„Dai din coate şi zici pardon”. Viaţă de student şi de navetist de tramvai – Jurnalul de călătorie de dimineață

La maxim 6,30 trebuie să fiu ieşită din casă

 

Totul începe cu alarma de la ora 5:50, atunci când am cursuri de la 8. Mă grăbesc să fiu gata și să ies din casă până în 6:30. O oră aparent anormală de ieșit din casă, chiar dacă ai treabă de la 8. Dar asta nu mai contează atunci când ajungi în stația de tramvai și vezi câte persoane sunt deja acolo, înaintea ta. După o perioadă de timp, vă spun din experienţă, începi să recunoști persoanele care au același program zi de zi.

Deși tramvaiele vin relativ repede și cu interval scurt între ele, având două linii pentru Copou, ambele sunt deja pline atunci când ajung la mine.

Prima variantă e tramvaiul 3, Dancu – Gară, care e cea mai nefericită dintre cele două. Plin până la refuz venind din Dancu, atunci când ajunge în Tătărași nu mai încap decât 2-3 persoane. De la persoane în vârstă, la adolescenți și tineri studenți, rareori mai e loc să respiri sau să-ți scoți biletul din buzunar ca să îl compostezi. Pe de altă parte aspectul acesta nu e de rău, pentru că dacă nici oamenii nu au loc în tramvai, atunci nici controlorii nu o să îndrăznească să încerce să își facă treaba. Plus că acesta nu duce direct la facultate, și dacă uiți să schimbi s-ar putea să ajungi pe peronul gării în locul sălii de curs. Dar dacă celălalt tramvai, 1, nu vine în timp util, 3-ul e singura mea opțiune…

Prefer să merg doar o stație și să cobor la a doua, în Târgu Cucu, pentru a lua ceva ce duce pe Copou. Aici sunt mai multe opţiuni. În stația din Târgu Cucu e un peisaj încă și mai scos din filmele de epocă, alb-negru, mai ales iarna când încă este întunecat dimineața. Oamenii sunt și mai mulți, fiecare având alt traseu, dar majoritatea în continuare așteaptă tramvaiele ce duc la Universitate.

În funcție de numărul și traseul tramvaiului, unele vin deja destul de pline, dar mai găsești puțin loc în care să te înghesui și tu dacă „dai din coate” și spui des „Pardon!”. Din fericire, dacă iau tramvai din centru nu e atât de plin și ai oarecare condiții să te miști. Sau chiar să te așezi, atunci când mai coboară alții.

Însă opțiunea mea preferată e tramvaiul 1 luat de acasă, care mă duce direct la facultate, fiind mult mai liber decât celălalt în mare parte. Nu e garantat să am loc pe scaun, dar mărcar nu stau cu griji că lovesc pe cineva când încerc să mă țin de bară, sau că oamenii nu pot sa coboare din cauza mea.

 

O adevărată aventură

 

În orice caz, drumul spre facultate dimineața este întotdeauna o aventură: indiferent dacă e gol sau plin tramvaiul, posibilitatea ca acesta să se strice fiind mai mult decât posibilă în orice moment al zilei.

Puhoiul de lume care iese din fiecare tramvai și autobuz la stația „Universitate” este șocant de fiecare dată, indiferent de câte ori am fost atât martoră sau participant la aceasta.

Drumul total nu durează atât de mult timp, dar prefer să fiu mai devreme unde am treabă și să îmi iau marjă de eroare.

Când mă uit la ceas, adesea e ora 7 și ceva, și deja mă aflu în fața Universității. Liniște, soare blând și oameni care nu mai sunt grăbiți: asta văd dimineața… Şi parcă totul a meritat pentru cele câteva momente de pace înainte de a se aglomera de studenți pe Copou, indiferent unde te afli.

 

Toate articolele din noua secţiune ZdI “Ziarul Studenţesc”, AICI

Despre noul proiect ZdI “Ziarul Studenţesc” citeşte AICI

 

Publicitate și alte recomandări video