Dan Lungu: „Depăşirea a două mandate este nocivă pentru orice organizaţie”

luni, 26 martie 2018, 12:00
4 MIN
 Dan Lungu: „Depăşirea a două mandate este nocivă pentru orice organizaţie”

Scriitorul Dan Lungu, principalul contracandidat al lui Nicolae Manolescu la şefia Uniunii Scriitorilor din România şi unul dintre cei mai vocali candidaţi, a atras în repetate rînduri atenţia, prin intermediul unor scrisori adresate conducerii USR, despre problemele legate de lipsa de transparenţă în organizaţia profesională, despre conflictele care riscă să dezbine USR-ul dacă nu sînt tratate cu diplomaţie sau despre pericolul de a avea mai mult de două mandate la şefia oricărei instituţii. 

Doreşte transparenţă, pentru ca membrii USR să nu fie doar „buni la plata cotizaţiilor şi a timbrului literar, ci şi la primit explicaţii”.

 Aţi vorbit despre lipsa de transparenţă în ceea ce priveşte modul în care sînt cheltuiţi banii Uniunii Scriitorilor, dar aţi atras atenţia şi asupra faptului că filialele din provincie sînt slab finanţate. Credeţi că şi-au construit un turn de fildeş cei aflaţi la conducerea USR şi în Bucureşti şi au uitat de scriitorii din provincie?

Din experienţa directă din ultimele luni cu actuala conducere a Uniunii Scriitorilor, pot spune că este o instituţie opacă, arogantă şi centralizată. În ultimii ani a executat un buget de 1.500.000 de euro, pe care nu prea ştim pe ce s-a dus, pentru că pe site nu avem rapoarte anuale de activitate şi bilanţuri contabile. Nu avem niciun raport de activitate al Directorului de imagine sau al Directorului pentru relaţii internaţionale, care sunt plătiţi din banii noştri. La cea mai recentă şedinţă, Raportul Comisiei de Cenzori a fost prezentat verbal, sărindu-se anumite pasaje, fără ca membrii consiliului să aibă acces direct la document. După insistenţe, a apărut pe site un raport de activitate al preşedintelui Uniunii, pe perioada 2013-2018, un text cu valoare mai degrabă literară, o frumoasă poveste de succes, de unde lipseşte orice raportare la cifre, singurele cifre fiind la numerotarea paginilor. Cât din acest buget ajunge la activităţile din ţară şi cât la Bucureşti? Cât a fost alocat asistenţei sociale sau medicale a membrilor? Ce sume au fost cheltuite cu evenimente şi călătorii în străinătate? Care este situaţia editurii Cartea Românească? Transparenţa ar pune capăt tuturor speculaţiilor pe multiple teme, mai ales că scriitorii au o imaginaţie bogată. Membrii sunt buni la plata cotizaţiilor şi a timbrului literar, nu şi la primit explicaţii. Filialele uniunii nu pot obţine finanţări şi derula proiecte de sine stătător, toate documentele trebuie semnate la Bucureşti. Totul e centralizat şi greoi, ceea e nu încurajează defel  iniţiativele la nivel local.

 Aţi amintit, într-un mesaj pe pagina dumneavoastră de Facebook, faptul că în 2013 a fost modificată menţiunea prin care o persoană putea avea maximum două mandate de preşedinte USR, iar acum nu mai există nicio restricţie. Care este riscul în cazul în care această regulă rămâne neschimbată? Putem vorbi de o „dictatură”?

Într-adevăr, în 2013 a fost modificat statutul Uniunii Scriitorilor, în sensul unui număr nelimitat de mandate pentru funcţia de preşedinte. Asta după ce prerogativele schimbărilor de statut fuseseră mutate înainte de la nivelul Adunării Generale la cel al Consiliului Uniunii Scriitorilor, un organism mult mai restrâns. Mişcarea pare foarte atent pregătită. Eu sunt de părere că depăşirea a două mandate este nocivă pentru orice organizaţie, cu atât mai mult într-o ţară în care tentaţia totalitarismului a rămas latentă. Dacă voi fi ales preşedinte al Uniunii Scriitorilor, voi propune revenirea la maximum două mandate.

 Domnul Manolescu arată cu degetul spre Florin Iaru şi Cristian Teodorescu şi spre „ilegalul USR”. Care este atitudinea dumneavoastră faţă de „celălalt” USR?

Eu candidez pentru membrii USR. Povestea cu ”(i)legalitatea” e treaba justiţiei, nu am de ce să mă pronunţ eu. Vreau să spun doar că e trist că s-a ajuns la procese. Existenţa unui grup schismatic e dovada incompetenţei manageriale a actualei conduceri a Uniunii Scriitorilor. Într-un climat democratic, tensiunile se rezolvă prin dialog, prin comunicare, nu se ajunge la astfel de rupturi. Conducerea nu a gestionat la timp şi în mod eficient conflictul, l-a lăsat să degenereze, apoi l-a tratat cel mai prost posibil: i-a exclus pe protestatari, în loc să apeleze la măsuri progresive şi dialog. Incompetenţa conducerii o plătim acum cu toţii: Uniunea Scriitorilor a cheltuit în 2017 mai mult de 60.000 de euro pe procese.  Aceşti bani puteau să meargă către proiecte culturale sau către măsuri de asistenţă socială. E un fiasco pe care ar trebui să şi-l asume.

 Nicolae Manolescu afirmă într-un interviu publicat de Mediafax că nu există un conflict real în USR, iar totul este doar o exagerare a presei. Cum comentaţi această afirmaţie?

Dacă e o exagerare, să plătească cei 60.000 de euro pentru procese din buzunarul domniei sale. Asta i-ar reda simţul realităţii.

 Mulţi dintre scriitorii tineri cu care am discutat afirmă că refuză să se înscrie în USR, unul dintre motive fiind cel legat de conducerea îmbătrînită şi modul învechit de a face lucrurile. Cum consideraţi că ar trebui USR-ul să facă lucrurile pentru ca tinerii scriitori să capete încredere în USR şi că Uniunea le-ar putea apăra interesele?

Transparenţa este primul pas. Lipsa de transparenţă naşte suspiciuni, generează lipsă de încredere. Apoi, e nevoie de facilităţi şi proiecte noi. Nu trebuie să reinventăm roata, occidentul e plin de modele de bună practică: fonduri de mobilitate, rezidenţe de creaţie, burse de creaţie, cursuri de scriere creativă şi multe altele. E nevoie urgentă de restabilirea echilibrului generaţional în Uniunea Scriitorilor, căci este o uniune extrem de îmbătrânită.

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii