anunturi
grandchef
Mineralia
Bolta rece
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional

miercuri, 30.11.2022

De ce a produs atâta nervozitate la Bruxelles succesul Giorgiei Meloni în Italia? (II)

GALERIE
Alexandru Lazescu
  • Alexandru Lazescu
- +

Alegerile din Italia accentuează tendința de a aduce valorile culturale și raporturile dintre Comisia Europeană și statele membre în centrul disputelor electorale viitoare din UE.

Într-un articol din UnHerd, Mary Harrington povestește despre un joc din copilărie, „Contaminarea”, în care cel atins „era afectat de o boală divină” și pentru a scăpa de ea trebuie să atingă la rândul său pe altcineva, pentru a face o paralelă cu „contagiunea progresismului” care, spune ea, ne paște pe toți. În opinia ei așa se explică de ce Giorgia Melonia fost descrisă în masă, pe plan internațional, drept de extremă dreapta. „Nu contează acuratețea relatării, scopul este disciplinar: întregi teritorii morale pot fi desemnate ca având un statut problematic sau chiar fiind toxice. Dacă le atingeți, veți fi contaminați.

Adepții progresismului sunt foarte abili în a introduce etichete politice pentru a-i discredita public pe cei care nu le împărtășesc opiniile ideologice. Atunci când Jean Luc Melanchon, care chiar propune politici de stângă extremă, a luat 22% în primul tur al alegerilor prezidențiale franceze din acest an, cu doar 1,2 procente mai puțin ca Marine Le Pen, nu s-a neliniștit nimeni. Nici atunci când cei de la partidul Podemos, la fel de radicali pe stânga, simpatizanți pe față ai regimului autoritar corupt Maduro care a adus Venezuela la faliment, au ajuns în guvernul de la Madrid sau când comuniștii au intrat în cel de la Lisabona.

E neclar în ceea ce îi privește pe jurnaliștii dacă e vorba de ignoranță sau de fixism ideologic care privește orice deviație de la ideile progresismului, pe care mulți le împărtășesc, ca o adevărată blasfemie. Cei vinovați neputând fi, prin definiție, decât naziști, fasciști, rasiști, supremațiști. Demonizarea recurge la etichetări care nu sunt însoțite de argumente solide care să justifice încadrarea ideologică, acuza de extremism, care ar presupune că e vorba despre un pericol iminent pentru democrație și ordinea constituțională. Motivații de genul celor care resping imigrația ilegală nu pot fi considerate în mod credibil extreme. După cum remarca un jurnalist australian, comentând pe marginea relatărilor de la postul public de televiziune de acolo, ABC, partidul laburist, de stânga, aflat acum la guvernare la Canberra, are politici mult mai restrictive la acest capitol.

În cursul unui discurs ținut la Universitatea Princeton, pe 22 septembrie, cu doar câteva zile înaintea alegerilor din Italia, când rezultatele erau deja previzibile, Ursula von der Leyen, Președintele Comisiei Europene, după ce a vorbit despre îngrijorările față de guvernele național-conservatoare de la Budapesta și Varșovia care, a spus ea, s-au aflat în conflict în mod regulat cu Bruxellesul în ceea ce privește statul de drept, s-a referit și la o posibila victorie a partidelor de dreapta în viitoarele alegeri din Italia. Dacă lucrurile merg într-o direcție dificilă avem instrumente de intervenție.” Cu trimitere la blocarea sumelor cuvenite din Fondul de Reziliență, la fel ca în cazul Ungariei și Poloniei. Remarcile au fost stârnit reacții dure la Varșovia, care le-a calificat drept scandaloase, o „evidență a ingerințelor anti-democratice ale Uniunii Europene în politica internă a țărilor membre”.

Un purtător de cuvânt al PiS, partidul de guvernământ din Polonia, a declarat că remarcile făcute „dovedesc că deciziile privind, de exemplu, fondurile de redresare, sunt pur politice”. „Discursul ei a fost plin de cuvinte frumoase despre democrație, dar când vine vorba de punerea ei în practică, se vede că von der Leyen încearcă în mod deschis să influențeze procesele democratice într-un stat democratic, sugerând că, dacă nu îi va plăcea alegerea italienilor, vor fi folosite instrumentele potrivite, după s-a exprimat ea.” Prin astfel de declarații, birocrația bruxeleză riscă să provoace falii tot mai mari și periculoase în interiorul UE a ținut să sublinieze și un fost ministru de externe polonez, Witold Waszczykowsk, „întorcându-i și mai mult pe italieni împotriva instituțiilor europene și făcându-i să voteze și mai mult pentru partide care apără suveranitatea națională” sau chiar încurajând părăsirea UE.

Reacții au fost, bineînțeles, și în Italia unde politicieni de diferite culori ideologice, i-au cerut Ursulei von der Leyen să nu se amestece în politica internă a țării. Printre ei și fostul premier de stânga, Matteo Renzi, cu vederi pro-UE. Iar Matteo Salvini, liderul Lega, formațiune care face parte din alianța de dreapta care a câștigat alegerile, a spus la televiziunea italiană că dacă cineva de la Bruxelles se gândește să taie fondurile care aparțin Italiei, pentru că Lega câștigă alegerile, atunci trebuie să regândim această Europă. Adăugând că aceasta este o agresiune instituțională.

Însă nu doar relația noului guvern italian cu Bruxellesul pleacă de la premise nu tocmai favorabile, ci și cea cu Franța. Parisul crease cu Italia în perioada guvernului Draghi o axă sudică pentru a-și întări poziția în raport cu Germania, dar lucrurile vor deveni mai complicate de acum încolo. Nu ajută, desigur, din acest punct de vedere declarațiile prim-ministrului francez, Elisabeth Borne, care a ținut să avertizeze că țara sa „împreună cu președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, se va asigura că drepturile omului, respectul reciproc, în special respectul pentru dreptul la avort, sunt respectate de toți” sau ale fostului președinte, socialistul François Hollande, care s-a grăbit și el să considere că „victoria extremei drepte în Italia este atât o amenințare la adresa drepturilor fundamentale, cât și un risc de paralizie pentru Europa”. În mod asemănător am asistat și la alte reacții „șablon” ale unor lideri europeni care și-au exprimat îngrijorările privind marile amenințări care ar pluti deasupra continentului în urma alegerilor din Italia.

Într-un video de asemenea intens circulat pe Internet se vede cum Giorgia Meloni reacționează dur după ce Emmanuel Macon descrisese partidul ei drept „dezgustător, cinic și iresponsabil”. Reacția Giorgiei Meloni a fost extrem de tăioasă, acuzându-i pe francezi, între altele, că inițiind atacul împotriva Libiei au creat „haosul imigrației ilegale”. În cursul altor discuții, ea criticase Uniunea Europeană pentru că în timp ce sprijinise Germania prin oferta financiară făcută Turciei pentru a bloca fluxul migraționist din Siria a refuzat să acorde un ajutor similar Italiei, expusă unui influx masiv de imigranți veniți pe mare din nordul Africii.

Însă asta se petrecea cu ceva vreme în urmă. În prezent Meloni este conștientă că lucrurile se schimbă atunci când ajungi la guvernare, mai ales din cauza poziției economice precare a țării. Așa că între timp, într-un alt video, ea vorbește, în franceză, despre politicile pe care le va promova, respingând acuzele de extremism.

Însă, pe de altă parte, e limpede că relațiile cu Parisul nu vor mai fi ce au fost, iar în noile condiții noua orientare de la Roma va slăbi influența Franței și va întări poziția celor care resping ingerințele excesive ale Comisiei Europene în statele membre și demersul federativ. Din acest punct de vedere discrepanța dintre acuzele nejustificate de extremism din exterior și declarațiile și pozițiile politice făcute de Meloni, care pentru oricine de bună credință sunt de natură conservatoare, dar nu extreme, vor atârna mai degrabă ca un balast la Bruxelles. Însă nici noul premier italian nu va avea o viață ușoară. Una e retorica de campanie și cu totul altceva este gestiunea guvernării. După cum e conștientă și de faptul că în domeniul economic marja ei de manevră este relativ redusă. Mai ales în condițiile dificile cu care se confruntă întregul continent și a unei securității energetice precare. Şi din primele declarații se pare că e conștientă de asta. Cu un deficit de 150 procente din PIB, cu o criză energetică care afectează întregul continent, Italia se bazează în bună măsură pe cele 191,5 miliarde euro din Fondul de Reziliență alocate de către UE. Pe care, am văzut deja în cazul Poloniei și Ungariei, Comisia Europeană este oricând gata să-l condiționeze politic. Deși, deocamdată, probabil pentru a mai calma spiritele după declarațiile dnei von der Leyen din Statele Unite, a fost eliberată zilele trecute o tranșă de 21,5 miliarde euro.

Un gest abil, care semnalizează faptul că doamna von der Leyen și alți lideri europeni „îngrijorați” după alegerile din Italia vor avea în Giorgia Meloni un interlocutor redutabil, a fost condamnarea ei, severă și promptă, a anexării de către Rusia a teritoriilor ucrainene ocupate, la pachet cu declararea sprijinului ferm față de Kiev. Ceea ce i-a lăsat în ofsaid pe criticii ei din exterior, din zona politică și din mass-media, care speculaseră anterior că schimbarea de guvern de la Roma va fi aplaudată la Kremlin, cu toate că Meloni își exprimase în dese rânduri poziția pro-NATO și pro-Ucraina.

Însă un lider politic pentru care valorile fundamentale sunt credința creștină, patria și familie, care privește critic ștergerea identității sexuale, își propune să lupte pentru apărarea valorilor civilizației europene tradiționale și se pronunță ferm pentru reafirmarea suveranității naționale în relația cu structurile UE, nu poate fi privit decât cu ostilitate la Bruxelles. Un vot precum cel din Italia, sau cel anterior din Suedia, unde tot o coaliție de dreapta va prelua puterea de la foștii social-democrați reprezintă o lovitură severă dată „ordinii din UE bazată pe progresism”, scrie The Telegraph, „o respingere populară a stilului tehnocratic de guvernare iubit de elitele bruxelleze”.

Există cel puțin trei motive pentru care aceste elite sunt serios îngrijorate. Primul este acela că Italia este o țară mare. Cu aproape 60 de milioanede locuitori este a treia ca mărime din UE, după Germania și Franța. O țară care de acum înainte se va alătura unui front conservator explicit eurosceptic, tot mai solid. Al doilea, Giorgia Meloni, s-a dovedit a fi un actor politic extrem de redutabil. Are charismă, este pasională, are o extinsă carieră politică la vârsta de 45 de ani, vorbește fluent 3 limbi străine, ceea ce îi oferă o capacitate sporită de influență pe continent, și, inclusiv datorită amplelor atacuri mediatice la care a fost supusă la nivel internațional, a căpătat statut de politician global. Faptul că premierul indian Narendra Modi, care cu siguranță agreează profilul ei ideologic, a felicitat-o imediat pentru succesul electoral, simpatia pe care a căpătat-o în cercurile conservatoare din America și Australia după alegeri, sunt toate dovezi în acest sens. Dar probabil principalul ei atu e că, în contrast cu marea majoritate a figurilor politice din Europa occidentală și de la Bruxelles, dă senzația de autenticitate, o calitate prețioasă în politică.

În fine, al treilea motiv, probabil cel mai important, este legat de cel anterior. Discursul ei conservator are reverberații majore în interiorul UE, și chiar în ansamblul spațiului occidental. Încurajând un curent care are șanse să schimbe semnificativ natura viitoarelor alegeri, cum ar fi de pildă cele din Spania care vor avea loc aproximativ într-un an de zile de acum încolo, cu toate că războiul din Ucraina face întregul peisaj extrem de volatil și periculos. Chestiunile de natură culturală, opoziția în creștere față de excesele progresismului promovat de la Bruxelles, și dorința de a modifica raporturilor dintre țările membre și Comisia Europeană în favoarea primelor, vor deveni probabil chestiuni proeminente în confruntările electorale.

Acest curent suveranist, criticat virulent de elitele din UE care visează la federalizare, se va amplifica. Un prim motiv este acela că oamenii realizează că transferând grosul deciziilor către executivul de la Bruxelles, aflat sub influența covârșitoare a Germaniei și Franței, alegerile naționale, care le oferă șansa să mai poată influența lucrurile, devin tot mai puțin relevante. În al doilea rând, enorma birocrație de la Bruxelles, a eșuat în bună măsură lamentabil, în ultimii 15-20 de ani, în gestionarea unor chestiuni esențiale precum securitatea energetică și competitivitatea Uniunii în domeniul economiei digitale. În aceste condiții ești puțin credibil atunci când soliciți puteri sporite și ceri celorlalți să se respecte disciplinat deciziile tale. 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Upgrade pe flancul estic al NATO

Lucian DÎRDALA

Upgrade pe flancul estic al NATO

Agenda miniştrilor de externe nu se putea limita la situaţia din estul Europei, dată fiind anvergura geopolitică globală a Alianţei. Vom vedea, probabil, un efort de consolidare a unei poziţii unitare faţă de China, principalul competitor strategic al Occidentului.

opinii

Mândru că sunt

Florin CÎNTIC

Mândru că sunt

De Ziua Naţională, pe lângă pocnetele sticlelor de şampanie şi exploziile artificiilor, mai stăruie un zgomot de fond: concertul înfundat al pumnilor bătuţi în piept de compatrioţii care, asemenea popcornului în tigaia încinsă, se înfoaie bombastic, „mândri că sunt români”.

Să nu-i jignim pe ruşi

Radu PĂRPĂUȚĂ

Să nu-i jignim pe ruşi

Aşa spunea preşedintele Macron cu ceva timp în urmă: Vai, vai, să nu-i jignim pe ruşi!

Muzicieni români în lume

Alex VASILIU

Muzicieni români în lume

Este titlul potrivit unei rubrici săptămânale de ziar, al unei emisiuni radiofonice cu acelaşi ritm de difuzare pentru că, fără intenţia părtinirii Eutherpei faţă de alte muze artistice, în limbajul sonor cult se exprimă pe înţelesul auditorilor de pretutindeni cei mai mulţi autori şi interpreţi români. Aleg numai câteva exemple:

pulspulspuls

Pro şi contra părintelui Calistrat, căruia pe drept i se mai spune şi „Ciocanul Sfântului Vasile”

Pro şi contra părintelui Calistrat, căruia pe drept i se mai spune şi „Ciocanul Sfântului Vasile”

Multă lume îl sună pe amicul nostru Archibald Tănasă ca să pună o vorbă bună în dreptul părintelui Calistrat, căruia după moliftelnic i s-ar mai putea spune şi „Ciocanul Sfântului Vasile”, în engleză „Master of monk’x boxing”, sau „Ninja de la Vlădiceni”, după ce a pocnit şi a trântit la pământ una sau două enoriaşe la intrarea în mănăstirea unde slujea. 

Caricatura zilei

Iohannis, cu așteptările înșelate

Editia PDF

Bancul zilei

Tata, tata! Avem lupi în bloc? Nu, puiule, vecinii îsi citesc facturile la curent si gaze!

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.