Cum vedea presa economică ieșeană din 1925 instabilitatea monedei românești? Avertismentele de atunci rămân surprinzător de actuale. Ce scria presa acum exact 100 de ani?

Autorul articolului, inginerul Alex Feoda, explica cititorilor că diagrama „rezumă, în mod vizibil, variaţiile cursului leului în ultimii doi ani”, fiind construită astfel încât să urmărească cursul „la fiecare zece zile”. Scopul nu era acela de a simplifica realitatea, ci dimpotrivă, de a arăta cât de nervoasă și imprevizibilă rămânea evoluția monedei naționale.

Diagrama „Leul în cursul anului 1925” a fost publicată de ziarul Argus la 25 decembrie 1925  Ziarele Arcanum

Graficul, cu date la fiecare zece zile, nu era doar un simplu grafic – era o oglindă a economiei românești interbelice: un leu lipsit de ancore solide, legat fragil de aur și de fluctuațiile piețelor externe, condus mai mult de reacții la crize decât de o strategie clară.

• Citește și: Gerul năprasnic și bandiții terorizau Iașul interbelic: ți se fura și căciula de pe cap. Povești din iarna de acum un secol. Ce scria presa locală acum exact 100 de ani?

Deși în 1925 oscilațiile cursului s-au redus față de 1924, această reducere nu însemna o stabilizare. Mișcările rapide și imprevizibile ale leului continuau, iar în lunile aprilie, august și noiembrie, nemulțumirile legate de volatilitate au reapărut, pe bună dreptate. Un element-cheie al analizei era folosirea scării logaritmice, care arăta că nu valoarea nominală contează, ci viteza schimbărilor. Și, chiar dacă amplitudinea fluctuațiilor s-a micșorat, ritmul lor rămânea rapid și alarmant – o adevărată stare de neliniște.

„2,50 centime aur nu înseamnă stabilitate”

Mai mult, autorul avertiza că menținerea unei valori medii de 2,50 centime aur nu înseamnă stabilitate, mai ales când moneda fluctua cu circa 20% în sus sau în jos la fiecare trei luni, adică aproape 50% între extreme. Asemenea variații erau departe de a fi acceptabile pentru economia țării, afectând mai ales exporturile.

• Citește și: Dramă mare la Iași, acum exact 100 de ani: lumea protesta în stradă din cauză că nu se găsește pește pe piață. „Uniunea pescarilor vinde peștele cui vrea“

Concluzia era tranșantă: stabilizarea nu se face de la sine și nici nu poate fi confundată cu un echilibru fragil și temporar. Fără o politică clară și consecventă, cu sacrificiile pe care le presupune, leul rămânea o monedă cu o încredere șubredă, iar optimismul oficial era doar o iluzie naivă.

„Și până când nu ne vom hotărâ să inaugurăm într’adevăr, o politică de stabilizare cu toate sacrificiile ce ea comportă, este o iluzie naivă să credem că ea s’ar fi și înfăptuit, fără voia, nici asteptarea noastră”, nota în final autorul – un avertisment care, citit acum, sună la fel de actual și de pertinent.

Publicitate și alte recomandări video