Cutreierând prin Cucuieții din Deal

„ING Credit Card cu chef de cutreierat” mi-a oferit în perioada 3-5 septembrie libertatea să îmi potolesc dorința de călătorit oriunde – chiar la finalul acestui sezon estival, exact atunci când însăși ideea de mini-vacanță părea foarte departe –, chiar la Cucuieții din Deal, în județul Bacău, unde tradițiile, poveștile și oamenii transformă un sat aparent uitat de timp într-o destinație de ținut minte.

Experiența de la Cucuieți face parte din campania „ING Credit Card cu Chef de Cutreierat”, care te inspiră să descoperi locuri noi. Iar cardul chiar îți face călătoria mai ușoară – îl deschizi rapid din Home’Bank, îl folosești imediat și ai până la trei rate fără dobândă la cumpărături mai mari de 500 lei.

Întâia oprire: Tescani, locul de suflet al lui Enescu

Am început călătoria la Tescani, la conacul familiei Rosetti-Tescanu, locul unde George Enescu și-a regăsit liniștea și inspirația. Aici a compus opera „Oedip”, dedicată soției sale Maruca. Iar în salonul „Oedip” al conacului sunt păstrate și astăzi afișele premierelor de la Paris și București.

Poveștile locului dau un aer și mai misterios conacului. Se spune că aviatorul Bîzu Cantacuzino ar fi folosit câmpurile de lângă Tescani – astăzi câmpuri de porumb – drept pistă de aterizare ascunsă. Tot aici, legenda mai spune că Maruca și George Enescu au lăsat scris prin testament că își doreau să fie înmormântați în mausoleul din parcul cu veverițe.

Destinul a făcut ca amândoi să-și găsească sfârșitul departe de țară, și să fie înmormântați la Père-Lachaise, în Paris.

Gusturi autentice, sub cerul liber

De la istorie am trecut la bucătăria autentică, sub cerul liber, la Domeniul Măgura.

La Punctul Gastronomic Local Domeniul Măgura am descoperit ce înseamnă conceptul „din grădină, în farfurie”: tochitura moldovenească cu brânză la burduf, păstrăvul rumenit cu mujdei și plăcintele poale-n brâu aburinde, toate servite în mijlocul naturii, ca și cum ai fi poposit la masa unor prieteni vechi de la țară.

A fost genul acela de prânz care te face să încetinești mult ritmul, să respiri și să te bucuri de tot ce îți dezvălui locul, de la oameni, la bucate și priveliști.

Arta la sat

Când credeam că ziua se încheie după aventura gastronomică, am avut parte de o surpriză: o vizită la casa-galerie a pictorului Dumitru Macovei, născut în Solonț, dar stabilit la Moinești, acolo unde trăiește și pictează, transformându-și locuința într-un spațiu cultural viu.

Între simboluri arhaice și reinterpretări contemporane, picturile lui Dumitru Macovei (re)dau satului ceea ce merită – o viață plină de efervescență și culoare pe care puțini am bănuit-o până nu am privit pe îndelete lucrările artistului.

Rădăcini, tradiții și comunitate

În dimineața celei de-a doua zi de village break, cum au numit-o colegii de press trip, am descoperit Muzeul Răzeșilor Găzari de pe Valea Tazlăului Sărat – ianugurat în 2015, din satul Prăjești, comuna Măgirești, județul Bacău.

Nu mică ne-a fost mirarea când am aflat că e muzeu unic în România – de altfel neașteptat de modern, asta și datorită implicării Fundației Culturale „Urmașii Răzeșilor Găzari de pe Valea Tazlăului Sărat” și a profesorului Constantin Parascan –, care păstrează memoria celei mai vechi comunități de comercianți de păcură din România.

Colecțiile muzeului trec de la vestigii arheologice la relicve industriale, iar povestea găzarilor arată cum o ocupație acum uitată complet a fost un mod de viață pentru înaintașii noștri din secolul al XVII-a și a influențat specificul familiei tradiționale românești.

Comercianții de păcură treceau cu căruțele încărcate prin pasul Ghimeșului, dinspre Transilvania în Moldova, și de acolo, la vale, până la Dunăre. Muzeul cuprinde obiecte autentice care au aparținut lucrătorilor la cele mai vechi sonde de păcură din Moldova.

„Țâșnește din pământ un fel de noroi gros, unsuros, numit de localnici păcur”

Există numeroase însemnări ale călătorilor români și străini, care vorbesc despre existența păcurii la suprafață în zona de munte din Bacău. Marco Bandini, arhiepiscop romano-catolic pentru Moldova, amintea, în 1646, despre

„apele care țâșnesc din vinele pământului cu o coloare transparentă și, după un scurt timp, iau colori foarte diferite, când precum curcubeul, când ca aerul colorat la răsărit sau la apus de către soare; ele se varsă într-un șanț făcut anume pentru acest scop și în curând coloarea degenerează puțin câte puțin într-o negreală cleioasă, care e foarte bună pentru uns osiile căruțelor; românește se cheamă pekura (păcură), ungurește deget, latinește axungia” (citat preluat dintr-un album al Muzeului Răzeșilor Găzari)

La câțiva pași de muzeu, am descoperit cu plăcerea copiilor care și-au amintit dintr-odată de vacanțele petrecute la bunici Gospodăria Țărănească din Măgirești.

Prin fiecare detaliu, gospodăria păstrează povestea unei case țărănești autentice, cu temelia din bolovani de râu și prispa pe care odinioară se adunau oamenii satului la povești sau la sfat.

Bucată din patrimoniul național cultural pe deal la Cucuieți

Din Măgirești am pornit pe drum șerpuit chiar spre Cucuieți. Aici am pășit în liniștea Bisericii de lemn „Sfinții Voievozi”, în prezent parte a patrimoniului național cultural.

Povestea bisericii ne poartă înapoi în timp, în secolul al XVIII-a, aproape de anul 1749, când călugării greci au construit-o undeva la 3 kilometri în amonte.

Din anul 1800 a fost mutată bucată cu bucată de comunitate și folosită ca biserică parohială până în 1950. Lemnul vechi, cu miros de rășină și istorie, încă păstrează ceva din forța celor care au clădit-o.

Seara s-a încheiat cu o experiență caldă la familia Creangă – modelul acela de familie ospitalieră, care îți pune dinainte tot ce are mai bun în casă, te cinstește și te poartă prin istoria locului ca și cum ai fi parte din familie.

Bucatele gătite în casă – de la pâine proaspăt scoasă din cuptor și bucate gătite la plită, până la vinul de casă și cireșată –, poveștile spuse cu umor și modestie au transformat totul într-o seară în care cu toții am simțit aproape că suntem de-ai locului.

Eleganță și povești aristocratice

Ultima zi a fost dedicată Castelului Ghica din Dofteana, Bacău, o bijuterie romantică ridicată la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Cu o arhitectură impunătoare și o istorie presărată cu episoade dramatice – de la gloria aristocrației moldovenești la vremurile tulburi ale războiului – castelul păstrează un aer aparte. Am aflat povești despre Nicolae Ghica Comănești, comanditarul pasionat de vânătoare, despre arhitectul italian și meșterii străini care au dat formă și viață acestui castel de vis.

Călătoria s-a încheiat cu un prânz la Cerdac Cotești, locul perfect pentru a trece în revistă experiențele, priveliștile, gusturile și emoțiile celor trei zile.

Cucuieții din Deal nu înseamnă doar un punct pe hartă. Pentru mine Cucuieții din Deal înseamnă și dorința de evadare a fiecăruia dintre noi.

Întreaga zonă a Cucuieților, Măgirești, Solonț spun povești care îmbină istoria, tradițiile și viața de zi cu zi a unor comunități vii.

O experiență care arată că România încă mai are colțuri autentice de descoperit – trebuie doar să fim cu chef de cutreierat.

Photo credit Bogdan Dincă

Publicitate și alte recomandări video