Datorii de plătit
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

sambata, 22.01.2022

Datorii de plătit

GALERIE
Alex Vasiliu
  • Alex Vasiliu
- +

Ziua naţională a României, trecerea apropiată de la un an la altul ar trebui să ne îndemne la reflecţie şi acţiune în privinţa recuperării valorilor spirituale româneşti. Urgenţa scoaterii la lumină a documentelor muzicale şi despre muzică este evidentă permanent, dar mai ales în prima zi de decembrie, în ultima lună din 2021, subiectul merită readus în discuţie.

Voi începe cu o personalitate care a înnoit profund viaţa muzicală a Iaşului, dovedindu-se mult timp cel mai performant interpret al muzicii lui George Enescu, fiind apreciat cu superlative în presa română, respectat în lume (discurile sale înregistrate în România au circulat sub licenţă în centrele muzicale europene), un artist, un patriot care a refuzat oferte generoase de a conduce orchestre simfonice din America de Nord şi Europa Occidentală pentru a se întoarce mereu acasă, la Iaşi, de grija Filarmonicii al cărui director a fost, a cărui orchestră a plămădit-o până în vecinătatea perfecţiunii. Mă refer la Ion Baciu. Am scris despre realizările sale unicat într-o serie de trei articole publicate la această rubrică (prima parte, a doua parte, a treia parte). În afara unui text de tip CV postat pe site-ul postului „Radio România Muzical” de Teodora Moise, masterand în muzicologie, text însoţit de înregistrarea uverturii Leonora III de Ludwig van Beethoven, înregistrare nedifuzată ani mulţi, nu am găsit în presa română vreun articol evocator sau analitic despre Ion Baciu, iar imprimările de patrimoniu ale simfoniilor şi operei Oedip de George Enescu, ale unor capodopere de Claude Debussy şi Maurice Ravel, pentru care Baciu şi-a dovedit predilecţia creatoare, nu au fost difuzate niciodată la acest post de radio. Cu părere de rău trebuie spus, şi la Radio Iaşi, instituţie care deţine un mare număr de înregistrări din concertele Filarmonicii „Moldova”, o serie de interviuri în care maestrul a descris etapele devenirii orchestrei super, numele lui Ion Baciu a fost trecut în acest an sub tăcere. Nu a funcţionat nici măcar patriotismul local. S-ar fi cuvenit ca Filarmonica să programeze un concert în memoria muzicianului care s-a identificat până la sacrificiu cu istoria sa, determinând critici muzicali severi să scrie după numai trei ani (1971) de la începerea repetiţiilor cu ansamblul simfonic de la Iaşi că putea fi considerat printre cele mai bune două-trei orchestre simfonice româneşti. Documentele-argumente, încă păstrate în vechea memorie magnetică (benzi de magnetofon sunt revelatoare, însă nu şi-au găsit locul meritat în nici o ediţie discografică modernă).

La capitolul dirijori care au făcut istorie cu majusculă, alt mare nedreptăţit rămâne Antonin Ciolan. Numai două înregistrări au fost fixate pe discuri de vinil, Simfonia I de Johannes Brahms şi Simfonia a V-a de Piotr Ilici Ceaikovski, dar se pare că interpretările electrizante ale patriarhului dirijorilor nu au primit dreptul de a fi transferate în memoria uşor accesibilă a CD-urilor.

Este o plăcere să reciteşti cronicile, să asculţi înregistrările unor muzicieni români mult apreciaţi la ei acasă, în lumea largă, dar plăcerea se transformă în tristeţe pentru că nici aceste documente nu au fost scoase la lumina tiparului de carte şi de disc. Mă gândesc la pianiştii Mândru Katz şi Sofia Cosma. O singură evocare a muzicianului cu destin legendar Sofia Cosma, evocare prilejuită de proiecţia în premieră la Iaşi (28 iunie 2012) a filmului documentar O valiză plină de ciocolată (producător Lincoln Mayorga), difuzarea sporadică la Radio România Muzical a unei înregistrări realizată de neuitata interpretă sunt prea puţin spre a-i menţine amintirea neştearsă de timp. Nimeni nu a avut iniţiativa redactării unui volum în care să-i fie povestită viaţa tragică, să-i fie comentate realizările artistice. Poate că iniţiativa ar trebui să apară şi la Iaşi, unde Sofia Cosma a fost ani la rând profesoară la Conservator.

Deşi în domeniul scrisului despre muzică mai apare din când în când o rază de soare, cum este volumul Cristinei Enăşescu Constantin Silvestri în cronici şi interviuri, 1930-1959 (Editura Intitutul European - volum care, în mod curios, nu a fost comandat la Iaşi de la 23 septembrie, data lansării în Festivalul Internaţional „George Enescu”), reeditările cărţilor valoroase, acţiuni mult mai simple şi mai ieftine, au mult de suferit. În 2021, când s-a vorbit, s-a scris mult la aniversarea celor 140 de ani trecuţi de la naşterea lui G. Enescu, ar fi trebuit puse la dispoziţia cercetătorilor şi melomanilor interesaţi măcar o parte din cărţile importante de muzicologie şi publicistică despre cel mai important muzician român. Iau ca exemplu doar volumul lui Mihai Rădulescu Violonistica enesciană. Deşi publicat într-o singură ediţie în 1971, dar scris mult mai devreme, în 1956-1957, acest volum rezistă liniştit timpului, dovedind conexiunea autorului la cele mai noi referinţe bibliografice franceze din momentul în care a scris şi justeţea comentariilor analitice privind tehnica,  stilul de interpretare instrumentală a lui Enescu.  

Cronica absenţelor nesfârşite şi-ar putea derula filele săptămâni la rând, nu pentru că aş fi negativist, ci pentru că aşa vrea realitatea românească. Dar poate că un semnal în plus, încă unul şi atâtea câte se impun, vor atrage luarea aminte a celor care ar trebui să facă ceva, ceva mai mult spre a dovedi că preţuiesc valorile muzicale româneşti.

Alex Vasiliu este jurnalist, muzicolog şi profesor

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Primarul Chirica şi limbajul de mahala

Toni HRIŢAC

Primarul Chirica şi limbajul de mahala

Duritatea de limbaj, libertatea indecentă în apreciere sunt arme politice, dar nu pot fi folosite împotriva unor persoane care nu fac politică. Chiar şi în retorica electorală o asemenea exprimare este de obicei apanajul unor extremişti. Faptul că primarul Iaşului le foloseşte este un derapaj care trebuie sancţionat.

Filmuletul zilei

opinii

Pericolul extremismului

Alexandru CĂLINESCU

Pericolul extremismului

Am întâlnit în ultima vreme mai multe luări de poziţie care atribuiau „intelectualilor” vina pentru ascensiunea extremei drepte. Care intelectuali?

Spaţiile pentru artă din Iaşi. O nouă galerie

George PLEȘU

Spaţiile pentru artă din Iaşi. O nouă galerie

Orice deschidere a unei noi galerii este un act de curaj care trebuie salutat şi sprijinit. O scenă cât mai efervescentă, care va căuta să scape de conservatorism şi provincialismul care au dominat mult prea multă vreme cultura ieşeană, şi care va dori să fie conectată la trendurile globale, va atrage atenţia şi asupra potenţialului creativ local şi va genera mai multe puncte de diseminare a artei contemporane şi educare a publicului.

Critica „de întâmpinare”?

Nicolae CREŢU

Critica „de întâmpinare”?

Nu se mai vorbeşte prea mult, de deja destul de multă vreme, despre o critică de întâmpinare. Ceea ce nu înseamnă, totuşi, că ea ar fi dispărut cu totul, poate, mult mai curând şi de înţeles într-o măsură, doar că a suferit, în noi „contexte”, nu puţine mutaţii, deformări, probabil şi pervertiri. Faţă de ce era ea cel mai adesea, deşi nu lipseau nici atunci simulacrele de „critică”, doar fardate cu aşa o etichetă indulgentă, sub regimul comunist şi controlul lui (nu numai cenzura) asupra activităţii editoriale.

pulspulspuls

Ce Harvard, ce Princeton, ce universităţi de top: uitaţi aicea diplomă, băbăeţ!

Ce Harvard, ce Princeton, ce universităţi de top: uitaţi aicea diplomă, băbăeţ!

Mişcare magistrală, de maestru emerit (nu spunem în ce anume) a rectorul de la „Cuza”, dom’ Tudorel, în aceste zile de plin scandal al pagiatului lucrării de doctorat a premierului Ciucă: a scos şi el la bătaie una din diplomele din sertar, şi nu una oarecare. 

Caricatura zilei

Din cauza Omicron, se lasă cu penalizări

Editia PDF

Bancul zilei

Doi tipi, amândoi casatoriti, stau de vorba: – Nu stiu ce sa ma mai fac! De câte ori vin acasa, dupa ce am ba (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.

    X