De ce avem „lupi tineri” şi nu tineri politicieni? (I)
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
Oala cu Gust
anunturi

duminica, 24.10.2021

De ce avem „lupi tineri” şi nu tineri politicieni? (I)

GALERIE
mihai dorin
  • mihai dorin
- +

Avem fireşti aşteptări ca într-un partid tinerii să fie o alternativă la mentalitatea şi năravurile generaţiei vechi. Aşa ar fi normal într-o ţară în care clasa politică şi-ar propune să fie în serviciul public cu responsabilitate, maturitate şi patriotism. Din nefericire, sursele şi resursele reclamate de o asemenea conduită, lipsesc aproape cu desăvârşire. 

De parcă ar fi un blestem al revoluţiei trădate ratarea sistematică a oportunităţilor de regenerare a clasei politice. Românii consumă în exces energie în politică, deoarece nu au alternative civice în faţa degradării actului politic, din cauza demagogiei, a imaturităţii şi a lipsei de patriotism. De peste 30 de ani băltim în aceeaşi stare politică. Partidele se încropesc din accidente şi nostalgii, liderii politici sunt tot mai găunoşi moral şi inculţi, spaţiul public s-a degradat caricatural, în vreme ce poporul lehămesit de reprezentaţia grotescă a decis să se retragă din scenariu, parcă pentru a-şi prezerva sănătatea mintală. Actul politic, care genera speranţe la începuturile democraţiei noastre pitice, a ajuns azi, după 30 de ani de experimente nefericite, să fie privit cu ură şi dispreţ, ca o fatalitate pe care nu suntem în stare să o ocolim.

Dacă evocăm numele unor politicieni de la începutul anilor ’90 şi îi comparăm cu cei de azi, avem toate motivele să privim cu neîncredere viitorul. Am intrat în politică în vremea aceea întrucât am avut un reper moral: Corneliu Coposu. Între timp, el a devenit un trecut prea îndepărtat, de care mulţi dintre tinerii politicieni de azi nu ştiu nimic ori nu vor să ştie. Poate pentru că amintirea lui Corneliu Coposu îi plasează într-o stare de inferioritate devastatoare. L-am cunoscut în acei ani şi pe democratul născut şi nu făcut, Ion Raţiu. Avusese privilegiul să se formeze într-o vreme în care mai existau lideri patrioţi şi demni. Din multe puncte de vedere, şi vremurile acelea au fost tulburi, fiind bântuite de fantasme milenariste. Însă nu a abdicat nici atunci şi nici după o jumătate de veac, atunci când s-a întors acasă, candidând la preşedenţia ţării fără nicio şansă, dar alegând să nu abdice de la crezul şi valorile lui, întrucât calitatea lui morală şi forţa convingerilor au fost mai puternice decât împrejurările. A învins şi atunci istoria, însă el s-a salvat, întrunind astfel toate datele ca să devină subiect de amintire.

Oamenii aceştia au crescut pe lângă maeştri şi au crezut în România, în ciuda tuturor împrejurărilor nefericite. Proba că virtuţile vin din tăria credinţei, din cultul adevărului şi din încrederea în neam. De aceea ei sunt modelele mele perpetue; îi evoc adesea în taină, uneori în scris, dar mereu cu speranţa că ne mai pot inspira, că din lecţia lor mai avem de învăţat.

Sunt pedagog şi nu am abdicat de la credinţa că tinerii deţin resurse de regenerare mai bogate decât generaţia mea, crescută în comunism. Uneori mi se întâmplă să fiu contrazis, dar am făcut un fel de pariu cu mine însumi: să nu le nesocotesc tinereţea şi să am răbdare cu timpul. Altfel de ce aş mai profesa, dacă nu aş mai fi în stare de idealism. Din aceleaşi motive am şi stăruit în politică o vreme. Le sunt dator în mod egal şi celor care m-au sfătuit să continui, dar şi acelora care m-au îndemnat să-mi folosesc altfel energia. Poate nu am stăruit îndeajuns, ca să înţeleg ce se întâmplă cu schimbările de generaţie în istorie, ori poate sunt cuprins de un scepticism neproductiv, de vreme ce nu mai pot afla resurse de regenerare şi de speranţă în generaţia tinerilor politicieni de azi.

Dar cu toate acestea nu am devenit fatalist ori cinic. Însă nu mi-am pierdut nici simţul critic şi nu privesc înapoi cu nostalgie, întrucât vremurile trecute nu se mai pot întoarce. Nici Dumnezeu nu-şi încearcă forţele într-o asemenea întreprindere.

Caut un germene de speranţă, însă mărturisesc că nu l-am găsit. Mă uit la tinerii care şi-au abandonat profesia pentru a face politică. De mai multă vreme sper ca din noua generaţie să se nască tineri politicieni pe măsura aşteptărilor legitime ale oamenilor care prin munca lor întreţin clasa politică. Ce produce această clasă şi cum răsplăteşte ea investiţia de încredere, dacă sistematic abandonează poporul în braţele întâmplării şi deznădejdii? Nivelul de viaţă al poporului se degradează sistematic, iar emigrarea a ajuns soluţia disperată a salvării pentru milioane de români. Se mai aude glasul ţării, se mai vede disperarea oamenilor, tineri politicieni ce aţi ales să uceniciţi pe lângă cei îmbătrâniţi în rele? Daţi-mi voi un nume, un singur nume, dacă eu nu reuşesc să-l găsesc, despre care să pot spune: da, nu e totul pierdut!

Vorbim în schimb de „lupi tineri”. Ce specie va fi fiind aceasta? De ce lupi tineri şi nu tineri, pur şi simplu? Am în vedere tineri capabili de idealism (trăsătura nobilă a tinereţii dintotdeauna), educaţi cu adevărat şi nu instruiţi la cursuri scurte, capabili de credinţă, decişi să schimbe stările de lucruri în bine şi nu să se alinieze cuminţi în trena bătrânilor, curajoşi să spună nu imposturii şi să intre în istorie cu toată energia vârstei lor.

Mihai Dorin este istoric şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Sportul, tărâm de rai pentru conspiraţionişti

Nicolae GRECU

Sportul, tărâm de rai pentru conspiraţionişti

„E dreptul meu să fac ce vreau cu organismul meu” este un leit motiv al declaraţiilor fotbaliştilor pe posturile TV, fără a pomeni vreunul de vieţile altora.

Filmuletul zilei

opinii

Etimologicale pescăreşti (IX)

Eugen MUNTEANU

Etimologicale pescăreşti (IX)

Povestea ajunge, în fine, la descrierea „tehnicăˮ a lotcii.

Împărţiţi, dar nedespărţiţi

pr. Constantin STURZU

Împărţiţi, dar nedespărţiţi

În slujba logodnei, într-una dintre rugăciuni, ne adresăm lui Dumnezeu cu aceste cuvinte: "Care pe cele despărţite le aduni întru unire şi ai pus dragostea legătură neîntreruptă". Căderea primilor oameni, a protopărinţilor Adam şi Eva, a însemnat nu doar ruperea lor de Creator, ci şi dezbinarea acestora şi a urmaşilor lor. Prima crimă din istoria umanităţii a fost săvârşită asupra unui frate.

La plimbare pe axa culturală (3)

arh. Ionel OANCEA

La plimbare pe axa culturală (3)

Arhitectura, prin conţinutul simbolic, estetic, funcţional, este interpretată în cheie diferită de fiecare persoană în parte. Un exerciţiu simplu poate demonstra această realitate. 

pulspulspuls

Ciucă desemnatul de la Bucureşti şi relaţia cu Mihăiţă& Costel de la Iaşi

Ciucă desemnatul de la Bucureşti şi relaţia cu Mihăiţă& Costel de la Iaşi

La trei zile după ce a dat cu artificii la Palat, şi asta după ce  nu a avut nicio reţinere să aprobe şi târgul de căciuli de la Hală, dar şi coada la moaşte la liber, auzim că Mihai Chirica a vorbit către presa centrală spunând pe un ton foarte doct şi sfătos că musai este nevoie de un lockdown total, cu închidere în casă mai ceva ca anul trecut. 

Caricatura zilei

Ciucă 2

Editia PDF

Bancul zilei

Cercetatorii ardeleni au descoperit ca oricâta mâncare le-ai da musafirilor, tot se îmbata.  

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Ar trebui închise școlile dacă se trece de 6 la mie?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.