Dă-ne nouă astăzi, Doamne, șpaga noastră cea de toate zilele

DNA a dat ceva semne de viață. După o lungă perioadă de hibernare, în care asupra activității instituției s-a așternut o liniște aproape mormântală, cazul Cristian Anton, șef la ARR, prins cu 350.000 de euro pe care îi ținea în casă, în două cutii de pantofi, a produs în societate o anumită frenezie, ca pe vremea când structura chiar funcționa. Pe lângă ineditul situației, datorită modului de depozitare, cazul arată că procurorii nu sunt cu toții în vacanță și încă își mai pot face meseria. Pe de altă parte, la prima vedere, suma pare mare. Dar să luăm totuși în calcul faptul că era doar partea lui Anton. Foarte probabil, el împărțea fondurile primite drept șpagă cu persoanele care l-au ajutat să ajungă în această funcție. Concluzia care se poate trage este că, în joc, potul este mult mai mare.

Cristian Anton este fost șef de cabinet al lui Sorin Grindeanu, în vremea când acesta era ministru al Transporturilor. Procurorii suspectează că acesta le-ar fi vândut unor șoferi subiectele de examen pentru atestatul profesionist. Anton a refuzat să comenteze acuzațiile. Legat de această temă, Sorin Grindeanu, șeful PSD, a spus că persoanele care greșesc să plătească în fața legii. „Uitați-vă pe rechizitoriu, nu apare nicăieri numele de Sorin Grindeanu, așa că n-am de ce să nu spun lucrurile așa cum stau. Dacă aș fi știut lucrurile de acest tip, le-aș fi semnalat celor care trebuie să le pedepsească. Dar vă aduc aminte că el n-a fost director ARR cât am fost eu ministru. Oricine încalcă legea trebuie să plătească”, a comentat Grindeanu pe această temă. Mesajul fostului ministru al Transporturilor este în sine corect. El poate fi citit și într-o altă cheie. „Să nu cumva să «torni» și doi, dacă ai fost prost și te-au prins, să faci bine să plătești.” Până la urmă, politicienii de asta vor să ajungă la putere: să tragă sfori, să-și pună diverși amici, amante sau pile în funcții publice, iar cei din urmă să fie recunoscători.

O mână spală pe alta, iar amândouă, fața. Acest mecanism este unul extrem de vechi. Înainte de momentul aderării la UE, în luna decembrie, îmi povestea un prieten bun că soția lui, vameș, trecea printr-o situație delicată. Oamenii care treceau granița refuzau să mai plătească mită, pe motiv că intrăm în comunitatea europeană, iar șefii îi certau din cauză că și ei erau presați să livreze sume mai mari către partidul aflat la putere. Ulterior, femeia s-a retras. Și-a ales o altă meserie.

De notorietate este și cazul vânzărilor de posturi de conducere în cadrul deconcentratelor, iar ulterior cei numiți își recuperau banii plătiți partidelor din șpăgi sau din sumele cerute de la angajații pe care-i păstoreau. O astfel de întâmplare a avut loc chiar la Iași. „Ziarul de Iași” a relatat cum șefa unei importante instituții le dădea prime angajaților, iar apoi le cerea o parte din bani pentru ea, iar banii erau direcționați către șeful filialei formațiunii politice aflate la putere. Credeți că Cristian Anton proceda altfel? Păstra banii doar pentru el sau direcționa o parte către protectorii lui? În lumina acestor elemente, se conturează un mod de operare destul de ușor de descifrat. Rămâne doar ca procurorii să facă lumină în acest caz, să se țină cu dinții de acest dosar și să trimită în judecată toate persoanele implicate.

Micul cutremur declanșat de procurorii DNA poate rămâne fără însemnătate dacă dezvăluirile procurorilor se vor opri doar la nivelul celor două cutii de pantofi pline cu bani. Se vor transforma într-o simplă hăhăială între prieteni: tu ce mai ții în cutiile de pantofi și cam atât, iar Justiția va fi privită ca un soi de buton în joaca politică. Îl apeși și scoți din joc personajul dorit, vor gândi majoritatea oamenilor. Până atunci, nu le rămâne persoanelor angajate în eșalonul II sau III din fruntea statului și de la conducerea instituțiilor decât să se roage pentru șpaga lor de toate zilele.

Publicitate și alte recomandări video