Cum trebuie să le comunice părinții copiilor că se vor despărți. Sfaturile lui Cătălin Luca, psiholog clinician

Dr. Cătălin Luca, psiholog clinician principal, subliniază cât de important este ca părinții să abordeze discuția deschis și corect, fără a o evita. Dacă părinții se simt nesiguri cu privire la modul în care să transmită această veste, este recomandat să apeleze la un psiholog, care îi poate ghida în a abordarea corectă a subiectul.

Copiii sunt mult mai receptivi decât par

Psihologul subliniază că părinții trebuie să conștientizeze faptul că divorțul îi afectează pe copii nu doar din cauza separării, ci în special din cauza conflictelor dintre părinți. De multe ori, părinții cred că cei mici nu observă sau nu înțeleg ce se întâmplă, dar, în realitate, cei mici sunt mult mai receptivi decât par. Psihologul explică faptul că aceștia aud chiar și atunci când părinții cred că nu ascultă și simt tensiunile, chiar dacă nu le exprimă. Este esențial ca părinții să discute cu copiii lor odată ce au luat decizia de a divorța și să pregătească acest moment, adaptându-l la etapa de dezvoltare a copilului.

„Este esențial să se comunice mesaje clare și oneste copiilor, oferindu-le predictibilitate și informându-i despre ceea ce urmează să se întâmple. Acest lucru ajută la prevenirea formării unor fantezii catastrofale. De multe ori, divorțul are consecințe semnificative asupra copiilor. Dacă aceste efecte persistă mai mult de trei săptămâni, este important să fie evaluate, deoarece pot avea o semnificație clinică. Această reacție poate include anxietate, tulburări emoționale sau dispoziții depresive, tristețe, scăderea atenției și a performanței școlare, precum și un comportament mai neglijent și fricos. Este crucial ca părinții să fie atenți la schimbările din comportamentul copiilor și să caute ajutor de specialitate atunci când este necesar”, a declarat Luca.

„Este recomandat ca el să nu rămână peste noapte”

Medicul subliniază că este recomandat ca în cazul copiilor cu vârsta de până la trei ani să nu petreacă timp acasă la părintele care nu este custode principal și nici ca acel părinte, de exemplu tatăl, să nu rămână peste noapte în acea locuință. Studiile și experiența practică susțin această idee. Copiii în această etapă de dezvoltare au nevoie de stabilitate și continuitate în mediul de îngrijire, iar rutina nocturnă este esențială. Atunci când copilul se trezește și se află într-un mediu străin, cu o persoană necunoscută, acest lucru poate avea efecte negative asupra lui.

„Într-un scenariu în care tatăl vizitează copilul la locuința mamei, este recomandat ca el să nu rămână peste noapte. Aceasta permite interacțiunea cu copilul fără a compromite stabilitatea necesară pentru a copilului, care poate experimenta stres sau anxietate într-un mediu schimbător. Până la vârsta de trei ani, este preferabil ca tatăl să viziteze copilul pe parcursul zilei, fără a rămâne noaptea. Mulți părinți cred cei mici au capacitatea de a procesa aceste situații, ignorând astfel recomandările internaționale bazate pe cercetări. Această abordare poate avea un impact traumatic asupra copilului, afectându-i emoțiile și dezvoltarea”, a explicat Dr. Cătălin Luca.

Locuințele părinților trebuie să fie aproape una de cealaltă

Psihologul afirmă că este ideal ca timpul petrecut de copii cu fiecare părinte să fie împărțit în mod egal. Acesta explică faptul că, din ce în ce mai mulți părinți își doresc ca fiii și fiicele lor să petreacă același timp în locuințele ambilor părinți. Această aranjare este posibilă începând cu vârsta de 6 ani, dar cu anumite condiții: locuințele părinților trebuie să fie aproape una de cealaltă și să fie situate în apropierea școlii, iar părinții trebuie să colaboreze eficient în activitățile de îngrijire. De asemenea, în timpul petrecut de copil în locuința unui părinte, este important ca acesta să aibă acces la comunicarea cu celălalt părinte, fie prin discuții telefonice, fie prin vizite. În absența acestor condiții, împărțirea egală a timpului devine mai mult o dorință a părinților, care nu iau în considerare nevoile de dezvoltare ale copilului.

Cum se raportează la „părintele vitreg”

Luca subliniază că, din păcate, există un istoric de promovare a distorsiunilor și prejudecăților legate de părinții vitregi. De exemplu, se crede adesea că părintele vitreg este întotdeauna o persoană rea, care îi face rău copilului sau că acesta este cel care „fură” copilul. Aceste prejudecăți contribuie la o percepție negativă asupra relațiilor dintre părinții vitregi și copii.

„Copilul are capacitatea de a dezvolta relații diferite cu diverse persoane și de a crea mai multe tipuri de atașamente. Părintele biologic va rămâne întotdeauna o figură centrală în viața copilului, iar acesta ar trebui să se străduiască să aibă o relație bună cu părintele vitreg, având în vedere că micuțul petrece timp semnificativ alături de acesta. Este important ca părintele biologic să nu se simtă îngrijorat atunci când copilul se întoarce fericit acasă, după o vacanță sau un weekend petrecut cu tatăl vitreg sau  mama vitregă. Aceasta este o observație relevantă, mai ales pentru tații care pot fi suspicioși”, a precizat Dr. Cătălin Luca.

Psihologul susțin că, părintele ar trebui să pună copilul în centrul atenției și să reflecteze serios asupra contextului în care își reconstruiește viața și își găsește un nou partener romantic. El mai spune că, din păcate, frica aproape ancestrală față de părintele vitreg, alimentată de povești și de lecțiile din grădiniță, persistă. De aceea, rolul psihologului devine extrem de important, fiind necesar să educe atât familiile, cât și copiii în privința acestor relații.

Publicitate și alte recomandări video