Dar dacă peste nivelul imens de frustrare din societatea românească, nivel ce oricum tinde spre explozie socială, s-ar suprapune și o criză economică?

Un recent sondaj al INSCOP, probabil cel mai credibil institut de sondare în acest moment, măsura un aspect mai puțin obișnuit: nivelul de frustrare socială din România. Nemaifiind sondaje specializate pe această temă, este greu de făcut comparații. Cifrele din acest sondaj, chiar și fără a compara cu ceva, sunt de natură a te strânge în spate: societatea românească a acumulat o imensă frustrare, la niveluri care pot oricând declanșa o explozie socială.

Ce nu a explicat sondajul, pentru că nici nu și-a propus asta, este cauza, sau mai bine spus cauzele acestei imense frustrări. Vom încerca, mai jos, să schițăm noi câteva din acestea.

Sondajul INSCOP releva, printre altele, că 70% dintre români cred că legea nu este egală pentru toți cetățenii. Un procent și mai mare, 75%, consideră că succesul social e rezultatul unui sistem corupt sau nedrept. La o întrebare cu o lungă listă de itemi, 50% admit că principala problemă a României este corupția, care amplifică nedreptățile din societate. La fel, 75% dintre români cred că cei ce reușesc în viață în România nu sunt neapărat cei mai capabili, ci cei mai „conectați politic”. Deasupra tuturor, ca un fel de „concluzie”: 70% spun că statul este vinovat pentru situația lor actuală.

Comentariul directorului INSCOP, autorul sondajului, sociologul Remus Ștefureac, este și mai înfricoșător, dacă putem spune așa: „Este o percepție catastrofală, un foc imens peste care se toarnă gaz cu conducta. O conductă politică pe care circulă ceea ce românii percep ca fiind privilegii inacceptabile reprezentate sub forma locurilor de muncă la stat pentru cei cu pile și familiile lor, sub forma unor pensii și salarii supradimensionate în raport cu nivelul de toleranță al țării, sub forma aranjamentelor clientelei politice… Consecințele pot deveni de necontrolat. O eventuală explozie socială va ridica un val uriaș de ură în populație, care va fi călărit ușor de orice actor ostil ultra-radical care dorește subminarea strategică a României, distrugerea regimului democratic și chiar preluarea controlului asupra țării… Ne poate lovi, mult mai repede decât ne închipuim, o furtună istorică din mijlocul căreia un Georgescu sau un Simion ni se vor părea simple baloane de încercare lansate de unii la ruleta rusească sau în jocul de barbut politic local. Să dea Dumnezeu să mă înșel, furtuna detectată de instrumentele de alertă să își piardă din intensitate, iar focul să nu devină rug. Doamne ajută…”

De unde vine, așadar, dincolo de răspunsurile directe din chestionarele sociologice de mai sus, atât de multă frustrare socială? Care sunt cauzele din spate, ce au dus la această stare de lucruri inacceptabilă și au determinat astfel de reacții și răspunsuri? Toate, firește, reacții de bun-simț, pe care le știm cu toții foarte bine, din care avem majoritatea dintre noi exemple la îndemână, printre cunoscuți.

Frustrarea socială, într-o societate în care categoriile sunt bine reprezentate la nivelul de decizie din stat, în care nemulțumirea își găsește în bună măsură reprezentarea politică adecvată, ei bine, într-o astfel de societate frustrarea se consumă, se atenuează, iar lucrurile pot sta în matca lor la un nivel previzibil și gestionabil. Ce se întâmplă însă în România în ultimii ani pare a nu mai avea multă legătură cu aspectele normale de care vorbim.

Trei sunt, am spune, principalele cauze politico-sociale ce au creat în România această situație explozivă, la limita capacității de gestionare, cu pericolul unei explozii sociale plutind deasupra tuturor. Mai ales acum când, peste toate acestea, s-ar putea suprapune și o criză economică ale cărei magnitudini încă nu le știe nimeni.

Mai concret, trei mari categorii de populație, pe alocuri suprapuse, dar per total mult peste jumătate din total, stau de ani buni fără o reprezentare la vârful statului, la baza deciziei în stat. Să le luăm pe rând!

1) Alegerile locale într-un singur tur. Această democrație șchioapă marca USL a creat, din 2012 încoace, mari categorii de oameni ce nu se mai simt deloc reprezentanți la nivel de comunitate locală. Gândiți-vă că sunt o mulțime de primari aleși cu 15-20%: ce simte 80-85% din celălalt electorat, care vede an de an că ce alege el iese exact pe dos? Să ne mai mirăm că primarii, chiar și cei ce au câștigat pe platforme reformiste, liberale, au ajuns rapid să se preocupe preponderent de alegătorii tradiționaliști, asistați, inactivi, pentru că aceștia le asigură cel mai lejer victoria?

2) O categorie tot mai largă, clasa de mijloc și oamenii de afaceri care nu trăiesc din contracte cu statul, nu mai are deloc acces la influență asupra deciziei în stat. Ei țin practic bugetul în spate, ei duc greul, dar tocmai ei nu au putere, nu au influență. Pentru că niciun partid nu se mai preocupă să le dea acestora ceva: politicienii se întrec de ani buni să câștige doar bunăvoința bugetarilor, pensionarilor etc., și pe primii doar să-i „călărească” cu tot mai multe taxe.

3) Alegătorii care visează himere. Da, să privim și din cealaltă parte, a electoratului așa-zis suveranist: gândiți-vă că peste 40% dintre alegători nu se simt reprezentați după alegerile prezidențiale. Și nu numai asta, că au mai fost situații similare matematic. Social vorbind, acum este vorba de o categorie de electorat mult mai puțin rezonabil, deloc aplecat în a înțelege argumentele și retorica electorală, rigorile legii, un electorat labil, care e ușor de influențat prin zvonuri, incitări etc. Iar asta nu ajută, ci dimpotrivă: radicalizează și mai mult pozițiile.

Nimic din ce se întâmplă nu pare a netezi aceste asperități sociale uriașe. Ce ar fi totuși de făcut? De regulă, astfel de situații se rezolvă prin apariția unui nou partid, a unui nou lider. Dar unul care să vină pe aspirațiile cărora nu le răspunde nimeni, care să se ridice pe acestea. Problema la noi este că AUR, adică „noul partid”, este de fapt o creație a unor generali și rezerviști care până de curând erau cu arme și bagaje la PSD. Ce să rezolve așadar ceea ce le pare multora „noul partid”? E clar că acesta nu va furniza ceea ce așteaptă ei.

Cealaltă variantă de rezolvare: o revoluție/revoltă socială de amploare, care să reseteze întreaga clasă socială și tot mecanismul politic. Așa ceva, firește, nu credem că e posibil. Iar dacă ar fi, sigur ne-ar scoate complet din lumea civilizată pentru mulți ani de-aici înainte.

Reformatarea actualelor partide? Vedeți așa ceva la PSD cu Sorin Grindeanu la timonă? Poate, în zona PNL, cu un Ilie Bolojan mai abil politic, alături eventual de un USR cu altă garnitură de lideri, cu priză mai largă. Simțiți că sunt posibile aceste schimbări în viitorul apropiat? Ei bine, nici noi.

Dar ne strânge în spate doar gândul unei posibile crize economice care să se suprapună peste toată această criză de leadership politic și peste acest „butoi” plin de frustrări ce dă să explodeze. Iar probabilitatea unei astfel de nenorociri, de suprapunere, pare din nefericire a crește de la o zi la alta…

Vorba lui Ștefureac: Doamne-ajută!

Publicitate și alte recomandări video