Iar astăzi, pentru că tot a început uichendul, şi pentru că tot n-am mai vorbit de multicel despre Peni Hill, şi pentru că, în sfârşit, am promis că o să-i mai atragem atenţia din când în când dar, luaţi cu altele mai gogonate, am cam uitat de promisiune, iote că astăzi s-a împlinit sorocul şi-l trecem pe Peni drept în capul listei. Căci, la ce marfă avem mai jos, zău că merită din plin.

Ciripesc păsărelele de subt streaşina palatului cel roznovan, alea mai atente şi la alte aspecte ale vieţii publice decât boabele găsite pe jos, căci într-una din seri, să tot fie luna de atunci, Peni Hill cică s-ar fi întins cu niscai apropiaţi la un şpriţ tehnic, de seară, ca să mai discute una sau alta, dar zice-se că şi cu un anume motiv, nu contează acesta. Iar spre final, după cum ne ciripesc păsărelele alea de subt streşini, cică personagiul nostru principal a fost lovit în moalele capului de jalanie, dar şi de angoase adânci şi refulate, iar la un moment dat, printre suspine, zice-se căci a început a plânge încetişor.

A început cică să se plângă că simte că e lucrat de conspiraţionişti şi de servicii, şi că nu mai trece mult şi va ieşi din funcţie în cătuşe, taman el care a făcut atâtea pentru oraş, pentru ţară, pentru continent şi pentru omenire, că are copchilaşi de pus la casele lor, şi că nedreptatea asta e strigătoare la cer dar nu are ce face, şi câte şi mai câte, de, iote, chiar că ne oprim aicea că, nu de alta, dar ne pufneşte şi pe noi plânsul acuma ia...

Acuma, deh, o fi fost oare de la luna aşchie care a fost atunci pe cer? Să fi fost oare de la conjuncţia lui Saturn cu Jupiter? Sau, cine ştie, de la altceva mult mai aproape, chiar pe masa din faţă? Sau, Doamne-fereşte, de la ceva ce tocmai lipsea de pe masă...

Un meci trist la şpitalul de veseli. Ce rol are şeful lins de vacă?

Şi, ca să rămânem în afara politichiei, haideţi să vă mai spunem una scurtă dar vioaie la final, de la şpitalul de veseli. Acolo unde se şuşoteşte că, în frenezia concursului de manager de la final de an, cam toţi ochii iscoditori sunt pe noua famiglie pusă acolo la butoane, şi rămasă tot acolo, de fostul manager Şerbet, ăla cu freza linsă de vacă.

Da, e vorba de soţii Periniţă, ea cu toate asistentele în subordine, el adus pe post de om care să se ocupe de procesele instituţiunii, şi amândoi cică ţinând aşa de bine totul în frâu, atunci ca şi acuma, încât lumea abia aşteaptă acolo vreun gheneral care să facă şmotru cu cadrele nealiniate şi să mai răsufle ceilalţi uşuraţi. Iar motivul pentru a fi pus pe făraş, cel puţin la soţ, cică e pregătit deja de cei oropsiţi: personagiul, cu studii juridice la butic, nu a câştigat absolut niciun proces, pierzând bani publici cu căruţa. Pregătiţi deci berea şi seminţele, că se anunţă meci fain!

**** PONT ****

Materialele de mai sus sunt o parodiere umoristică a realităţilor ieşene şi naţionale, realităţi care sunt tratate la modul cel mai serios în articolele de news ale ediţiei noastre. Orice asemănare cu oameni şi fapte din viaţa reală poate fi, aşadar, pur întâmplătoare.