Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Cum vor arăta Germania şi Europa în epoca post-Merkel?

GALERIE
lazescu
  • lazescu
- +

Paradoxal, dar din punctul de vedere al păstrării distanţei UE faţă de Rusia s-ar putea ca toţi cei din Est care au criticat-o virulent pe dna Merkel, din cauza imigraţiei, să fie cei care o vor regreta cel mai mult.

În Germania circulă o speculaţie potrivit căreia dna Merkel a decis să demareze procesul de extragere a ei din peisajul politic încă din vară, după ce a asistat la o reprezentaţie a operei lui Richard Wagner, Parsifal, una dintre favoritele ei, o parabolă a cursei pentru dobândirea Sfântului Graal. Dorind astfel, în acord cu întreaga sa manieră de acţiune, extrem de prudentă şi calculată (care a dat naştere în Germania unui verb, merkeln, a cărei semnificaţie este aceea de întârzia luarea unei decizii până în ultimul moment), să evite tensiunile şi umilinţele unei ieşiri forţate.

 „Angela Merkel părăseşte scena şi odată cu ea şi viziunea ei în privinţa UE. Tronul ei va rămâne gol pentru că Macron este singurul interesat să îl ocupe”, scrie Douglas Murray în The Spectator, pe un ton în parte uşurat, în parte triumfător. Ceea ce nu e de mirare. Săptămânalul britanic, un susţinător al Brexit-ului, a avut dintotdeauna o poziţie eurosceptică. Proiectul Merkel, despre care vorbeşte Douglas Murray, este acela al unei Europe profund integrate, într-o formulă de tip Statele Unite ale Europei. Însă, deşi cancelarul german a sprijinit în timp demersurile de adâncire a integrării europene, e exagerat să o faci pe dna Merkel principala autoare şi promotoare a acestora . La urma urmei pasul esenţial în procesul de integrare politică a fost decizia de a introduce Euro în anul 2000, cu cinci ani înainte ca ea să preia puterea la Berlin. Un pas riscant, care a creat enorme probleme, pentru că a fost introdusă o monedă înainte ca să existe o structură statală coerentă care să o gestioneze. Criza grecească şi cea de acum, din Italia, care ar putea deveni una mult mai gravă, stau mărturie. Motivul fiind acela că, prin punerea într-un coş comun a unor ţări cu o forţă economică şi un contex social extrem de diferite, acestea pierdeau astfel abilitatea de a-şi controla deficitele utilizând rata de schimb a monedei naţionale. Dar a fost un pas care a adus în acelaşi timp beneficii substanţiale Germaniei, ale cărei exporturi au explodat în condiţiile în care, conform aprecierilor FMI, introducerea Euro a însemnat instantaneu o depreciere artificială în raport cu marca germană de 30 de procente.

Originile „viziunii unei Europe Federale” trebuie mai degrabă căutate într-un document de poziţie al CDU/CSU redactat în 1994 de Wolfgang Schauble şi Karl Lammers, Über­legungen zur europäischen Politik (Reflecţii asupra politicii europene). Documentul des­cria direcţiile de urmat în ceea ce priveşte pro­iectul european, de la extinderea în Est şi abordările în materie de securitate la evo­lu­ţii­le din interiorul UE în plan instituţional. Se discută despre introducerea unei monede comune ca despre elementul esenţial al „Uniunii Politice“ (nu doar ca „un alt element al integrării“), despre in­ten­sificarea cooperării franco-germane, des­pre construcţia unei componente distincte de politică externă şi de securitate a UE, despre extinderea către Est, „în par­te­ne­riat cu Rusia!“, România şi Bulgaria nefiind luate în calcul. Obiectivul major era coagularea unui nucleu dur (Kern) în jurul axei fran­co-germane iar punctul final trebuia să fie o Europă fe­de­rală în care Germania urma să „păs­to­reas­că“ regiunea din nordul şi estul Europei, iar Franţa să se ocupe de partea de sud a con­tinentului.

În fapt, fie din convingere fie datorită constrângerilor interne, din partid, Angela Merkel s-a opus unora dintre iniţiativele lui Emmanuel Macron de restructurare a UE. Precum cea privind înfiinţarea unui post de ministru de finanţe pentru zona Euro. Dar a sprijinit în ansamblu demersul său de reformă a Uniunii în sensul unei integrări tot mai pronunţate. Din acest motiv cei mai mulţi analişti sunt de părere că prin plecarea ei sprijinul pentru acest proces se va diminua. La fel de important de evaluat este şi impactul din punctul de vedere al relaţiei cu Rusia şi al celei transatlantice, pentru că e notorie aversiunea intensă a lui Donald Trump faţă de cancelarul german. Cancelar care, în teorie, ar putea să mai rămână pe această poziţie, disponibilitate pe care a şi anunţat-o, până în 2021, chiar dacă nu va candida la poziţia de lider CDU la alegerile interne din decembrie. Însă un astfel de scenariu este destul de puţin probabil. Nu e prima oară când se întâlneşte o astfel de situaţie. În 2004 şi Gerhard Schroder a demisionat din funcţia de preşedine SPD dar a mai rămas totuşi cancelar timp de încă 15 luni, până când partidul său a pierdut alegerile anticipate în favoarea grupului conservator CDU/CSU condus de Angela Merkel. Acum însă mulţi sunt de părere că e greu de crezut că dna Merkel ar putea să păstreze poziţia de cancelar atâta vreme.

Aceste semne de întrebare importante sunt intens dezbătute în acest zile în mass media din Europa. Pentru răspunsuri mai avem însă de aşteptat, cel puţin până când vom şticine va lua locul Angelei Merkel în fruntea CDU şi posibil şi în fruntea cabinetului. Deşi ea a declarat că nu se va implica în cursa din decembrie pentru desemnarea viitorul lider CDU, pentru toată lumea e clar că o preferă pe Annegret Kramp-Karrenbauer, actualul secretar general al partidului. Faptul că porecla acesteia este „mini-Merkel” explică şi de ce. Însă e posibil ca tocmai această asociere să nu fie neapărat un avantaj. Angela Merkel a poziţionat partidul în zona de centru, ceea ce a făcut posibile guvernările cu SPD, în formule de „mare coaliţie”, dar a lăsat teren liber în dreapta AfD, un partid care şi-a construit în mare măsură identitatea pe opoziţia faţă de ea, pe chestiunea imigraţiei, şi care acum riscă să rămână fără adversar ideologic. Mai ales dacă în fruntea CDU vine o personalitate cu convingeri pronunţat mai conservatoare, ceea ce pare să fie destul de probabil.

Iar din acest punct de vedere e interesant de văzut ce se va întâmpla dacă această personalitate va fi Friedrich Merz, considerat favorit în acest moment. Merz, unul dintre cei care a pierdut acum 18 ani cursa pentru şefia CDU în favoarea Angelei Merkel, a decis să revină în politică după aproape zece ani în care a făcut afaceri, fiind şeful filialei germane a grupului american Black Rock, cel mai mare fond de investiţii din lume. Are excelente contacte la Washington, fiind preşedintele Atlantik-Brucke, un grup de politicieni si oameni de afaceri care îşi propune să promoveze legăturile dintre America si Germania. Iar asta ar putea să ajute la netezirea asperităţilor în relaţia cu administraţia Trump. Însă, în acelaşi timp, oarecum surprinzător, el a criticat-o pe dna Merkel, tocmai pentru că nu a sprijinit mai mult demersurile lui Emmanuel Macron de restructurare a UE, de creare a unei armate europene (loc în care ar intra în coliziune cu Statele Unite) şi de sprijinire a transferurilor financiare către zone mai sărace din Uniune, element esenţial dacă ţinteşti către un model de guvernare federal în Europa. Aşa că s-ar puta ca estimările privind blocarea proiectului de integrare europeană prin plecarea Angelei Merkel să fie premature. Însă, pe de altă parte, indiferent cine va veni în fruntea guvernului de la Berlin, va avea, ca şi dna Merkel, destule constrângeri. Şi nu doar interne. O coaliţie de 8 ţări din nordul continentului, supranumită Noua Ligă Hanseatică, se opune ferm planurilor integraţioniste ale lui Macron. Iar în cercurile politice şi de afaceri germane prevalează aceeaşi opinie, mai ales când vine vorba de crearea unei structuri financiare integrate pentru zona Euro.

Cât priveşte relaţiile cu Rusia, aici s-ar putea, în mod paradoxal, ca toţi din Est care au criticat-o virulent pe dna Merkel, din cauza imigraţiei, să fie cei care o vor regreta cel mai mult. Ea a avut un rol esenţial în menţinerea sancţiunilor la adresa Moscovei din cauza situaţiei din Ucraina, în ciuda presiunilor enorme la care a fost supusă să renunţe la ele atât din partea partenerilor de guvernare din SPD, unde sunt notorii simpatiile pro-Moscova, cât şi din partea cercurilor de afaceri. Un posibil viitor cancelar pro-business, precum Merz, ar putea însă să decidă că perspectiva tentantă a reluării afacerilor în spaţiul rusesc să aibă întâietate în faţa menţinerii sancţiunilor. Ceea ce ar avea implicaţii mult mai largi, schimbând cu totul ecuaţia raporturilor dintre UE şi Rusia, pe mai multe dimensiuni, inclusiv pe cea de securitate. În plus, mai trebuie luat în calcul şi un alt element. Epoca Merkel, cu bune şi rele, a însemnat 15 ani de continuitate şi echilibru, a asigurat un cadru stabil şi predictibil pentru întreaga Uniune, care a trecut prin câteva crize majore. Or, vom asista în perioada următoare nu doar la o schimbare de lider în fruntea Germaniei, ci şi la un context politic intern schimbat mult faţă de cel tradiţional. Scena politică de la Berlin începe să semene cu cea americană, cu o eroziune masivă a centrului şi ascensiunea extremelor, ceea ce va duce instabilitate, la dificultăţi tot mai mari în coagularea coaliţiilor de guvernare. Cu reverberaţii la nivelul întregii Uniuni Europene.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri