anunturi
grandchef
Mineralia
Bolta rece
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional

miercuri, 30.11.2022

Cum stăm?

GALERIE
Alexandru-Calinescu
  • Alexandru-Calinescu
- +

Avem suficiente motive de nemulţumire, ne izbim la tot pasul de fel de fel de aberaţii şi de obstacole stupide, am avut mari speranţe şi trăim multe dezamăgiri: trebuie să privim toate aceste lucruri cu luciditate, dar fără a eşua într-o jeluire perpetuă, ce blochează orice iniţiativă şi orice rezervă de energie.

Cum stăm?” îl întreabă naratorul pe amicul său, într-o schiţă intitulată chiar aşa, Cum stăm…, şi pe care Caragiale a publicat-o în 1900, an marcat de tensiuni politice cu vecinii noştri de la sud. Amicul nu se pripeşte cu răspunsul şi scoate mai întâi un vraf de ziare după care, citind ba dintr-o gazetă ba dintr-alta, conchide când că stăm bine, când că stăm rău. Derutaţi de jocul acesta dintre opiniile optimiste şi cele pesimiste, cei doi constată resemnaţi în final că nu stăm nici bine, nici rău, adică nici aşa, nici altminteri. Caragiale a înfăţişat în mai multe texte apetenţa presei pentru „exageraţiuni” şi consecinţele acestui fenomen asupra omului de rând. La mai bine de un secol după Caragiale, lucrurile nu par să se fi schimbat.

Stăm bine? Stăm rău? De fapt întrebările ar trebui reformulate: mai există vreun domeniu al vieţii publice, al vieţii economice, al vieţii cotidiene despre care putem spune că stăm bine? Trăim sub semnul degringoladei ireversibile, al catastrofelor iminente, al opţiunilor sinucigaşe. Discursul ecologic asta ne spune până la saturaţie: încălzirea globală ne va ucide, schimbările climatice aduc cu ele inundaţii, tornade, cutremure etc., speciile de animale dispar unele după altele, iar pe noi înşine ne pândeşte sfârşitul. Noroc că nişte tineri curajoşi şi inteligenţi aruncă supă pe tablouri de Van Gogh şi ne atrag atenţia asupra marilor probleme ale omenirii. În timpul acesta, poluatorii fruntaşi ai planetei îşi văd de treabă nestingheriţi, iar ţările sărace dau din coate ca să obţină ajutoare financiare, în schimbul unor ipotetice acţiuni ecologice. O recentă mare conferinţă internaţională pe tema salvării planetei a ajuns la concluzia luminoasă că stăm rău, dar că e momentul să facem eforturi ca să stăm bine.

Există o voluptate a dezastrului, o fervoare a catastrofei, care se cer numaidecât împărtăşite. Nu e suficient să încerci sentimentul că lumea se sfârşeşte cu tine, e obligatoriu să comunici acest sentiment celorlalţi. Nu trebuie să fii o somitate, e de ajuns dacă eşti un mic „influencer” şi îţi aduci obolul în sfera ta de acţiune. Urmăresc din când în când, din pură curiozitate profesională, prestaţiile unui cuplu care se plimbă prin studiourile aproape tuturor televiziunilor ieşene. Unul s-a convertit în „analist”, e om de afaceri, a trecut prin politică, a fost chiar la un moment dat parlamentar; celălalt se prezintă drept cadru universitar, dar rolul lui se rezumă la a da replica animatorului. Intră în atenţia celor doi o sumedenie de probleme, de la situaţia internaţională, la dificultăţile nu ştiu cărei firme locale. Discuţia e de fapt o văicăreală permanentă: nimic nu merge, americanii şi-au băgat coada în Ucraina, europenii ne persecută, vor doar să de ne jefuiască, educaţia e la pământ, minunata noastră industrie de odinioară s-a dus pe apa sâmbetei ş.a.m.d. Ceea ce omite să spună omul de afaceri este că face parte din categoria celor care au profitat de privatizări şi că lamentările sale sunt de o ipocrizie absolută. Regăsim discursul său în nenumărate variante, construite în jurul câtorva idei recurente: înainte era mai bine, industria românească era înfloritoare, exportam peste tot, până şi în Egipt, toată lumea avea de lucru, toată lumea primea apartamente la bloc, toată lumea putea (făcând niţică economie) să-şi cumpere Dacia, toată lumea mergea prin sindicat în staţiune la tratament, şcoala era şcoală, universitatea era universitate etc., etc. Fiecare din aceste afirmaţii este, de la un punct încolo, mincinoasă (sau măcar exagerată), dar e imposibil că-i convingi pe cei care cred în ele de contrariu. Când ţi se spune că în 1989 se trăia mai bine ca astăzi nu mai ai replică.

Avem suficiente motive de nemulţumire, ne izbim la tot pasul de fel de fel de aberaţii şi de obstacole stupide, am avut mari speranţe şi trăim multe dezamăgiri: trebuie să privim toate aceste lucruri cu luciditate, dar fără a eşua într-o jeluire perpetuă, ce blochează orice iniţiativă şi orice rezervă de energie. Stăm rău? Da, nu stăm grozav (şi asta în bună parte din vina noastră), dar nu atât de rău încât să ne smulgem părul de disperare şi să ne dăm ochii peste cap a neputinţă. Adică nici aşa, nici altminteri.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Upgrade pe flancul estic al NATO

Lucian DÎRDALA

Upgrade pe flancul estic al NATO

Agenda miniştrilor de externe nu se putea limita la situaţia din estul Europei, dată fiind anvergura geopolitică globală a Alianţei. Vom vedea, probabil, un efort de consolidare a unei poziţii unitare faţă de China, principalul competitor strategic al Occidentului.

opinii

Mândru că sunt

Florin CÎNTIC

Mândru că sunt

De Ziua Naţională, pe lângă pocnetele sticlelor de şampanie şi exploziile artificiilor, mai stăruie un zgomot de fond: concertul înfundat al pumnilor bătuţi în piept de compatrioţii care, asemenea popcornului în tigaia încinsă, se înfoaie bombastic, „mândri că sunt români”.

Să nu-i jignim pe ruşi

Radu PĂRPĂUȚĂ

Să nu-i jignim pe ruşi

Aşa spunea preşedintele Macron cu ceva timp în urmă: Vai, vai, să nu-i jignim pe ruşi!

Muzicieni români în lume

Alex VASILIU

Muzicieni români în lume

Este titlul potrivit unei rubrici săptămânale de ziar, al unei emisiuni radiofonice cu acelaşi ritm de difuzare pentru că, fără intenţia părtinirii Eutherpei faţă de alte muze artistice, în limbajul sonor cult se exprimă pe înţelesul auditorilor de pretutindeni cei mai mulţi autori şi interpreţi români. Aleg numai câteva exemple:

pulspulspuls

Pro şi contra părintelui Calistrat, căruia pe drept i se mai spune şi „Ciocanul Sfântului Vasile”

Pro şi contra părintelui Calistrat, căruia pe drept i se mai spune şi „Ciocanul Sfântului Vasile”

Multă lume îl sună pe amicul nostru Archibald Tănasă ca să pună o vorbă bună în dreptul părintelui Calistrat, căruia după moliftelnic i s-ar mai putea spune şi „Ciocanul Sfântului Vasile”, în engleză „Master of monk’x boxing”, sau „Ninja de la Vlădiceni”, după ce a pocnit şi a trântit la pământ una sau două enoriaşe la intrarea în mănăstirea unde slujea. 

Caricatura zilei

Iohannis, cu așteptările înșelate

Editia PDF

Bancul zilei

Tata, tata! Avem lupi în bloc? Nu, puiule, vecinii îsi citesc facturile la curent si gaze!

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.