Cum va interfera Inteligența Artificială domeniul filologiei, limbajului și culturii scrise? Interviu cu un cadru didactic de la Facultatea de Litere Iași

Profesor, traducător și interpret, Daniel Nedelcu derulează activități didactice si de cercetare în domeniul filologiei anglo-americane – limbă, literatură și cultură. Pentru început, ne adresăm domnului profesor în calitate de filolog.

1. Din perspectiva unui filolog, cum vedeți apariția inteligenței artificiale în raport cu limbajul uman: ca extensie, rival sau ca un simplu instrument?

ChatGPT și celelalte platforme asociate cu termenul „AI” sunt, printre altele, LLM-uri (Large Language Models), antrenate cu cantități imense de text (produs uman), având ca scop producerea de text (limbaj). Practic, interacțiunea cu AI se produce prin intermediul limbii, iar produsul proceselor AI este „limbaj”. Vrând ne-vrând, nu putem separa dimensiunea limbii/limbajului de discuția despre AI. Este, în primul rând, un instrument. Problema este că accesul liber la folosirea AI-ului în producerea de texte de orice fel duce, deja, la o rivalitate între stilul AI și stilurile naturale, umane.

2. Ce riscuri apar când limbajul este procesat masiv de sisteme automate, fără înțelegere semantică profundă? Credeți că AI va ajunge vreodată să înțeleagă cu adevărat sensul din spatele cuvintelor?

Nu știu în ce măsură ne putem „păcăli” cu astfel de gânduri; AI deja „procesează” lucruri foarte profunde, iar semantic nu cred că ar avea probleme. Dificultățile vin mai degrabă la nivel pragmatic: punerea în context și nuanțarea lucrurilor. Oricum, și aceste lucruri le poate face mult mai avansat decât un neofit.

Un expert, citit, care a studiat suficient un domeniu, poate identifica zonele de superficialitate sau chiar de eroare. Un student, de exemplu, care nu are încă experiența necesară în domeniul său, se lasă păcălit ușor. Poate e negativist pusă problema, întrucât AI-ul nu dă greș constant; dimpotrivă, din experiențele mele cu aceste platforme, erorile intervin doar când mă pornesc să le „păcălesc”. Sistemele AI vor dispune de mai multe resurse și mai multă capacitate de analiză decât are studentul de rând și va produce în majoritatea cazurilor ceva mai bun. Dar studentul, la final, va rămâne doar cu nota. Se va fi privat de procesul mental de învățare, de cercetare, de procesare, precum și de elementele de cunoaștere pe care le-ar fi căpătat trecând prin procesul clasic de cercetare și scriere. Practic, scopul învățării este invalidat.

• ⁠⁠⁠Citiți și: Inițiativă inedită a ZDI, pentru nespecialiști – Ghid de prezentare, inițiere și folosire a inteligenței artificiale

3. Credeți că ne aflăm într-un moment de ruptură culturală comparabil cu apariția tiparului?

Fără îndoială. Apariția AI-ului este clar una dintre marile revoluții, precum cea industrială. Fiecare astfel de moment de turnură este urmat de neclaritate și chiar de abuzuri (cum a fost cazul condițiilor inumane din fabricile secolului al XIX-lea), cu impact social imens. Soluția eventuală va fi reglementarea sa prin legislație, dar doar în urma unor dezbateri și discuții care trebuie să vină, totuși, dintr-o perspectivă umanistă, având omul în centru, cu nevoile, dorințele și drepturile sale. Modul în care ne raportăm, printre altele, la muncă, la cultură și chiar și la educație se schimbă deja, deci trebuie să purtăm aceste discuții urgent. Ce înseamnă pentru noi, societatea umană, cultura, educația? Cât sau în ce mod suntem dispuși să cedăm din ele AI-ului? Cât sau ce ar trebui limitat strict uzului și producției umane?

4. În ce măsură pot fi folosite modelele lingvistice în analiza textelor literare sau jurnalistice fără a le simplifica excesiv?

Depinde de înțelegerea fiecăruia a „textului”. Dacă vorbim de analiza formală, „școlărească”, AI-ul o poate face mai bine decât mulți dintre noi. Într-o asemenea situație, analiza vizează textul, nu opera ca entitate estetică. În producerea de sens, cititorul are un rol la fel de mare ca autorul și ca textul în sine. Bagajul cititorului (cultural, emoțional, literar, psihologic etc.) influențează producerea sensului la momentul citirii. Din această perspectivă se poate afirma că doi cititori diferiți vor citi două opere diferite, deși au același text în mână. AI-ul nu poate influența acest lucru în niciun fel. AI-ul ne poate spune despre forma textului, ne poate spune ce au spus alții despre tema/mesajul textului, atitudinea eului liric/naratorului, ba chiar poate analiza un text prin anumite șabloane critice sau hermeneutice, aplicând concepte și instrumente bine definite – bineînțeles, până într-un anumit punct și deseori destul de superficial.

Dar reacția cititorului la text este deseori mult mai diversă decât poate AI-ul să producă, pentru că variabilele sunt infinite. În clasă, când discutăm o poezie, de exemplu, cel mai des vom avea atâtea interpretări câți studenți. Da, elementele formale și instrumentele critice pot ghida interpretarea, dar concluzia și „sensul” depind de cititor și bagajul său. (Continuare în numărul viitor)

Publicitate și alte recomandări video