Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Dan Eremia Grigorescu - regizorul imaginii fotografice (I)

GALERIE
Alex Vasiliu
  • Alex Vasiliu
- +

Între coperți de albume publicate de-a lungul deceniilor în România și în Franța, în coperți de volume cuprinzând evocări și texte scrise la anii tinereții, în spațiile generoase ale expozițiilor devenite subit neîncăpătoare pentru imensitatea peisajelor, pentru geometria variabilă a liniilor și formelor naturale adăpostite în memoria peliculei, în obiectele-fragmente de artă meșteșugite spre finalul secolului al XIX-lea și începutul secolului următor, se ascund fărâme din povestea fascinantă a lui Dan Eremia Grigorescu.

Am învăţat la şcoală despre generalul Eremia Grigorescu, comandantul trupelor române care au învins trupele germane la Mărăşeşti şi Oituz în Primul Război Mondial, comandant apreciat în 1917 de alt general înscris în istoria României, Henry Mathias Berthelot, cu Marele Cordon al Legiunii de onoare, cu decoraţiile Mihai Viteazu clasa I şi clasa a II-a. Generalul Eremia Grigorescu, autorul faimoaselor cuvinte „pe aici nu se trece!”. Cel despre care Regina Maria a scris cuvintele pline de adevăr: „Uitarea nu va putea niciodată şterge numele aceluia a cărui amintire trăieşte în sufletul unui popor.” Dar la şcoală încă nu a învăţat nimeni, din păcate, despre fiul vestitului om de arme şi patriot. S-ar cuveni, pentru că Dan Eremia Grigorescu, născut în Bârlad la 3 decembrie 1917, în Prima Coflagraţie Mondială, a avut o viaţă de legendă, o viaţă cu valoare de exemplu.

Dan Eremia Grigorescu nu şi-a cunoscut tatăl, vestitul general, secerat în 1917 de gripa spaniolă, altă pandemie care a distrus milioane de vieţi la începutul secolului trecut. Dar a fost crescut de mama sa cu mână de fier, cu înţelepciune a curajului, obişnuindu-şi copilul de mic să înfrunte dificultăţile de tot felul, asigurându-i o educaţie severă, în spiritul muncii, datoriei şi patriotismului. Curajul, onoarea au nutrit implicarea totală a tânărului Dan Eremia Grigorescu timp de doi ani, 1942-1944, în Războiul Mondial Secund. Contrastul i-a definit personalitatea: ordinea-disciplina-exactitatea s-au acomodat spiritului artistic, pentru că aparatul de fotografiat primit în dar la vârsta de 5 ani, cele două volume de proză publicate în limba franceză în 1945 şi în 1947 aveau să-i contureze destinul creator. Un destin cu tinereţe întunecată. Cei care, după 1945, i-au „studiat” ramurile familiei au avut destule motive să-i reteze toate speranţele de a se dezvolta profesional şi social aşa cum merita. Strămoşii greci cu averi considerabile i-au devenit piedici de netrecut, chiar dacă în 1877, străbunicul său, armator, şi-a pus vapoarele la dispoziţia armatei române arborând steagul României. Doar vitejia tatălui, generalul respectat şi de militarii ruşi, în dicţionarele cărora numele Eremia Grigorescu era consemnat cu toate faptele sale măreţe, l-a salvat de munca forţată la Canal, sau de închisoare.

După o perioadă de recluziune totală, lipsită de speranţă, în universul tăcut al camerei ce i s-a mai lăsat, din casa familiei rechiziţionată pentru noii chiriaşi, singura modalitate de câştig al traiului zilnic a fost fotografia, Dan Eremia Grigorescu lucrând doar în calitate de colaborator la ziarul „Sportul Popular” pentru sume derizorii. Numai întâmplarea şi o pasiune obişnuită i-au deschis drumul spre afirmare. Iscusitul pescar Mihail Sadoveanu l-a observat în 1945 mânuind cu pricepere ustensilele pe malul lacului Mogoşoaia. L-a chemat la el, s-au cunoscut şi a început o prietenie de 16 ani, puţin cunoscută astăzi, imortalizată în imagini fotografice de mare impact. Aşa au început expediţiile vânătoreşti în care Sadoveanu a fost însoţit de Dan Eremia Grigorescu şi ale sale aparate, datorită cărora s-au înfăptuit primele expoziţii între coperţi, etaloane pentru arta fotografică românească: albumele „Sadoveanu” şi „Valea Frumoasei”. Prozatorul cu o solidă reputaţie politică în epoca 1944-1961 i-a înlesnit tânărului prieten şi protejat publicarea următoarelor antologii de imagini fotografice, care au atras admiraţia autorităţilor, a oamenilor de artă: „Delta Dunării” (1956, apreciat cu medalia de argint la Leipzig), „Voroneţ” (1963, medalia de aur la Concursul Internaţional de Carte de la Washington pentru cel mai bun volum de artă), „Brâncuşi” (1968, medalia de aur la Bucureşti şi din nou medalia de argint la Leipzig).

Valoarea, succesul albumului dedicat lui Mihail Sadoveanu au stimulat şi dorinţa lui Arghezi de a fi imortalizat de obiectivele fotografice ale lui Dan Eremia Grigorescu - doar temerile politice ale fiului, Baruţiu, au zădărnicit realizarea ediţiei. Oricum, artistul imaginii era deja un nume al publicisticii de artă româneşti, solicitat deseori şi de renumita revistă de cultură „Secolul XX”. Aveau să urmeze călătoriile în centre culturale de pe Bătrânul Continent, devenite surse de inspiraţie pentru minunate rame fotografice şi un lung ciclu de emisiuni televizate. După seriile reportajelor de artă prezentate în anii 1964-1966 în celebra emisiune „Tele-enciclopedia”, cele 53 de eseuri în imagini realizate de Dan Eremia Grigorescu în ciclul de mare succes „Itinerarii europene” împreună cu criticul de artă Dan Hăulică au constituit evenimente ale publicisticii culturale româneşti. Mai mult, serialul tandemului Dan Hăulică - Dan Eremia Grigorescu dovedindu-se un curs de istoria artei, de la capodoperele renascentistei taliene, la capodoperele figurative şi literare moderne, „privite” de cei doi esteţi ai imaginii şi cuvântului cu migala, pasiunea, inspiraţia poetului-orfevru. A fost un timp în care performerii români ai spiritului aveau deschise în fiecare săptămână studiourile Televiziunii: George Oprescu, Ion Frunzetti, Dan Hăulică nu pot fi uitaţi.

Când se vorbeşte despre Dan Eremia Grigorescu, foarte rar pentru că regizorii imaginilor fotografice greşit sunt crezuţi a nu privilegia cuvintele, se aduc în discuţie numai cadrele lui lipsite de texte. Este o jumătate de adevăr. Sigur, vorba aceea, „imaginea face cât o mie de cuvinte” are temei solid. Însă Dan Eremia Grigorescu nu s-a exprimat doar prin imagini, a fost deopotrivă scriitor, jurnalist, surprinzând cu aceeaşi acuitate, tot cu simţ artistic sensurile ascunse ale realităţii dintr-un peisaj, dintr-un chip, ori detaliile nebănuite, semnificative dintr-o întâmplare, dintr-o operă de artă. Voi ridica puţin cortina deasupra prozei lui, pagini care şi-au păstrat, asemenea vinului vechi neatins ani mulţi savoarea, parfumul. Pentru că fineţea, adâncimea observaţiei au imprimat condeiului voluta metaforei tihnite la care numai un moldovean prin naştere, un francez prin fundamentală educaţie, un român prin aspra şcoală a vieţii putea ajunge.

Am evocat fugitiv liniștita partidă de pescuit - clipă de început al prieteniei dintre Dan Eremia Grigorescu și Mihail Sadoveanu. Prozatorul zgârcit cu vorbele rostite, risipitor de perle întinse pe sute de pagini, nu pleca în expedițiile vânătorești fără tânărul companion, doar apariția acestuia dădea semnalul de pornire. Cum l-a văzut Dan Eremia Grigorescu pe tovarășul tăcut? Nu apelez acum la fotografii, ci la imaginile evocatoare din cuvintele sale:

“Ca fotograf, spusesem despre Sadoveanu, în limitele priceperii mele, tot, sau aproape./ Zile mai târziu, mi-am adus aminte de o după-amiază în fața căminului, când maestrul m-a întrebat abrupt: „De ce nu mai scrii? Trebuie!” Nu i-am răspuns. Față de acest om al tăcerii grăitoare, îți puteai permite un răspuns mut.1  [...] Am impresia că suntem sufocați de mitul jilțului, de imaginea unui Sadoveanu închis, impenetrabil, ermetic, rece și puțin înfricoșător./ Era, uneori, și așa. [...] Jilțul bănuiesc să-l fi folosit și ca armă de apărare; dacă oamenii mici de stat își fac adeseori un scut dintr-un arțag caustic și agresiv, la el, simpla prezență, tăcerea, imobilitatea, carura, creau un climat definitiv. Așezat, era mai impunător, mai statuar: o știa. [...] Această tendință permanentă spre uriaș, și numai spre el, îndrăznesc să afirm că îl deranja. Sensibil la elogii, păstra discernământul cumpătării, vederea justei măsuri”.

1 Dan Er. Grigorescu Negropontes - Imagini și cuvinte. Scrieri alese. Editura Vremea, București, 2017, pag. 31-32

(Continuarea însemnărilor despre Dan Eremia Grigorescu va fi publicată în ediţia din 26 ianuarie a „Ziarului de Iaşi”)

Alex Vasiliu este jurnalist, muzicolog şi profesor

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Cosmin PAȘCA

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Să luăm exemplul Iaşului. Peste un an-doi, Marius Ostaficiuc va afirma că filiala AUR a fost „capturată” şi va reveni la PSD, Tudor Ciuhodaru îşi va redescoperi „umanismul” şi se va întoarce la partidul lui Dan Voiculescu (aripa televizată a PSD), iar Ciprian Paraschiv îşi va aminti că a fost cândva liberal. Şi mulţi alţii, totul multiplicat cu 41 la nivel de ţară. Controlează azi PSD-PNL România cu 55%? Să vedeţi peste doi-trei ani când o să râdă de Putin cu alea 87% ale lui.

opinii

Bunici obraznici

Briscan ZARA

Bunici obraznici

Bunicii îşi descoperă în nepoţi un scop în viaţă şi nu-i lasă pe aceştia să înveţe nimic din propriile greşeli. Având mult timp la dispoziţie, ei execută toate treburile, odraslele neavând voie să mişte un deget. Mâncarea li se serveşte la pat, în faţa televizorului, totul este aranjat în farfurie în aşa fel încât plodul să nu facă altceva decât să îşi bage singur în gură. Dacă lenea e prea mare, chiar şi acest mic inconvenient se rezolvă de către mereu atenţii şi mereu săritorii bunici: copilul e hrănit în gură. El nu trebuie să îşi aleagă hainele, să îşi spele vasele din care a mâncat, nu mai vorbesc de gătit. Copiii crescuţi de bunici nu ştiu să facă nimic! Pentru că nu au fost lăsaţi să facă. Li s-a pus totul la nas.

Noi, femeile

Cristina DANILOV

Noi, femeile

O fată nu trebuie să rupă cămașa colegului pentru a scăpa de batjocura lui. O adolescentă are dreptul de a citi pe o bancă în parc, așa cum citeam eu cândva, fără să fie agresată și apoi umilită de autorități doar pentru că este femeie. Se poate? Desigur, egalitatea între sexe e un principiu care se învață și societatea de azi ne cere tuturor să facem efortul de a ieși din stereotipurile în care ne-am format și să participăm deschiși la această lecție a umanității.

Între artă şi credinţă

Nichita DANILOV

Între artă şi credinţă

Se pare că noi nu încercăm să ne împăcăm cu gândul că trăim într-o lume imperfectă şi dorim, cu tot dinadinsul să transformă imperfecţiune în perfecţiune, gândind şi, mai ales, acţionând, cât mai corect politic. Aliniindu-ne, cu alte cuvinte, la noile standarde ale politicilor culturale, care dau naştere la noi aberaţii ideologice, la fel de nocive ca şi cele din perioada comunismului, la ameninţări şi la vărsări de sânge.

pulspulspuls

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Acuma, dacă tot s-a terminat cu agitaţia de la Vniversitatea din Copou, haideţi să facem două-trei observaţiuni mai detaşate, fără presiunea votului, presiune care a tot apăsat şi în afara instituţiei în aceste ultimel zile. 

Caricatura zilei

Putin a mai câștigat un mandat de președinte al Federației Ruse

Vladimir Putin a câstigat alegerile prezidentiale din Rusia cu 87,97 la suta.  

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri