Cum vor arăta conflictele viitorului? Umanitatea a găsit mereu o scuză pentru atrocitățile comise

Oamenii s-au omorât între ei încă de când au coborât din copaci și au început să își spună inteligenți (Homo sapiens/Omul inteligent). Conflictul a fost întotdeauna o parte constitutivă a culturii umane. De-a lungul istoriei, umanitatea a găsit constant o „cauză justă” pentru a recurge la violență, fie ea religioasă, ideologică, teritorială sau economică. Cu toate acestea, crimele comise în epocile străvechi pălesc ca intensitate și amploare în fața conflictelor moderne.

Șocul celor două războaie mondiale

Matthew White, în cartea sa „Marea carte a inumanității – O istorie a ororilor în 100 de episoade”, subliniază că, în lipsa unor populații mari, societățile din vechime nu puteau genera masacre de mare amploare. A fost nevoie de milenii de dezvoltare socială și demografică pentru ca oamenii să fie adunați în state suficient de populate și bine organizate administrativ, încât să permită planificarea conflictului la scară industrială. Astfel, cele mai sângeroase episoade din istorie sunt caracteristice epocii moderne, în care puterea de distrugere a crescut exponențial.

Secolul XX a fost martorul celor mai mortale conflicte consemnate vreodată, în special cele două războaie mondiale. Diferența nu a constat doar în ideologiile antagonice sau ambițiile hegemonice, ci mai ales în revoluția tehnologică care a schimbat radical modul de a face război. Mitralierele, artileria grea, avioanele de luptă, tancurile și sistemele logistice bazate pe transportul feroviar sau auto au permis desfășurarea unor operațiuni militare de o amploare fără precedent. Radioul, radarul, sonarul și alte inovații au oferit un avantaj strategic nemaiîntâlnit. În plus, urbanizarea a concentrat mase de oameni în spații vulnerabile la bombardamente, iar birocrațiile moderne au făcut imposibilă sustragerea de la controlul autorităților a celor ce voiau să evite lupta.

Șocul celor două războaie mondiale a forțat omenirea să caute mecanisme internaționale de prevenire a conflictelor, așa a apărut ONU, o instituție menită să vegheze asupra păcii globale. Deși în societățile occidentale predomină iluzia unei păci globale durabile, războiul nu a dispărut, ci a luat forme noi, mai puțin vizibile, dar la fel de distructive. În timp ce statele dezvoltate par să beneficieze de o stabilitate relativă, regiunile aflate în curs de dezvoltare continuă să fie marcate de conflicte interne și interstatale, alimentate de disputele pentru putere, resurse, pământ sau identitate etnică.

Pământul ar putea duce până la 15 miliarde de oameni

Tot mai evident, un element pare destinat să redefinească motivațiile conflictelor viitoare, lupta pentru resurse. Când vorbim despre resurse, nu trebuie să ne gândim la aur, diamante sau alte materii rare, ci la cele cu adevărat esențiale pentru viață: hrana (sub forma de teritoriu fertil) și mai presus de toate, apa. Problema resurselor este strâns legată de presiunea asupra acestora din partea unei populații tot mai numeroase.

Într-o lume care a depășit 8 miliarde de locuitori, presiunea pe resurse atinge cote critice. Progresul tehnologic și capacitatea crescută de producție nu pot anula limitele fizice ale planetei, ci doar amână confruntarea cu ele. Limita este dată de capacitate de suport a planetei care este definită de numărul maxim de oameni pe care Pământul îl poate susține în mod durabil, însă această limită nu este rigidă, ci variază în funcție de factori esențiali: modul în care consumăm resursele, nivelul tehnologic, distribuția inegală a acestora și impactul ecologic al activităților umane. De exemplu, estimările cercetătorilor arată că dacă toți oamenii ar trăi ca cetățenii țărilor dezvoltate, națiuni în mare parte bazate pe consumerism, caracterizate prin consum intensiv și nevoi induse social, capacitatea de suport a planetei s-ar reduce dramatic, ajungând la doar 2-3 miliarde de locuitori. Pe de altă parte, într-un scenariu mai echilibrat și sustenabil, această limită ar putea urca la 8-10 miliarde. Situație în care în prezent ne aflăm și încercăm să-i construim un echilibru ecologic pentru a menține un scenariu sustenabil la nivel planetar, în ciuda unor lideri politici mondiali ce limitează actualul apel general pentru o planetă sustenabilă din punct de vedere ecologic și totodată mai echitabilă. În alt scenariu, în condiții extrem de favorabile, cu tehnologii avansate și o distribuție echitabilă a resurselor, Pământul ar putea susține până la 15 miliarde de locuitori, scenariu greu de atins cu resursele tehnologice disponibile în prezent.

Creșteri semnificative ale prețurilor pentru alimente și apă

Primele semne ale presiunii asupra capacității de suport a planetei sunt deja vizibile, cu crize climatice tot mai frecvente, precum secetele, inundațiile și valurile de căldură. Degradarea resurselor naturale, cum ar fi defrișările și pierderea solurilor fertile, pune în pericol sustenabilitatea agriculturii și a resurselor esențiale, în timp ce declinul biodiversității amenință echilibrul ecologic și stabilitatea sistemelor naturale.

Perioada 2030–2050 este preconizată ca una critică pentru planetă, cu prognoze ce indică creșteri semnificative ale prețurilor pentru alimente și apă, ca urmare a presiunilor exercitate asupra resurselor naturale. Schimbările climatice, degradarea solurilor și epuizarea surselor de apă vor reduce disponibilitatea acestora, ceea ce va duce la o creștere a costurilor de producție și distribuție. Aceste schimbări vor avea un impact direct asupra securității alimentare și a accesului la apă potabilă, agravând inegalitățile economice și sociale la nivel global.

În viitor, conflictele vor fi determinate de dezechilibrul dintre nevoile umanității și disponibilitatea resurselor. Războaiele viitoare vor fi mult mai devastatoare, iar tehnologia modernă va amplifica distrugerea, având în vedere densitatea populațiilor și potențialul de distrugere al armelor de masă, ceea ce va conduce la pierderi semnificative de vieți omenești.

Cum va resimți România aceste constrângeri?

Aceste conflicte nu mai sunt doar ipoteze teoretice, ci realități deja în desfășurare. Regiunea Sahelului, o vastă fâșie semiaridă de tranziție între deșertul Sahara și savanele Africii, este deja un laborator tragic al viitorului. Aici, degradarea terenurilor, deșertificarea și lipsa apei intensifică rivalitățile istorice între comunitățile sedentare și păstorii nomazi. Pe fondul colapsului ecologic, grupări extremiste exploatează instabilitatea socială, iar populația, lipsită de resurse, este prinsă într-un cerc vicios de sărăcie și violență.

Similar, zone din Orientul Mijlociu și Asia Centrală, dependente de surse limitate de apă transfrontalieră, devin tot mai des puncte de tensiune. Un exemplu relevant este disputa dintre Egipt, Sudan și Etiopia privind Marele Baraj al Renașterii, construit de Etiopia pe Nilul Albastru. Deși esențial pentru dezvoltarea energetică a Etiopiei, proiectul este perceput de statele din aval ca o amenințare directă la securitatea lor hidrică. Nemulțumirile au ajuns frecvent aproape de a se transforma într-un conflict armat convențional, dar, în cele din urmă, diplomația a prevalat.

În Asia de Sud, statul Bangladesh reprezintă un alt exemplu semnificativ. Dens populat și extrem de vulnerabil la creșterea nivelului mării, țara riscă în deceniile următoare să se confrunte cu destabilizarea socială și cu probleme economice majore. Este posibil ca milioane de persoane să devină migranți din cauza schimbărilor climatice, ceea ce ar putea avea efecte destabilizatoare nu doar la nivel regional, ci și global.

România, deși mai puțin afectată direct de schimbările climatice, va resimți totuși presiuni semnificative din cauza migrației generate de conflictele și crizele climatice din alte regiuni. Ca urmare a acestor migrații, România ar putea deveni un punct de destinație pentru migranții din sudul global, iar acest fenomen va pune presiune asupra resurselor economice și infrastructurii deja existente. Chiar dacă România poate nu va fi direct implicată în conflictele viitoare, efectele acestor migrații, alimentate de crizele din alte părți ale lumii, vor fi inevitabile.

Un exemplu istoric relevant a ceea ce s-ar putea întâmpla o regăsim în povestea Imperiului Roman, care pe finalul existenței sale a fost invadat de triburile migratoare aflate în căutarea unui trai mai bun, iar multe dintre aceste migrări au fost alimentate de lipsa de resurse și de condițiile de viață dificile din regiunile de origine ale acestor popoare. Această presiune a noilor veniți a dus în cele din urmă la colapsarea Imperiului Roman și la pierderea identității sale culturale.

Riscul de a ajunge la conflicte devastatoare va crește considerabil

Asemenea migrațiilor de la finalul antichității cauzate de resursele limitate, fluxurile migratorii din viitor ar putea fi determinate de aceleași nevoi fundamentale, accesul la resurse și condiții de trai mai bune. În acest context, România, ca parte a unei lumi tot mai interconectate, nu va putea rămâne imună la aceste mișcări ale populațiilor, iar gestionarea acestora va deveni o provocare majoră în cadrul dezvoltării sale economice și sociale.

În fața unei lumi tot mai aglomerate și mai presate de limitele resurselor, conflictele viitorului nu vor fi doar un fenomen al ambițiilor politice sau ideologice, ci vor izvorî din neajunsurile fizice ale planetei. Vom asista la un tip de violență difuză, care nu se va manifesta doar pe câmpul de luptă, ci și prin migrații masive, colapsuri instituționale și competiție globală pentru accesul la surse sigure de hrană, apă și energie. Gestionarea responsabilă a resurselor esențiale, precum apa și hrana, va fi crucială. Dacă nu vom învăța să trăim în echilibru cu mediul înconjurător și să asigurăm o distribuire corectă a resurselor, riscul de a ajunge la conflicte devastatoare va crește considerabil. În locul unor războaie ideologice, vom asista la lupte pentru supraviețuire, iar acestea vor aduce durere și suferință la nivel global. Viitorul nostru depinde de capacitatea de a recunoaște și a răspunde la aceste provocări fundamentale.

Publicitate și alte recomandări video