea o bază la negocierile salariale între principalii actori de dialog social (guvern, sindicate, patronate), pentru calculul dobânzii reale, pentru fundamentarea politicilor sociale şi economice, în realizarea de comparaţii internaţionale. Agenţii economici au nevoie de IPC pentru reactualizarea unor debite, calcularea unor drepturi salariale, reevaluarea mijloacelor fixe. Magistraţii solicită adesea date privind evoluţia IPC pentru calcularea valorii unor bunuri şi servicii din dosarele civile sau prejudiciile din dosarele penale. Unităţile administrativ-teritoriale sunt interesate de inflație/ IPC pentru reactualizarea preţurilor la chirii sau la alte tipuri de servicii prestate.

IPC măsoară evoluţia de ansamblu a preţurilor mărfurilor cumpărate şi a tarifelor utilizate de către populaţie într-o anumită perioadă (perioadă curentă), faţă de o perioadă anterioară. IPC se calculează ca un indice de tip Laspeyres cu bază fixă. Ernst Louis Etienne Laspeyres (1834-1913) a fost un statistician şi economist german cunoscut pentru formula de calcul care determină creşterile de preturi utilizată în calcularea ratei inflaţiei. Calculul IPC acoperă numai bunurile (alimentare şi nealimentare) şi serviciile care intră în consumul direct al populaţiei. În calculul IPC nu sunt incluse consumul din resurse proprii, cheltuielile pentru anumite investiţii, dobânzile la credite, ratele de asigurare, amenzile, impozitele sau cheltuielile pentru munca prestată în gospodăriile agricole individuale sau familiale.

Cauzele inflației pot fi multiple, dar printre cele mai obișnuite ar fi următoarele: creșterea cererii de bunuri sau servicii în raport cu oferta existentă pe piață (inflație de cerere); creșterea costurilor de producție (inflație de costuri), de exemplu cu energia electrică, gaz, carburanții; tipărirea excesivă de bani (inflație monetară) la care recurg băncile naționale; scumpirea unor bunuri și servicii din import, așa cum se întâmplă acum cu creșterea prețului petrolului pe plan mondial din cauza războiului.

Să luăm un exemplu la îndemână pentru a înțelege cum se produce (acționează) inflația (IPC). În anul electoral 2024, cei aflați la butoanele puterii (guvernanții) au fost extrem de generoși cu anumite categorii socioprofesionale, au majorat pensii, au crescut salariul minim brut pe economie (3700 lei de la 1 iulie 2024; 4050 lei de la 1 ianuarie 2025), care a reconfigurat și alte venituri salariale, de exemplu salariile angajaților din primării și consilii județene care au crescut, majorări de salarii pentru personalul din sănătate și alte domenii. Să ne înțelegem bine, vorbim despre creșteri de salarii și pensii, dar nu la toți și nu la fel! Per ansamblu, creșterea salariului minim la 3.700 lei de la 1 iulie 2024 a dus la o creștere a salariului net cu 284 lei, ajungând la 2.363 lei. Când salariile și pensiile cresc, beneficiarii acestora au tendința să cumpere mai multe bunuri și servicii, situație în care prețurile cresc motivat de creșterea cererii. Cu alte cuvinte, inflația (IPC) crește atunci când oferta de bunuri și servicii depășește cererea.

Dacă economia națională nu reușește să producă bunuri și serviciile pe care persoanele fizice și juridice doresc să le achiziționeze, atunci importăm mai mult și, în consecință, crește și deficitul comercial (deficitul de cont curent). În situația României anului 2024, guvernanții au operat creșterile de venituri (salarii și pensii) în condițiile în care nu au avut la dispoziție banii necesari, adică pe împrumuturi masive ale statului (Ministerul Finanțelor Publice), rezultând un deficit bugetar excesiv (9,3% din PIB), sancționat ca atare de Comisia Europeană. După alegerile prezidențiale din 2025, ne-am trezit la realitate, cu indicatorii macroeconomici dați peste cap (deficit bugetar excesiv, deficit de cont curent, creșterea datoriei externe a țării) și urmează să suportăm consecințele.

Ca să fiu cât mai sugestiv, anul trecut am benchetuit, am mâncat și am băut pe datorie, iar acum a venit nota de plată. Oamenii nu au nicio vină, așa e când Guvernul te invită la masă pe datorie. Am mai trecut prin situații asemănătoare, unii dintre dvs. vor spune că am avut inflație și mai mare, dar ne-am descurcat cumva. Într-un fel au dreptate. Inflația în România a fost o problemă majoră în anii 1990, când inflația anuală a atins un maxim de 256% în 1993. De atunci, inflația a scăzut lent, România înregistrând chiar o perioadă de deflație în anul 2015. Deflația înseamnă o scădere generalizată a prețurilor și nu este neapărat un fenomen economic pozitiv. Deși pare benefică, deflația poate duce la scăderea consumului, recesiune și șomaj. Când oamenii se așteaptă ca prețurile să scadă, amână cumpărăturile, ceea ce afectează producătorii și economia.

Potrivit ultimelor date furnizate de INS, rata anuală a inflaţiei în luna aprilie 2025 comparativ cu luna aprilie 2024 a fost 4,9%; rata medie a modificării preţurilor de consum în ultimele 12 luni (mai 2024 – aprilie 2025) faţă de precedentele 12 luni (mai 2023 – aprilie 2024) a fost 5,0%; rata inflaţiei de la începutul anului (aprilie 2025 comparativ cu decembrie 2024) a fost 2,2%; rata medie a modificării preţurilor de consum în ultimele 12 luni (mai 2024 – aprilie 2025) faţă de precedentele 12 luni (mai 2023 – aprilie 2024) determinată pe baza IAPC a fost 5,3%. În figura următoare (sursa: INS, iunie 2025), este reprezentată evoluția inflației (IPC) și a indicelui armonizat al prețurilor de consum la nivel european (IAPC), în ultimele 12 luni (aprilie 2024-aprilie 2025).

Așa cum arată datele din tabelul de mai jos, cele mai mari creșteri de prețuri au fost înregistrate la servicii, +6,83% în aprilie 2025 comparativ cu luna similară a anului trecut. La mărfurile alimentare creșterile de prețuri au fost de +5,57% în aprilie 2025 față de aprilie 2024, iar la mărfurile nealimentare de +3,53% în aprilie 2025 comparativ cu aprilie 2024. Cele mai spectaculoase creșteri de prețuri s-au înregistrat la legume și conserve de legume, fructe proaspete, mai ales citrice, ulei, lapte și produse din lactate. De exemplu, prețul la cireșe, care variază între 20-40 lei/kg a cam bulversat cumpărătorii. În mod analog se întâmplă și cu prețul la cașul de oaie sau urdă fabricată dintr-un singur zer care, în piețe, a ajuns la 45 lei/kg.

Inflația anuală în Uniunea Europeană a fost de 2,4% în aprilie 2025, în scădere față de 2,5% în martie. Cele mai scăzute rate anuale au fost înregistrate în Franța (0,9%), Cipru (1,4%) și Danemarca (1,5%). Cele mai ridicate rate anuale au fost înregistrate în România (4,9%), Estonia (4,4%) și Ungaria (4,2%). Comparativ cu martie 2025, inflația anuală a scăzut în treisprezece state membre, a rămas stabilă în trei și a crescut în unsprezece. În aprilie 2025, cea mai mare contribuție la rata anuală a inflației din zona euro a venit din partea serviciilor (+1,80 puncte procentuale, pp), urmate de alimente, alcool și tutun (+0,57 pp), bunuri industriale non-energetice (+0,15 pp) și energie (-0,35 pp). Figura următoare arată că România este campioana europeană la rata inflației.

Banca Națională a României (BNR) anticipează că rata anuală a inflației se va situa la 5,1% la finalul trimestrului II din 2025, urmând să scadă la 3,3% la sfârșitul trimestrului I din 2027, conform Raportului trimestrial asupra inflației, ediția din mai 2025. Conform prognozei actualizate, rata anuală a inflației/ IPC este așteptată să fluctueze ușor pe termen scurt, cu o majorare marginală în trimestrul II, până la 5,1% în luna iunie 2025, nivel anticipat și în luna septembrie. BNR prognozează că indicatorul își va relua tendința descendentă începând din trimestrul IV, urmând să atingă 4,6% în luna decembrie 2025 și va reveni în interiorul intervalului țintei în trimestrul III 2026. Ulterior, rata anuală a inflației va rămâne relativ stabilă, situându-se în jumătatea superioară a intervalului țintei. Valoarea prognozată pentru sfârșitul anului 2026 este de 3,4%. În contextul expirării schemei de plafonare a prețurilor la energia electrică la 30 iunie a.c., prognoza include ipoteza unei majorări cu 15% a acestora în luna iulie, care este însă grevată de riscuri în sens ascendent, se spune în Raportul Băncii Naționale a României.

Guvernul obține câștiguri semnificative dintr-un nivel ridicat al inflației, deoarece în creșterea generală a prețurilor intră automat și o supra-multiplicare a veniturilor fiscale. Când prețurile cresc, baza asupra căreia se aplică TVA se mărește automat. Astfel, statul încasează mai mult, chiar dacă procentul TVA rămâne același. Așa cum arată o analiză economică publicată pe platforma cursdeguvernare.ro, prețurile majorate la gaze și energie electrică au generat surtaxe pe profitul excepțional al companiilor din energie (taxe suplimentare), TVA aplicat la prețuri mai mari. Statul deține participații în Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Romgaz și OMV Petrom și a încasat dividende record. Când inflația este ridicată, pe termen scurt, bugetul statului beneficiază de o creștere ta veniturilor fiscale. Pe termen mediu și lung, veniturile fiscale scad odată cu revenirea inflației la normal, iar economia reală poate suferi (pierdere de putere de cumpărare, consum intern slăbit). De multe ori, atunci când inflația este mare, statul se comportă ca un „agent speculativ”, câștigă de pe urma inflației, pierzătorii fiind cetățenii, noi, contribuabilii. Să nu ne mai păcălim cu creșterile acestea de salarii și pensii, cu creșterea salariului minim brut pe economie, deoarece pe termen mediu și lung, inflația va mușca groaznic din puterea noastră de cumpărare.

Publicitate și alte recomandări video