Eforturile lui Soleimani au dus la atacul american de vineri, care a dus la uciderea sa şi a lui Muhandis. Acţiunea a reprezentat o escaladare majoră a tensiunlor dintre SUA şi Iran. Moartea celor doi bărbaţi reprezintă o lovitură majoră pentru republica islamică şi pentru grupările paramilitare irakiene pe care le susţine. 

Cu două săptpmâni înainte de întâlnirea din octombrie, Soleimani a ordonat gărzilor revoluţionare să mute arme sofisticate – lansatoare tip Katiuşa şi rachete lansate de pe umăr care pot doborî elicoptere – în Irak prin două puncte de trecere ale frontierei, au spus pentru Reuters comandanţi militari şi surse irakiene. 

La vila din Bagdad, Soleimani le-a spus comandanţilor prezenţi să formeze o nouă miliţie formată din paramilitari puţin cunoscuţi şi necunoscuţi de SUA, care ar putea să comită atacuri cu rachete asupra americanilor staţionaţi la baze militare irakiene. El a ordonat Kataib Hezbollah – o grupare fondată de Muhandis şi antrenată în iran – să conducă noul plan. 
Soleimani le-a spus celor prezenţi că un astfel de grup va fi dificil de detectat de către americani, a scris Reuters. 

Înainte de atacuri, spionajul american avea motive să creadă că Soleimani era implicat în ultimele etape ale redactării unui plan care viza atacarea americanilor în mai multe ţări, inclusiv Irak, Siria şi Liban, au spus oficiali SUA pentru Reuters, sub protecţia anonimatului. Un înalt oficial american a spus că Soleimani oferise arme avansate către Kataib Hezbollah. 
Robert O’Brien, consilier pentru securitate naţională de la Casa Albă, a spus că Soleimani tocmai se întorsese de la Damasc, unde plănuia atacuri asupra unor soldaţi, aviatorilor, puşcaşi marini, marinari şi diplomaţi americani. 

Statele Unite erau din ce în ce mai îngrijorate de influenţa Iranului asupra elitei de la putere din Irak, care luni întregi a fost ţinta unor proteste. Guvernanţii erau acuzaţi că se îmbogăţesc pe sine şi că fac jocurile puterilor străine, în special ale Iranului, în timp ce irakienii stau în sărăcie şi şomaj. 

Soleimani, lider al Forţei Quds din cadrul Gărzilor Revoluţionare, a avut un rol decizie în extinderea influenţei militare a Iranului în Orientul Mijlociu, în calitatea sa de lider al direcţiei care se ocupă de operaţiuni clandestine. Generalul în vârstă de 62 de ani era considerat al doilea cel mai puternic om din Iran, imediat după liderul suprem Ayatollahul Ali Khamenei. 

Muhandis, un fost parlamentar irakian, coordona Forţele Populare de Mobilizare, o grupare-umbrelă de forţe paramilitare, în principal miliţii şiite susţinute de Iran, recent integrate în forţele armate irakiene. 

Muhandis, ca şi Soleimani, era de mult în vizorul SUA, care l-au declarat terorist. În 2007, un tribunal din Kuweit la condamnat la moarte în absenţă pentru implicarea unui atac cu bombă din 1983 asupra ambasadelor SUA şi Franţei din Kuweit. 

SURSA: universul.net