anunturi
grandchef
Bolta rece
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional

duminica, 14.08.2022

LAUDATOR TEMPORIS ACTI

Curentul latinist şi configurarea conştiinţei identitare româneşti moderne (III)

GALERIE
Eugen Munteanu
  • Eugen Munteanu
- +

Articolul prezintă în continuare, în mod succint, curentul de gândire latinist promovat de reprezentanţii Şcolii Ardelene în secolele al XVIII‑lea - al XIX‑lea, subliniindu‑se rolul fundamental al acestora în configurarea conştiinţei naţionale moderne a românilor.

 

Gheorghe Şincai (1754‑1816), personalitate legendară, care a lăsat în memoria românilor ardeleni imaginea unui cărturar exemplar prin generozitate, patriotism şi altruism, s‑a manifestat mai mult ca istoric şi autor de literatură de popularizare, extrem de necesară masei de ţărani români din Transilvania, lipsiţi, la vremea respectivă, nu doar de o cultură înaltă, ci chiar de cunoştinţe ştiinţifice elementare. Capodopera lui Şincai, Hronica românilorşi a mai multor neamuri (un manuscris voluminos, redactat după câteva decenii de documentare trudnică în biblioteci şi arhive din marile oraşe ale Imperiului, a fost tipărită abia în 1853‑54 la Iaşi, în trei volume. Socotită de oficialităţi incendiarăşi subversivă, lucrarea fost confiscată, iar autorul a suferit permanente persecuţii. Importante au fost pentru punerea în practică a programului comun de „luminare a poporului” numeroasele manuale şi texte de popularizare, unele tipărite de Şincai, majoritatea în română, unele în latină, dintre care pot fi amintite Învăţătură firească spre surparea superstiţiei norodului(rămasă în manuscris), ABC sau Alfavit (1783),Îndreptare către aritmetică(1785), Povăţuire către economia de câmp, Catehismul cel mare cu întrebări şi respunsuri, Istoria naturei şi a firei, Adunarea dogmelor credinţii cu însemnări de folos etc. Autorul se înscrie între primii cărturari care încearcă alcătuirea unei terminologii de specialitate pentru diferite ştiinţe.

Petru Maior (1756‑1821), autor prolific şi polivalent ca şi companionii săi, a studiat artele liberale şi teologia la colegiul De Propaganda Fide de la Roma, istoria bisericii,dreptul canonic şi dreptul natural la Universitatea din Viena. Ca teolog s‑a remarcat printr‑o poziţie critic‑iluministă, în special la adresa principiului supremaţiei papale. Procanonul (1783) este o lucrare neterminată, în care pot fi identificate poziţii foarte critice, de pe poziţii raţionaliste, la adresa bisericii din care făcea, totuşi, parte. Lucrarea sa cea mai importantă, care i‑a asigurat o solidă notorietate a fost Istoria pentru începutul românior în Dachia(1812). Singura lucrare de acest gen tipărită în timpul vieţii autorului, cartea s‑a bucurat de un enorm ecou la generaţia următoare, în ea fiind expuse toate tezele latinismului ardelean: ipoteza despre puritatea latină a moştenirii etniceşi lingvistice româneşti, cea despre colonizarea integrală a Daciei în urma războaielor de cucerire duse de împăratul Traian şi a exterminării totale a dacilor autohtoni, continuitatea prezenţei romanilor (âromânilor) în Dacia traiană, unitatea etnică românească. Interpretarea polemic‑subiectivă a unei baze documentare destul de largi l‑a condus pe acest istoric patriot la ignorarea şi deprecierea voită a aportului alogen (slav în special, dar şi grecesc, turcesc sau maghiar) la constituirea „specificului etnic” românesc. Trebuie specificat faptul că discursul istoric al lui Petru Maior, ca de altfel al tuturor colegilor săi, este un discurs legitimantşi patrioticşi nu unul obiectiv: afirmaţiile, raţionamentele şi tezele sale au scopul clar de a justifica revendicările naţionale. Exemplul elocvent pentru un asemenea tip de raţionament este cel prin care, o dată afirmată/dovedită originea pur romană a poporului român, s‑ar impune cu necesitate înlocuirea scrierii chirilice (tradiţională de secole la români) cu alfabetul latin, ideal realizat cu un secol mai târziu! Şi aceasta în ciuda faptului că ortografia chirilică românească se prezenta ca un sistem alfabetic simplu, eficient şi verificat de timp! Modelul ortografic pe baze latineşti propus de Petru Maior într‑un text intitulat Dialog pentru începutul limbei române între nepot şi unchişi publicat în anexă la Istoriadin 1812, porneşte de la ortografia italiană, dar cu puterniceaccente etimologizante, în sensul refacerii imaginii grafice a etimoanelor latineşti ale cuvintelor româneşti.

Petru Maior este deopotrivă autorul principal al celebrului Lesicon românesc‑lătinesc‑unguresc‑nemţesc, tipărit la Buda în 1825, reper esenţial al vechii culturi româneşti, operă lexicografică majoră, alcătuită pe parcurs de decenii de un colectiv care pornise de la un manuscris inedit al lui Samui Micu. Orientarea latinist‑etimologică a autorilor nu impietează asupra valorii intrinseci a Lesiconului, utilizat încăşi astăzi ca sursă documentară pentru lexicografia românească modernă.

În sfârşit, al patrulea nume care trebuie amintit în acest context este cel al lui Ion Budai‑Deleanu (1760‑1820). După studii la Colegiul Sf. Barbara din Viena şi după obţinerea unui doctorat în teologie la Erlau, încearcă în patria sa ardeleană o carieră ecleziastică, dar, din cauza eternelor conflicte cu episcopul Ioan Bob(de damnată memorie!), este nevoit în cele din urmă să se autoexileze la Lemberg în Polonia, unde va trăi din slujba de funcţionar de tribunal. Mentalitate liberală, voltaireană, Ioan Budai‑Deleanu a exprimat poziţii mai moderate în chestiunile istorice şi lingvistice care preocupau şi pe colegii săi de generaţie şi de idealuri. El acceptă de exemplu idei raţionale, precum acelea că poporul român s‑a amestecat în timpul istoriei cu alte popoare, că elementele străine îşi au şi ele legitimitatea lor în limbă. Budai-Deleanu nu a tipărit aproape nimic în timpul vieţii, dar posteritatea a redescoperit în el un autor important, cu o operă considerabilă ca dimensiuni şi diversitate. Epopeea sa eroi‑comicăŢiganiada, publicată postum abia în 1975, conţine, în subtext, idei şi idealuri naţionale scumpe reprezentanţilor Şcolii Ardelene, însă modalitatea parodică, satiricăşi ironico‑alegorică în care acestea sunt prezentate reprezintă puncte de originalitate mult apreciate de posteritate. Dintre operele saleştiinţifice, rămase în manuscris, pot fi amintite: De originibus popuolorum Transilvaniae commentatiuncula, raportul (scris în limba germană) Kurzgefasste Bemerkungen über Bukowina, Fundamenta grammatices linguae romanicae seu ita dictae valachicae(lucrare redactată de autor şi într‑o versiune românească cu titlulTemeiurile gramaticii româneşti),Teoria ortografiei româneşti cu litere latineşti. Din proiectul unui vast „lexicon românesc‑nemţesc” a rămas o cantitate de material semiprelucrat; experienţa sa lexicografică a întrebuinţat‑o Budai‑Deleanu la redactarea minunatului Lesicon de le Buda (1825).

 

Eugen Munteanu este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

 

 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Pohtiţi la fotbal!

Nicolae GRECU

Pohtiţi la fotbal!

N-a fost nevoie de îndemnuri bombastice precum cele din titluri; românii reîncep să vină la fotbal pentru că au pentru cine.

opinii

Mitocanul de la volan (I)

Eugen MUNTEANU

Mitocanul de la volan (I)

Suntem asaltați zilnic cu știri și imagini despre accidente de circulație atroce. Statisticile spun că România este țara europeană cu cei mai mulți morți în accidente de circulație. Dincolo de precaritatea șoselelor, cred că o cauză a acestei situații îngrijorătoare este și existența în libertate a fiarei sălbatice pe care am ales să o numesc mitocanul de la volan.

Dobânda, de la păcat (medieval), la virtute (modernă)

Aurelian-Petruș PLOPEANU

Dobânda, de la păcat (medieval), la virtute (modernă)

Știința economică modernă s-a desprins din ceea ce era cunoscut în mediul academic timpuriu drept filosofie morală. Acțiunile și comportamentele din sfera economică (de exemplu, comerțul, formarea prețurilor, rolul dobânzii în tranzacțiile comerciale, etc.) erau reglementate de Biserică vreme de secole întregi. 

O limbă din prefabricate

Alexandru CĂLINESCU

O limbă din prefabricate

Un fenomen frapant care se petrece astăzi este ceea ce aş numi proliferarea prefabricatelor. Nu e ceva nou, dar devine tot mai accentuat şi, pentru cine ţine la expresivitatea limbii, tot mai supărător. Spun „prefabricate” pentru că e vorba de cuvinte şi formule luate de-a gata şi puse uneori în cele mai neaşteptate contexte. Au făcut de pe acum o glorioasă carieră la televiziune, politicienii şi jurnaliştii le rostesc cu o voluptate solemnă, convinşi că impresionează publicul printr-un limbaj elevat.

pulspulspuls

O cabală preoţească ţesută pe îndelete de multă vreme

O cabală preoţească ţesută pe îndelete de multă vreme

Ehehei, iubiţi dreptcredincioşi, iată că încurcate mai sunt căile Domnului de când treburile lumeşti şi dorinţele de parvenire şi câştig şi-au băgat coada tot mai adânc în sânul şi buzunarele largi de popă ale unor înalţi prelaţi din mitropolia noastră de la Iaşi, atât de greu încercată în ultima vreme. Iacătă aşadar, dragilor, ce au mai putut zămisli minţile întunecate de aceste lucrături diavoleşti: citiţi şi vă cruciţi, nu alta! 

Caricatura zilei

Ambulanța

Editia PDF

Bancul zilei

Un sofer de TIR opreste la un popas, comanda un sandwich, o cafea si o placinta. Intra trei motociclisti rai, unul îi man&ac (...)

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.