„D-ale noastre, ale studenţilor”. Tableta de duminică: astăzi, despre „gen”, „deci” şi „fără deci”!

Seria „D-ale noastre, ale studenţilor” tocmai asta îşi propune, să analizeze din cât mai multe puncte de vedere studenţii, împreună cu: superstiţiile, obiceiurile, ticurile verbale şi vieţile acestora, în sens larg.

Astfel, în prima ediţie din această serie, voi lua la bani mărunţi expresiile cele mai des folosite de către onorabilele persoane care studiază în învăţământul universitar (spre mândria familiei, mai ales a mătuşilor care ne trag de fălci).

Acest cadru în care ne aflăm de luni până vineri (în unele cazuri ba chiar şi în weekend) ar trebui să ne introducă spre abordarea unui oarecare limbaj elevat, demn de contextul în care ne aflăm. Însă nu prea se întâmplă asta, şi nu, nu din cauza facultăţii, ci din cauza noastră. Într-o lume în care discursurile profesorilor întrunesc vorbe precum: „de facto, în fond, corelat cu cele anterior menţionate, în continuarea ultimei idei precizate”, noi am rămas la al nostru „gen, deci, efectiv, sincer, neironic”.

Limba română, în forma ei literară pură, a suferit, îndeosebi cu marea tehnologizare, numeroase mutaţii. Nu s-au întâmplat astfel de lucruri aşa, din neant. Evident, noi suntem autorii.

„Neironic vorbind, îmi asum că ceea ce am spus este efectiv greşit, gen îmi recunosc vina într-un mod sincer. Deci, trebuie să mă ierţi.” – asta am auzit astăzi, în mod repetat, ce-i drept sub diverse forme, de la 3 persoane diferite în decursul a 30 de minute, circulând cu tramvaiul.

Avem impresia faptului că, folosind „gen”, după ce am încercat să explicăm sau să argumentăm ceva, ceea ce spunem este foarte bine construit şi susţinut. Pentru noi, adevărul suprem este anticipat de acest „neironic vorbind”.

Cu siguranţă v-aţi început măcar o dată o prezentare cu prea des folositul „deci”. Continuarea, venită ca răspuns la reacţia avută de către profesor, care transmite prin mimică sau chiar verbal că nu este tocmai un conector pe care să-l aibă la suflet, a fost: „fără deci”. Dacă uneori chiar noi, cei care îi dăm zilnic limbii române câte un croşeu, ajungem să fim iritaţi de atât de multe genuri şi lucruri efective, ce pretenţii să putem avea de la profesorii noştri? Însă, noi simţim că prin aceste 4 litere reuşim să facem cea mai bună introducere în discursul pe care urmează să-l avem.

Deci… adică fără deci.

O posibilă rezolvare care vine spre ajutorul nostru ar putea fi cărţile. Cititul. Însă nu prea mai este la modă să citim (ăsta este un subiect pe care îl vom aborda, pe larg, cu o altă ocazie). Gen, e efectiv demodat… 

Toate articolele din noua secţiune ZdI “Ziarul Studenţesc”, AICI

Despre noul proiect ZdI “Ziarul Studenţesc” citeşte AICI

Publicitate și alte recomandări video