Ce înseamnă politicianul cool? „Haideți să îi luăm pe rând: de la Little Nick la You go, Crin!”

Să îi luăm pe rând. Domnul Marcel Ciolacu a început de câteva luni să fie un mare tiktoker. Am crezut că e ceva întâmplător și temporar, dar m-am înșelat, omul chiar vrea să fie tare pe trend.

Face filmulețe în care, chipurile, vorbește direct cu spectatorii, le transmite emoția și gândurile lui din acel moment despre lucruri banale, ca să arate, vezi Doamne, că și el, un mare politician, e de fapt un om obișnuit ca toți ceilalți, în contact permanent cu „fanii”, și un ins cât se poate de relaxat și cool. Ne arată cum și cu ce se îmbracă, până la pantofi și șosete (mă mir că s-a oprit aici), cum își face cafeaua de dimineață, cum mănâncă hamburger, cum își „salvează” pisica din copac. Ne spune preferințele lui culinare, cât de informat este despre diverse emisiuni de doi bani, ne demonstrează cum merge cu trotineta. Cred că în mintea lui și în viziunea echipei sale de marketing toate astea arată minunat, dar, dacă ne uităm la comentarii, nu vedem decât unele care parcă abia au așteptat acele materiale ca să îl facă în toate felurile. Invective și mesaje mai jignitoare nu prea am văzut concentrate într-un spațiu atât de mic.

Nu prea înțeleg ce fel de școală de marketing au făcut unii, dacă chiar cred că o asemenea expunere îi aduce avantaje unui client politician.

Să trecem mai departe. Domnul Crin Antonescu, de pe aceeași filieră cu Ciolacu, om trecut de 60 de ani, membru de seamă al sistemului împotriva căruia zice că vrea să lupte, imagine de individ serios, la locul lui, dar care încearcă să ne arate, la fel ca și Marcel, cât de easy-going și cool este el, vorbind prostii despre orice rahat: cum mergea el la fotbal când era copil pe stadioane, părerile lui despre echipe de fotbal. Ne arată, urmărit de echipa de filmare, cum merge la o cafenea oarecare și își comandă o cafeluță. Vorbește despre muzica lui preferată, formații, stiluri. Ca și cum fix astea mai erau de spus și arătat ca să obțină simpatia și voturile de care avea nevoie, ca să pună capac la celelalte „milioane” pe care deja le are în buzunarul cel mic.

Mai era un clip în care vorbea efectiv fără sens, despre înjurăturile din România, despre cravatele lui, se auzeau niște fluierături pe fundal, sirene afară, și nu se înțelegea nimic. Trebuia probabil să fie comic, să arate latura lui umoristică. Nu prea s-a văzut.

Și totul e aranjat, iar asta face întreaga intenție și mai penibilă. De exemplu, e un filmuleț în care ni se arată marele candidat cu un telefon mobil cu butoane vechi în mână. El ne sugerează că vechitura e a lui și că „bateria” îl ține mai mult decât a contracandidaților săi. În schimb, în toate celelalte materiale apare vorbind la un telefon smart, scump, ca toate cele contemporane. You go, Crin!

Echipele de marketing cred că rup vizionările cu materialele astea… Poate pe Marte.

Nicușor Dan ajunge și el în penibil. Nu știu de ce omul ăsta, care pare că are simțul ridicolului, ba chiar dă impresia de tip timid și retras din fire, se pretează la materiale care îl coboară și îl duc în derizoriu. Ce i-a trebuit lui să accepte clipul cu mersul la piață, de exemplu? Chiar trebuia să arate lumii cum se pupă el cu partenera de viață în timp ce aceasta îi dă lista de cumpărături pe care scrie „griș cu lapte”? Mă gândesc cum o fi fost filmat materialul acela. Regizorul zice: „Ok, acuma doamna vă dă dumneavoastră lista, vă zice succes și vă pupă, da?” „Pe obraz ori pe gură?” întreabă Nicușor, jenat. „Păi, pe gură”, zice regizorul, „că e mai convingător, și lumea vede că nu sunteți gay și că aveți o relație normală, ca într-o familie obișnuită, chiar dacă nu sunteți căsătoriți.” „Ok”, zice Nicușor cu jumătate de gură. Motor!

La sfârșit, cireașa de pe tort, scrie exact ca într-un film de desene animate: Mission Passed, Respect +… Nu știu cum să zic, dar nici elevii până în clasa a 4-a nu ar aprecia asta, ce să mai spun de cei mai mari, cu drept de vot…

Apoi, clipul cu tunsul, care a ajuns celebru prin cât de penibil e. Eu, unul, am fost surprins de faptul că omul chiar se tunde – și încă zice că o face la același frizer de 5 ani!!! Muzica de pe fundal e una hip-hop care repetă întruna în engleză I’m all the way up! La urmă, ce să vezi, frizura lui e aproape neschimbată, putea să se tundă și singur acasă la fel de prost, în stilul „castron”.

Alt film e acela în care rezolvă vreo două probleme de matematică la tablă, ca să demonstreze, chipurile, cât de bun este el ca matematician. Ce treabă are asta cu politica și candidatura, numai echipa lui știe…

Ca o comparație între Ciolacu și Nicușor (Little Nick), trebuie să amintesc și de clipul celui din urmă cu îmbrăcămintea. Cică a fost făcut la solicitarea mai multor fani care nu l-au văzut niciodată îmbrăcat casual. Așa că omul merge să își cumpere „ginși”. La urmă, îmbrăcat casual, arată tot ca înainte…

Cred că singura scuză pe care ar avea-o Nicușor Dan – și care, de fapt, îl poate salva – e că se vede în toate că nu e de acolo, că a fost pus să facă ceva ce nu îl caracterizează, că o face pentru că trebuie. Spre deosebire de un Crin sau un Ciolacu care o fac din dorința evidentă de a crea o impresie bună… Altfel spus, Nicușor e ca o prostituată care își face treaba, dar fără să schițeze niciun zâmbet, în silă, pe când ceilalți se străduiesc să pară naturali.

Lavinia Șandru își expune copiii – și nu o dată, ci de mai multe ori. Ceea ce, din punctul meu de vedere, nu e ok. Sare și ea de pragul penibilului când merge prin piețe și încearcă să vorbească tot casual (cuvântul la ordinea zilei) cu vreo precupeață, sau când merge pe deal cu bicicleta, ca să vorbească cu un cioban (cel mai ridicol dintre toate). De fapt, cu bicicleta sunt mai multe, și, din punctul meu de vedere, nu e o idee rea, doar că nu sunt gândite cum trebuie.

De aici încolo rămân cei cu adevărat „naturali” și care se simt în apele lor în mediul online – asta neînsemnând că e neapărat de bine.

Spre surprinderea mea, mai puțin penibilă pe TikTok decât mă așteptam este Elena Lasconi, cu unele excepții, evident. Respectiv materialul în care apare mama ei, care povestește cât de mult a suferit ea pentru că oamenii își spuneau în mod liber și democratic, adică mârlănesc, părerea despre fiica și nepoatele ei pe canalele de socializare. Altul e cu ea, candidatul, în grădină, la săpat, când mănâncă o supă sau când se plimbă prin piață, de unde cumpără niște flori. Comentariile sunt peste tot în stilul bășcălios românesc, de genul: „S-a șters din filmare că a cumpărat și 2 kg de țuică de prune 😁”

Spre surprinderea mea, Ponta nu a ajuns la nivelul de penibil al lui Ciolacu sau Antonescu, ceea ce demonstrează o teorie mai veche ce spune că dacă ai mulți bani pentru campanie, îi spargi pe lucruri prostești și ridicole. Materialele lui sunt clasice, mesajele lui, se știe…

L-am lăsat la urmă pe George Simion, pentru că nu sunt multe de spus despre el: e pe TikTok de când s-a inventat acesta și are deja stilul lui. El pare mai natural acolo decât în realitate chiar. Nici nu mai poți să zici că sare calul, pentru că așa e învățat: a sări calul e o condiție esențială a fiecărei „intervenții”. Singura diferență între el și cei dinainte e că reușește să obțină același rezultat scandalos, dar fără o echipă în spate care să-i spună ce și cum se face, deci fără banii și aparatura aferente…

Acuma, în plină campanie, ce să zic, zarurile au fost aruncate, nu se mai poate schimba nimic. Succes la filmat, că la voturi, Dumnezeu cu mila!…

 

Briscan Zara este scriitor și publicist

Publicitate și alte recomandări video