Dar cu tricolorii cum rămâne, nea Răzvane?

Întrebarea din titlu pastișează un episod amuzant de pe vremea când Mircea Lucescu își încheia scurta carieră de antrenor la Inter Milano. La un talk-show TV, Il Luce, care nu prea mai simțea aproape vestiarul milanez, a anunțat că se întoarce la Rapid, club de la care a pornit aventura lombardă din 1998-99. La care Țiți Dumitriu, cel care a preluat formația vișinie a replicat: „Dar cu mine cum rămâne, nea Mirceo?” Și a rămas cum era de așteptat. La loc comanda!

Poate că situația respectabilului selecționer al naționalei române de fotbal nu este prilej de glume, nici măcar refreșuri amuzante. A fost doar o amintire, generată de situația ingrată în care se află forul condus de Răzvan Burleanu, care trebuie să se împartă între două ipostaze antagoniste, imposibil de împăcat. A-i dori sănătate lui Mircea Lucescu, cu deferența de rigoare și cu respectul intimității acestuia în clipe delicate este frumos și civilizat. Dar aceasta înseamnă automat să se aștepte evoluția clinică a pacientului Lucescu până în apropierea barajului cu Turciei și, în funcție de aceasta, să se ia decizia în mod pompieristic. Față de situația în care s-a ajuns nu este în nici un caz de vină selecționerul. Hai să fim un pic cârcotași și să spunem că o parte de vină ar putea avea Federația, care ar fi trebuit să prevadă astfel de situații, dar uneori deciziile trebuie să aibă doza lor de risc asumat. Mai ales că, până acum, cu bune și rele, Lucescu și-a îndeplinit cu seriozitate fișa postului de selecționer și, în ciuda unor evoluții oscilante ale echipei tricolore, în pofida unor ieșiri necontrolate pe la conferințele de presă, mandatul Lucescu a lăsat o portiță de intrare la Cupa Mondială din America de Nord.

Chiar și cu „să ne trăiești, nea Mircea și să te faci bine, eventual până la 26 martie”, distinsul organism de la Casa Fotbalului trebuie să gestioneze neplăcuta situație. Iar dintre soluțiile vânturate în media, cea menționată mai sus ar fi cea mai nefericită cu putință. Dacă Lucescu se face bine și poate sta pe bancă la Istanbul ar fi ideal. Dar în caz negativ, a veni cu secunzii Gane și Constantinovici coordonați de Mihai Stoichiță (care nu a mai profesat pe bancă de ani mulți) este un risc greu de asumat. Dar dacă se dorește un tehnician puternic pe banca naționalei, fie el și interimar, decizia ar trebui să vină cât mai repede. Eventual, măcar cu cadrul colaborării desenat în amănuțime. De altfel, se pare că discuțiile deja au început, iar primul nume aflat pe listă este Gheorghe Hagi, cel care și-a luat o pauză sabatică, înainte de a se înhăma din nou la treabă. Din alte discuții mai vechi pe acest subiect, se știe că fostul mare fotbalist a preferat întotdeauna să ia naționala de la un capăt, și nu în timpul unei campanii de calificare neîncheiată. Se crede însă că Hagi înțelege din plin situația cu totul specială și este dispus să accepte, mai ales dacă i se propune prelungirea înțelegerii și dincolo de CM 2026. Nu este exclusă nici reluarea unei scurte colaborări cu Edward Iordănescu, cel care a reușit la națională, în special pe plan psihic, deși acesta are oferte din lumea arabă.

În concluzie, este bine că FRF are variante, dar trebuie ca acestea să fie conturate din timp; și varianta A, și varianta B. Altfel sarcina extrem de dificilă de a califica naționala la Cupa Mondială (cu baraje la Istanbul și eventual la Bratislava sau Pristina) ar deveni o misiune aproape imposibilă. Cu toată empatia pentru situația dificilă prin care trece selecționerul, Răzvan Burleanu trebuie să taie nodul gordian.

Publicitate și alte recomandări video