David, deocamdată

În lipsa altor sporturi cu performanțe tricolore, fiindcă prestația românească la Wimbledon a fost mai degrabă dezamăgitoare, iar cu Turul Franței n-am avut și n-avem treabă, sportul carpato-danubiano-pontic s-a trezit brusc din amorțire, amintind parcă nației că avem un foarte mare campion, care poate deveni  mai mare chiar și decât Nadia,”Nasty”, sau Simona. Scepticii de profesie cufundați în nostalgia pariziană a victoriei lui David Popovici sub emblema celor cinci cercuri olimpice, începuseră deja să-i cânte veșnica pomenire. Că Steaua lui David a trecut de zenit, că omul și-a făcut plinul (financiar) și urmează să-și vadă de alte alea, că David este doar o rază de lumină în sărăcăciosul peisaj românesc (aserțiune care merită discutată!) , că abia așteaptă rechinii din USA și Australia să-l mânânce de viu pe ”băiatul obișnuit care înoată repede” și că se apropie o vijelie chinezească în ierarhia tradițională a probelor de crawl-viteză, cele mai comerciale din sportul natației ș.a.m.d.

Cunoaștem de pe vremurile de aur ale Simonei Halep teoriile astea ”conjuncturaliste” ș.a.m.d. Până la urmă, David ”nu s-a dat la umbră” cum speculau unii, ci a reapărut în puțin cunoscuta localitate slovacă Samorin, cu o dublă de senzație. Pentru simplu, banalul și neînțeles-de-unii-motiv, că tritonul nostru de apă dulce (Dâmbovița!) a revenit cu o foame de performanță remarcabilă. L-a ros pe dinăuntru frustarea că îi lipsesc din panoplie titluri europene de tineret U21 și era musai să le bifeze și pe acestea. Și nu oricum! Ridicătorii profesioniști de sprâncene se întreabă ”la ce-i mai trebuiau astea”, dar ridicatul din sprâncene implică și o doză de ignoranță care neglijează evidența că înotul este un sport care se practică performant de la vârste mult mai fragede decât în alte sporturi.

Ar fi interesantă o listă de înotători care s-au încoronat campioni olimpici sau mondiali la seniori înainte de a obține titluri la tineret sau chiar juniori, nu-i locul aici de astfel de enumerări, dar putem aprecia că lista asta nu-i chiar scurtă! În sprijinul acestei evidențe stă și celălalt campion european de tineret al României, Denis Laurean Popescu, care l-a învins pe 100 m fluture pe dublul campion mondial de seniori din 2024, portughezul Diogo Ribeiro. Asta contează mai puțin, în evaluarea come-back-ului lui David.Dar înotul, poate în măsură mai mare decât atletismul, este un sport al cifrelor. Iar cifrele lui David sunt colosale: Mai întîi al doilea cronometru all-time la 200 m liber, cu 1;43,64 și apoi al doilea timp din istorie la 100 m, cu 46,71. Să reamintim că David a fost recordman mondial la 100 cu 46,86 s înaintea exploziei Pan Zhanle din anul olimpic, explozie întâmpinată nu numai la noi cu amintitele ridicări de ”sprâncene.

După lăudatul 46,71 de la Samorin, acel 46,40 s chinezesc de la Paris nu mai pare o fata morgana. Cât despre 200 m liber, proba triumfului parizian al lui David, trebuie spus că recordul mondial (1:42,00) al germanului Paul Biedermann datează din 2009, adică din anul celebrului scandal al costumelor aerodinamice HiTech (interzise ulterior) când mai multe astfel de performanțe au devenit extrem de greu de atins ulterior.Astfel încât scepticii n-au motive de neîncredere: David Popovici a revenit și e mai puternic ca oricând.În natație, ”personal bests” sunt argumente de granit!

Întrebarea care ne punem este ”oare numai David”? Problema este complexă în sportul românesc, fiindcă acest sport este unul dintre cele costisitoare  iar la noi șlagărul austerității” se intonează acum pe toate gamele. Prin anii ’70, regretatul comentator TV Cristian Țopescu făcea previziuni fantezist-umoristice vizavi de marile performanțe sportive românești ale anului.. 2000. Am reținut din această prestație că ”înotul a fost ultimul dintre sporturile cu impact care a explodat în România!”, ceea ce arată că și pe atunci era greu cu piscinele (mai ales încălzite). Marele Țopescu a avut dreptate într-o anumită măsură: germenii performanței acvatice românești au apărut prin 84-88 iar în 2000 (borna de referință a maestrului) au venit primele titluri olimpice românești prin pe nedrept uitata Diana Mocanu. Revenim în prezent, la noi natația are una dintre cele mai performante conduceri, în frunte cu marea campioană Camelia Potec, pe plan logistic, organizăm la Otopeni competiții de prestigiu, dar infrastructura încă este fragilă, și nu din vina echipei Cameliei. Rezultatele se întrezăresc, deocamdată pe plan juvenil, dar performanțele excepționale de la începutul mileniului sunt încă îndepărtate și reeditarea lor merită mai mult decât austeritatea cctualp.

Și de aceea, trebuie să trăim momentele de vârf datorate lui David Popovici și să sperăm că faimoșii rechini made in Australia &USA vor deveni doar break-fastul acestui băiat modest, care înoată repede

Publicitate și alte recomandări video