anunturi
grandchef
Bolta rece
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional

miercuri, 25.05.2022

Dan Eremia Grigorescu - regizorul imaginii fotografice (II). Moneda rotundă

GALERIE
Alex Vasiliu
  • Alex Vasiliu
- +

Deși subiectul e același ca într-o povestire de Sadoveanu - o vânătoare -, alt text scris de Dan Eremia Grigorescu păstrează tușe din stilul, din atmosfera prietenului vârstnic și taciturn. Dar nu admirăm, ca să mă exprim în termeni de facere a imaginii, panoramări îndelungi, detalii generos lăsate privirii. Acum savurăm cadre scurte, ritmic, aproape nervos montate, potențând starea de neliniște, de pericol iminent, aproape fatal. Nu numai descrierea momentelor de așteptare imprimă viteza, savoarea lecturii, ci, în plus, momentul unic, de povestire incredibilă dar adevărată a dansului vânătorului cu fiara, ultimă încontrare pe viață și pe moarte, urmată de finalul imprevizibil.

[…] Într-un târziu, când cei doi tineri au început să somnoleze, dihania a venit. Pe labele cu pernuțe luneca silențios. Zăpada nu scârția. Petre a văzut-o primul. Era însă mai departe. A țâțâit printre dinți și Vasile s-a dezmeticit. A așteptat nemișcat ca animalul să se apropie. În picioare, rezemat de copac, a ochit liniștit și a tras. Un singur foc. Flinta nu avea decât o țeavă și se încărca pe gură. Ursul a scos un răget și a înaintat. Ca să evite laba, o labă mai periculoasă decât o mușcătură, Vasile s-a repezit în el, l-a luat în brațe și și-a repezit capul în gâtul animalului, sub bot. De fapt nimerise - ceea ce explica furia bestiei - dar neavând alice mari, peste pulbere, peste ghemul de hârtie, pusese zalele lanțului de la ceas, despărțite. Nici la câțiva metri nu e un proiectil eficace, mai ales în perioada asta, când animalul are blană deasă și grăsime multă sub ea, pentru iernat. - Strigam Petre! Petre! - Și îl strângeai în brațe! Și vă îmbrățișați! - Te auzeam: joacă măi Vasile, joacă cu Moș Martin! - Nu puteam să mă mai mișc. Râdeam. Erați caraghioși amândoi. / Într-un târziu, Petre și-a scos securica din chimir, s-a apropiat și, din spate, a despicat țeasta ursului./ Frigul nopții aburise mustățile lor lungi care făcuseră țurțuri ascuțiți la capete și tresăreau la hohotele lor scurte./ Ne-am pregătit culcușurile pe cetina adunată. Ne-am întins. Cu ochii la cerul înstelat, un adevărat cer, ca în povești, m-am gândit la cei doi. Ce oameni. Ce calitate. Și ce purtare. Să ții în brațe o fiară de peste doi metri cu atâta forță încât să nu te poată mușca. Și să...joci.1

Fermecătoare stampe sunt textele lui Dan Eremia Grigorescu intitulate „Un Crăciun în Bucureștiul de odinioară”, „Bistro-ul”. Deschizând una din amintirile copilăriei, autorul dă seamă, cum au dat alți trăitori în anii interbelici românești, despre farmecul Parisului mic.

În ajunul Ajunului, lumea era la cumpărături. Bucureștiul tot era un oraș alb, de un alb neprihănit. Pașii sub șoșoni scârțâiau. La răscruci, ca o pată întunecată, din care se ridica un abur alb, vânzătorii de castane coapte. Pentru un leu, într-un cornet, rapid format dintr-un pătrățel de hârtie, mâna înnegrită de cărbuni a negustorului depunea, unul câte unul, fructele coapte. Există uneori asemenea amintiri olfactive, mai bine gravate în memorie decât cele vizuale.

Altă imagine este o hartă largă, purtând semnele afectivității pentru România descrisă ca un vis:

Locuiam pe calea Dorobanților. […] Iarna, când zăpada era prea mare, trecea un plug, tot cu cai, pasagerii se dădeau jos şdin tramvaiţ și împingeau. Fără supărare, râzând. Bucureștiul era un oraș vesel. Clima era alta: iernile erau mai aspre. Omătul sălășluia multă vreme pe câmp, pe acoperișuri și pe străzi. Muscalii, frumos îmbrăcați, păreau că defilează pe o scenă de teatru, mânându-și țanțoși săniile. […] Deși proaspăt ieșită dintr-un război deosebit de sângeros, țara se bucura de întregire. Pe hartă arăta ca o monedă rotundă: o Românie a tuturor românilor. Și, cu toate că familiile își pansau rănile și își plângeau dispăruții, o profundă mândrie își făcuse loc în suflete. Erau pe întinsul Europei multe orașe mai mari, mai populate decât acest București al anilor douăzeci. Dar se venea din alte țări în acest „mic Paris”, cum i se spunea, în căutarea unei bunăstări, a unei primiri deosebit de călduroase, a unei radiații culturale.2

Cartea „Imagini și cuvinte. Scrieri alese”, ce reține texte rămase multe decenii în așteptarea luminii tiparului cuprinde și gândurile lui Dan Eremia Grigorescu despre arta căreia i s-a dedicat cel mai mult. „Misterul imaginii latente”, „Portretul fotografic”, „Retușul”, „Cum am făcut albumul Paris” sunt titluri pentru sfaturi în privința realizării tehnic-expresive a imaginii - sfaturi pentru o minoritate, am spune astăzi, când telefonul performant a împins aproape de tot în arhiva istoriei aparatele de fotografiat, obiectivele de dimensiuni diferite, reflectoarele, tehnica developării, pelicula, hârtia specială pe care se imprimă imaginile.

Creațiile lui Dan Eremia Grigorescu au calitatea fundamentală de a nu fi natură statică, ori simplu amănunt. Cele din Muzeul Satului de la București, din Delta Dunării, de pe Valea Frumoasei, străzile, clădirile din Paris, Roma, Firenze, Veneția, sculpturile din Târgu Jiu sunt de o concretețe, de o vivacitate care le imprimă viață, mișcare, deși privitorul are prima tentație a circumscrierii lor între rame. Tentație spulberată rapid de acuitatea detaliului, de freamătul, de ritmul implicit dublând, uneori contrazicând nemișcarea aparentă a spațiului fotografic. La unii autori, dimensiunea redusă a imaginii fixată pe o jumătate sau un sfert de pagină de carte reduce până la desființare efectul poetic și ideatic. La Dan Eremia Grigorescu, aceste realități rămân clar perceptibile. E adevărat, cu cât imaginea se mărește, comunicarea devine tot mai intensă. Bineînțeles, aspectul decorativ nu lipsește - din sumedenia de exemple menționez doar „Bufnița” (albumul „Valea Frumoasei”), „Vas cu pasageri”, „Caii” rămași în nemișcare, „Pescar cu lotcă” (albumul „Delta Dunării”). Însă tocmai lotca pescarului dă să se apropie de tine metru cu metru, iar „Băcița” (din același album „Valea Frumoasei”) lasă impresia stabilă a continuității acțiunii de adunare a făinii în covată.

Am privit recent de la o oră la alta studiile, exemplarele de lucru din atelierul parizian și variantele finite ale acestora, ale multor altora, așa cum le-au văzut ochii inspirați ai lui Dan Eremia Grigorescu și au rămas în albumul “Brâncuși”3. Impresionează, la fel ca în toate colecțiile de imagini pe care le-a realizat, poezia cadrului - implicită, nutrind starea, climatul, dar fără să afecteze liniile, geometria, spațiul lucrărilor-subiect. Sculpturile hobițeanului își revelează rudenia cu textele teatrale rostite pe scenă în viziunea regizorului, sporindu-și conturul și culoarea datorită maestrului luminilor: „Masa tăcerii” de la Târgu Jiu pare copleșită de apăsarea întunericului, dar reflectoarele (admirabil mânuite atunci de orfevrul cuvintelor, Dan Hăulică și de Ariana Grigorescu Negropontes, soția autorului imaginilor) sculptează respectuos față de vrerea inițială a lui Brâncuși parcă mai mult scaunele-clepsidră, masa ritualică din centru. Imagine atemporală oferind privirii interioare cadre din filme de anticipație realizate mult după Marea Trecere a sculptorului. Aproape expresionist se înfățișează același ansamblu din piatră în lumina mohorâtă de noiembrie, sub stăpânirea liniilor haotice ale truchiurilor și crengilor desfrunzite. Limpede apare pe altă pagină de album degradarea materiei din care au fost plămădite masa și scaunele. Semn al trecerii timpului, semn al indiferenței urmașilor față de o capodoperă ce le aparține. (Continuarea însemnărilor despre Dan Er. Grigorescu va fi publicată în ediția din 2 februarie a „Ziarului de Iași”)

 

1 Dan Er. Grigorescu Negropontes - Un Crăciun, din volumul Imagini şi cuvinte: scrieri alese. Ediţie îngrijită de Crisula Ştefănescu. Editura Vremea, Bucureşti, 2017, pag. 65-66

2 Idem, Un Crăciun în Bucureştiul de odinioară, pag. 61-62

3 Brancusi, Éditions Xavier Barral, Paris 2019

 

Alex Vasiliu este jurnalist, muzicolog şi profesor

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Vârful adversităţii

Lucian DÎRDALA

Vârful adversităţii

Aşa cum o sugerează semnale venite în ultima vreme din multe ţări, inclusiv din Australia, ofensiva chineză pe frontul comerţului şi investiţiilor este extrem de intensă. Şi, din câte se pare, Beijingul se aşteaptă la o contraofensivă de acelaşi calibru: elementul politico-militar este fundamental, dar singurul front deschis în prezent este cel economic.

opinii

Liţă Chiţălău şi lupta pentru pace

Florin CÎNTIC

Liţă Chiţălău şi lupta pentru pace

Eram în clasa a XII-a de liceu, în 1980, când a ajuns la noi, pe filierele dirijate de Securitate - care tocmai se antrena pentru societatea de consum controlată de ea - cel mai recent album Pink Floyd. Era o operă rock, care ducea la cel mai înalt nivel compoziţiile „cu mesaj” şi geniul interpretativ al uneia dintre cele mai mari trupe de rock progresiv din istoria genului. Mai ales că vorbea despre libertate!

Epoca lui „Davai ceas, davai palton”

Radu PĂRPĂUȚĂ

Epoca lui „Davai ceas, davai palton”

Vorba asta este ştiută şi răsştiută de români, până şi de ultimul ţăran semianalfabet, căruia rusnacii i-au jefuit totul din casă şi i-au violat fetele. Cine se face că nu ştie de politica de rapt rusă, acum după atâţia ani, şi nu e convins de asta, să am iertare - e un ticălos. Şi, în forme diverse, şi alte popoare au cunoscut acestea, căci nu numai românii n-au putut evita „Sfânta Rusie” ticăloasă (apropo, nici o ţară din lume nu se mai autointitulează „sfântă”, sfânt e un atribut al Divinităţii) şi ceatlăul rusesc. Iar acum, în anul de graţie 2022, agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei a pus capac la toate - sfidează toate ţările, Uniunea Europeană... însă vom reveni la asta.

Mariana Cioromila: Du-te, tinere, până atingi limita potenţialului tău

Alex VASILIU

Mariana Cioromila: Du-te, tinere, până atingi limita potenţialului tău

Întrerup însemnările despre interviurile lui George Enescu pentru a schiţa portretul artistului de teatru liric Mariana Cioromila, înălţată în Zborul Înalt la 18 mai.

pulspulspuls

Managerul şmardoi Grămadă, pus să lucreze la darea de seamă

Managerul şmardoi Grămadă, pus să lucreze la darea de seamă

Au luat-o băieţii în derâdere la început, dar auzim că, după olecuţă de reflecţie caldă la o berică rece, peste uichend, le-a mai venit mintea la cap. 

Caricatura zilei

Băsescu a pocnit, de data asta, o mașină

Editia PDF

Bancul zilei

Doi rechini : - Ce faci, ma? - Am fost bolnav... - Pai, ce-ai avut?  - Am mâncat un general rus si o saptamân (...)

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.