anunturi
grandchef
mineralia
Bolta rece
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional

Dând încă o dată noimă legii

GALERIE
ghenadie nicu
  • ghenadie nicu
- +

Mă uit pe o nuvelă de Nicolae Sulac, celebrul interpret de muzică populară, al cărui nume a fost conferit, după moartea sa, Palatului Naţional din Chişinău. Textul apare într-un număr foarte vechi, de pe la finele anilor nouăzeci (perioada sa glorie), al săptămânalului „Literatura şi Arta”. 

Nu-mi dau seama cum de îl mai am prin boccele. Intrat însă, de câteva zile, într-un nou interval, în mâini îţi cad fără să vrei probe dintr-o lume în care nu te mai poţi întoarce decât aşa, imaginar.

Nuvela e pretinsă, cam greu de bănuit de „paternitate”, fără de nicio valoare estetică, dar bună propagandistic pentru cele câteva inserţii caustice, menite să provoace mânia cenzorilor de la CC. Dubii că ar fi scris-o chiar interpretul, un om cu o educaţie frustă, au apărut şi în epocă. A fost privită ca pe încă o extravaganţă a cântăreţului, altminteri bună de gură, bancagiu care se pricepea la poanta acidă, aluzivă politic.

De atunci nu s-a mai vorbit de Sulac-nuvelistul şi nici îndrăgitul interpret de muzică populară n-a insistat.

Nicolae Dabija spunea, într-un interviu, că a descoperit Le-a cântat cucoşul în faţă într-o mapă din redacţie. Dacă luăm de bună moneda, considerentele care au făcut ca textul să fie garat pe linie moartă ar fi, pe de o parte, de natură estetică (e absolut nul din acest punct de vedere) şi politică, pe de alta. Să nu uităm că e vorba începutul anului 1989, PCUS îşi trăia ultimele zile, dar era încă puternic, reprezenta încă o forţă, personifica o anumită masă inerţială şi un spirit. „Nuvela” este şi entertainment (un colaj de anecdote cu iz detectivist), şi, prin impresia finală, la rigoare, un mic pamflet la adresa sistemului. Redacţia nici nu ascunde: „Aceste «fragmente de viaţă» relevate de Nicolae Sulac, sunt desprinse dintr-o realitate a perioadei de stagnare, când criminalitatea era camuflată după coloane de cifre «sărbătoreşti»”. Şi, culmea, nu-şi ascunde nici rezervele în ordine valorică: „Chiar dacă pe alocuri acţiunile eroilor par a fi exagerate, iar naraţiunea poate fi calificată drept o parodie la povestirile poliţieneşti, totuşi autorul reuşeşte să ne prezinte o lume dornică de distracţie şi dezmăţ, contrapunându-o unei moralităţi sănătoase, unui umanism curat”.

Nu reuşeşte nimic, bineînţeles, dar şapourile trebuie să fie amabile. Să vedem subiectul.

Scenă în curtea unui internat. Un tânăr, fost absolvent, schimbă câteva cuvinte cu profesor bătrân. Apare o fetiţă după o promisiune mai veche. Va reapărea la final, ca element într-o idilă ce se anunţă. Până atunci, mică inserţie corozivă, incluziune de fapt, pentru că autorul nu insistă şi nici ceea ce urmează nu e politic decât în treacăt, ca un rânjet în direcţia regimului:

„- Da-ţi mai aminteşti marşul cela turistic?

- Cum să nu? Când furtuna ceea a dat jos câteva cuiburi de cioară şi în unul era portretul lui Stalin. Ţin minte.

- Încă ziceai că ciorile l-au adus şi cred că el încă-i la putere...”

Tifla e străvezie şi pare mai degrabă un banc din multele care i s-au atribuit în epocă lui Sulac, un copil teribil (paralela cu Nicolae Esinencu n-ar fi tocmai hazardată), dar şi un privilegiat al regimului.

Apoi scenă cu un autocar în care se află tânărul de mai adineaori şi care este, la un moment dat, oprit şi controlat de nişte militari. Prim element de suspans: se caută un evadat periculos, Tarzan pre nickname-ul său...

Apoi apar Rolic şi Stasic, doi „peşti”, în limbajul de azi, şi o scenă decupată dintr-un detectiv de mâna a şaptea, la restaurantul „Moldova”. Cei doi o agaţă pe Loreta, o stewardesă. Calapodul e pe faţă. Platitudinea te izbeşte, dar trebuie să facem cuvenitul rabat la percepţia perioadei şi să admitem, horribile dictu, că avea un evident antren pe fundalul indigestelor cuvântări de pe la plenare. Şi asta va fi intrat în calculul publicării. O mostră ultrarecognoscibilă:

„Rolic pune picior peste picior, aprinde o ţigară şi dă drumul la fum înspre domnişoară. Flăcăul îl priveşte încruntat:

- Nu cumva? Stai, stai, stai... Maria! Te cunosc, dragă. Tu mi-ai furat în noaptea ceea banii şi ai şparlit-o?

Fata se uită mirată la el, apoi îi spune prietenului:

- Prima oară îl văd.

- Ca să-ţi aminteşti mai bine, dă să-ţi şterg mucuşorii, o apucă de nas şi îşi şterge degetele de vestonul flăcăului. Acesta n-a mai răbdat şi l-a lovit îndărăt, încât Rolic a dispărut sub masa de alături".

Pe lângă clişeu, ce te pune pe gânduri aici (în toată „nuvela”, de fapt) e conturul situaţiei, trasat cu un scrupul care e mai degrabă al scenariului decât al unei proze în sensul consacrat al cuvântului. Şi teamă mi-e că „proza” lui  Nicolae Sulac - căreia săptămânalul i s-a afectat o pagină întreagă format A2, ca scriitorilor consacraţi (pentru că suprafaţa comporta atunci şi o perversă idee de prestanţă) - e mai curând scenariul cuiva, cu mâna făcută.

Finalul e după schema poveştilor populare (hazul e involuntar): „După demobilizare, Ion Şoimaru ceru mâna fetei. Au făcut o nuntă de pomină. După călătoria lor de nuntă, au trecut pe la casa de copii şi au luat-o cu ei pe Lenuţa. Ala ştia de promisiunea lui Ion şi a fost de acord ca Lenuţa să fie a lor. Lenuţa Şoimaru”.

Asta e toată „nuvela”. Poveştile adevărate ale Ninei Neculce de la Jurnal de Chişinău au măcar meritul coerenţei. Aici e o denivelare monstruoasă şi o înghesuire fără haz de clişee şi poncife. Nu le poţi trata prin grilă valorică. Textul lui Sulac, aşa împănat de banalităţi, plin de stângăcii şi incapabil să exploateze suspansul (deşi din materia primă pe care a arătat că o avea la dispoziţie se putea încropi ceva măcar mediocru), e bun totuşi, s-o spun pe urmele clasicului, ca palmă dată de prezentul democratic trecutului comunist depravat. Pe timp de criză e preferată literatura militantă, arta cu tendinţă, oricât deja vu conţine sintagma. „Literatura şi Arta”, dând încă o dată noimă legii, îşi combătea oponentul chiar cu mijloacele lui consacrate...

Ghenadie Nicu este corespondentul "Ziarului de Iaşi” în Republica Moldova

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Vremurile, ambiţiile neo-imperiale ale Rusiei, guvernele şi noi

Alexandru LĂZESCU

Vremurile, ambiţiile neo-imperiale ale Rusiei, guvernele şi noi

Războiul din Ucraina nu a făcut decât să amplifice crize globale deja existente; în condiţiile unui nou Război Rece, iluziile că mai este posibil modul de viaţă din trecut şi mai pot fi menţinute politicile sociale generoase, deja nesustenabile, trebuie abandonate.

opinii

Oglinda fisurată a lui Nicolae Stan

Nichita DANILOV

Oglinda fisurată a lui Nicolae Stan

Lumea lui Nicolae Stan se configurează rotindu-se melancolic în jurul pipei din lemn de cireş pe care o fumează agale stând în cerdacul casei parohiale tânărul preot al satului Crăsani, Radu Plămadă, pătruns până dincolo de adâncul sufletului său de ceea ce crede că ar fi menirea sa.

Un top al problemelor sociale din judeţul Iaşi şi din împrejurimile sale

Ciprian IFTIMOAEI

Un top al problemelor sociale din judeţul Iaşi şi din împrejurimile sale

Orice demers ştiinţific, implicit sociologic, începe cu definirea conceptelor, cu o definiţie, pentru ca toată lumea să ştie despre ce vorbim. În cazul ne faţă, trebuie să lămurim ce este o „problemă” şi ce anume o face să fie „socială”. De pildă, consumul de alcool sau droguri poate să fie o problemă individuală sau poate să devină socială la un moment dat. În genere, problema socială este un dezechilibru, o disfuncţie la nivelul societăţii, sau un eveniment care afectează oamenii negativ, despre care există percepţia că poate fi rezolvată prin anumite măsuri din partea statului (strategii, politici, metode, tehnici şi proceduri de intervenţie) şi/sau din partea mediului neguvernamental.

Sportul alb şi Războiul negru

Michael ASTNER

Sportul alb şi Războiul negru

A iscat ceva vâlvă decizia organizatorilor turneului de mare şlem de la Wimbledon, atunci când au decis să nu permită participarea jucătorilor şi jucătoarelor din Rusia şi din Belarus. 

pulspulspuls

Acţiunea Autobuzul la filiala unui partid din Iaşi: crosul poştaşilor la votarea de azi

Acţiunea Autobuzul la filiala unui partid din Iaşi: crosul poştaşilor la votarea de azi

Foială mare de câteva zile la poştalionul ieşean, stimaţi telespectatori. Motivul: nu vreo chestiune profesională sau vreun eveniment legat de instituţiune, ci cu totul altceva: faptul că şeful de la Iaşi, un locotenent de-al menajerului de oraş Grămadă, va candida la alegerile pemepiste din filiala judeţeană, alegeri care au loc chiar astăzi. 

Caricatura zilei

Tik Tok Yoga

Editia PDF

Bancul zilei

Doctorul, panicat de o spargere de teava, suna repede instalatorul: -Hai, te rog, urgent, toata pivnita e inundata din cauza un (...)

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.