Curechiul uns și slănina din pod

Puțini nu știu ce s-a întâmplat în finalul meciului de fotbal disputat vinerea trecută pe Arena Națională în cadrul Ligii Națiunilor. Băieții ăștia deștepți din Balcani, aflați în plină activitate de a trage de degetul de ajutor primit de la UEFA apucând vârtos de toată mâna, au montat un conflict la marginea terenului, au făcut semne cu vulturul albanez (semne neînțelese de mulți români) și semne cu degetul mijlociu (înțelese de tot poporul), iar vulturilor noștri carpatini uniți sub tricolor atât le-a trebuit: au început cu „Serbia, Serbia!” (băieții s-au mai subțiat evitând legătura cu Kosovo!), iar Rahmanii și Vojovozii din teren au decretat retragerea. „Întreg stadionul a scandat MINUTE ÎN ȘIR și noi care am suferit și am fost persecutați și umili și n-am mai putut suporta”, spune Rahmanul cel de la Napoli, capul răutăților. Au avut și oleacă de noroc dardanienii cu un arbitru gen „la-mă, mamă!” (de la Creangă cetire), sau – mă rog – papă lapte (deși pe la UEFA se papă altceva), astfel că meciul s-a prelungit și s-a tot prelungit cât s-a milogit prințul în negru din Danemarca să se întoarcă băieții cei zburdalnici în teren. Nici pomeneală, ei se distrau în vestiar, înfulecau pizza pe săturate și râdeau de fraierii de pe teren și din tribune care așteptau un deznodământ. Nu s-a deznodat nimic, astfel încât Hamlețelul cu fluier a pus capăt comediei pasând-o la comisie. Care comisie a stabilit meci câștigat la masa verde de echipa României. Exact ce le trebuia celor de la FRF, care au acum deschise multe canale spre Mondialul nord-american visat. Și – mai presus de alte decizii luate pe la Nyon – cea mai corectă decizie posibilă. O echipă nu poate părăsi terenul de joc după cum cer vulturii din capete, ci numai arbitrul. Care arbitru, dacă am aborda problema cu rasismul, este singurul îndrituit să suspende meciul în caz de strigături aiurea sau alte manifestări neconforme cu regulamente. Comisiile UEFA, atât de contestate uneori, nu au dreptul să schimbe o decizie luată sau neluată pe teren. Din punct de vedere strict regulamentar, decizia de 3-0 pentru tricolori nu poate fi întoarsă nici la TAS. Problema la care s-au raliat și suedezii (pe bună dreptate, zicem noi) rezidă în consecința acestui rezultat asupra ierarhiilor din Liga Națiunilor, din cauza unui incident tâmpit la care nordicii n-au absolut nicio vină. Mai ales că în străfundurile conștiințelor noastre patriotice, stă ca un ghimpe prestația lamentabilă a tricolorilor în meciul amintit. Nu ne-ar mira ca suedezii să primească un soi de compensație pentru asta, dar în privința kosovarilor scorul e bătut în cuie. 3-0 nu se poate rostogoli de trei ori peste cap transformându-se în 0-3. Sigur se mai pot aminti exemple în care o decizie luată de UEFA a fost răsturnată la apel, dar aici nu se poate trece peste suveranitatea arbitrului.

Însă tare bine era dacă nu era și partea a doua, cu amenzile și – mai ales – cu meciul acela cu porțile închise care – e bine de știut – se va desfășura în următoarea competiție organizată de UEFA, adică viitoarea Ligă a Națiunilor. Conducerea FRF nu prea s-a ofticat, mai mult pentru meciul ăla cu tribune goale, că de amenzi are balta pește. Tot de la UEFA. Dar o mare parte a românilor, mistuită de blestematul sindrom al maniei persecuției, nu poate fi sartisfăcută. Și au început cu „capra vecinilor” de la Prishtina, cu sancțiunile pe care le-am îndurat noi, în timp ce ei ne-au fluierat imnul și ne-au făcut „țigani” (adică nație considerată inferioară. Atenție la rasism, fiindcă se practică semantica extinsă a termenului!). În primul rând sancțiunile din Kosovo au fost făcute publice și, cel puțin pentru huiduirea imnului sau desconsiderarea oponentului, fumigene sau alte alea, Federația din Kosovo a fost mai rău penalizată la buzunare decât cea de la București. E drept, ai noștri au mai avut și suplimente pentru drăgălășeniile aruncate vecinilor unguri, dar aceasta e o altă problemă care nu privește Kosovo. Cert că era taaare bine să fim și cu curechiul uns și cu slănina din pod (după cum spune o vorbă din popor), dar dacă nu se poate, să înceapă marea văicăreală: că nu suntem doriți la Mondiale, că suntem slugile Europei, că așa ne trebuie dacă stăm „ghiocei” în fața stăpânilor, și alte delicatese care-ți întorc stomacul pe dos. Când e limpede că atâta trecere la forul European n-a avut niciodată FRF ca acum. (Priviți la numărul arbitrilor români care fluieră prin Cupele Europene, dacă nu credeți!)

La ora scrierii acestui text nu se știe ce decizie a luat FRF în privința contestării la TAS a sancțiunilor europene. Se știe că UEFA a introdus meciul România-Kosovo în lista celor indezirabile la tragerile la sorți, deși la FRF, nu s-a cerut asta, după cum a declarat directorul tehnic, Mihai Stoichiță. O măsură conform ambientului nyonez de evitare a bătăilor de cap, dar care poate fi considerată ca o protecție acordată României împotriva românilor înșiși. Cei care se pretind suporteri, dar provoacă numai belele ar trebui să înțeleagă aceasta mai bine decât suporterul de rând. Fiindcă „to support” înseamnă a sprijini, nu a băga în ședințe!

Publicitate și alte recomandări video