De ce bărbații domină sportul minții?

Recent încheiatele Jocuri Olimpice au reafirmat încă o dată (dacă mai era nevoie) diferențele dintre rezultatele sportivelor și ale sportivilor care au concurat individual în probe similare nejurizate. Indiferent dacă au fost întreceri de haltere, aruncări (disc, suliță, greutate), sărituri (înălțime, lungime), înot, atletism etc., bărbații au înregistrat rezultate mai bune decât ale femeilor. Chiar și scandalul celor doi sportivi, autodeclarați femei, care și-au snopit adversarele în meciurile de box feminin, ajungând să fie declarați „campioane” olimpice, a demonstrat (inutil) că în sporturile fizice femeile nu sunt egale cu bărbații.

Deviza sub care se desfășoară din 1894 Jocurilor Olimpice – Citius, Altius, Fortius (Mai repede, mai sus, mai puternic) a favorizat bărbații din motive binecunoscute. Aceștia au, în medie, masă musculară mai mare, capacitate pulmonară mai mare, densitate osoasă mai mare, forță de prindere mai mare, un nivel de testosteron mai ridicat care influențează direct performanța în cursele de viteză și rezistență ș.a.m.d.

Biologa evoluționistă Carole Hooven (Harvard University) a dedicat o carte întreagă testosteronului și rolului jucat de acesta în diferențierea sexelor: Încă din antichitate – de la eunucii din curțile regale ale Chinei antice, până la piața în plină expansiune a „elixirurilor tinereții” din Europa secolului al XIX-lea – oamenii au înțeles că comportamentul tipic masculin depinde de testicule, principala sursă de testosteron la bărbați. Care sex are cele mai mari rate de violență fizică, foame de statut și dorința de a avea un număr mare de parteneri sexuali? Urmăriți testosteronul.¹

Trebuie să menționez, însă, că celebra deviză a fost modificată recent de Comitetul Olimpic Internațional prin adăugarea unui al patrulea termen – Communiter – despre care nu am auzit prea multe comentarii explicative. Probabil că această extindere a devizei – Împreună – a făcut loc și atleților XY în boxul olimpic și dansatorilor de breakdance (!) ca sportivi olimpici.

Deși este vechi de mii de ani și practicat de circa 600.000.000 oameni, fiind probabil cel mai popular, sportul minții – șahul – nu este și sport olimpic. După părerea mea, șahul nu îndeplinește primele trei condiții ale devizei olimpice: nu poți juca mai repede decât timpul regulamentar (clasic, rapid, blitz, bullet) alocat; nu poți juca mai sus (!) și nici mai puternic (nu se folosesc pumnii, nu se ridică greutăți etc.). O a doua cauză este condiția cerută de jucători ca meciurile de șah să se desfășoare în liniște completă, departe de zgomotul produs de mulțimile dezlănțuite de pe stadioanele de fotbal, volei, handbal, tenis, din sălile de gimnastică, din jurul bazinelor de înot etc.

Șahul este deosebit de celelalte sporturi pentru că diferențele de forță fizică dintre bărbați și femei nu există. Cele mai solicitante mișcări fizice constau în ridicarea și mutarea pe câțiva centimetri a unor mici piese din lemn sau plastic sculptat. Solicitarea cea mai importantă este a minții. Dată fiind această situație, cititorii mai puțin cunoscători ai acestui joc/sport ar putea fi surprinși să afle că există categorii separate pentru femei și bărbați. Care ar fi motivul separației celor două sexe, dacă diferențele fizice nu sunt importante?

Să pornim de la fapte și date.²

Pe tabla de șah, regina este cea mai importantă piesă. Dar în lumea reală, adică în fața tablei de șah, reprezentantele sexului frumos sunt surprinzător de slab reprezentate: mai puțin de 5% din jucătorii înregistrați la turnee din întreaga lume și doar 1% din marii maeștri ai lumii.³ Chiar la niveluri competiționale mai mici, bărbații depășesc femeile nu doar ca număr, dar și ca performanțe.

În timpul pandemiei COVID, Netflix a înregistrat un succes mondial cu serialul The Queen’s Gambit (Gambitul Damei), în care o fetiță crescută într-un orfelinat învață să joace șah și, într-un timp relativ scurt, obține succese impresionante, naționale și internaționale. Dincolo de situațiile virtuale, care au inspirat multe fete să se apuce de șah, realitatea e complet diferită: Nicio femeie nu a obținut vreodată titlul de campioană a SUA și, cu atât mai puțin, pe cel de campioană mondială, învingând bărbații.

În aceste condiții, se poate argumenta că există o superioritate inerentă masculină în sportul minții? Două răspunsuri specializate merită menționate.

Primul campion mondial de șah născut în America, legendarul Robert James Fisher, cel care în 1972, la apogeul Războiului Rece, întrerupea supremația sovietică de decenii, a declarat pentru Harper’s Magazine (1962): Toate sunt slabe, toate femeile. Sunt proaste în comparație cu bărbații. Nu ar trebui să joace șah, să știți. Sunt ca niște începătoare. Pierd fiecare partidă jucată împotriva unui bărbat. Nu există nicio jucătoare din lume căreia să-i dau un cal avans și să n-o bat.

Garry Kasparov, campionul mondial de șah între 1985 și 2000, a sugerat că bărbații au un avantaj natural în fața femeilor, susținând indirect afirmațiile lui Fisher:

Ei bine, în trecut, am spus că există șah adevărat și șah feminin. Unora nu le place să audă asta, dar șahul nu se potrivește bine femeilor. Este o luptă, știți? O luptă mare. Nu este pentru femei. Îmi pare rău. Femeia este neajutorată dacă se confruntă cu opoziția bărbaților. Cred că aceasta este o logică foarte simplă. Este logica unui luptător, a unui luptător profesionist. Femeile sunt luptătoare mai slabe.

Există și aspectul creativității în șah. Trebuie să creezi idei noi. Și asta este destul de dificil. Șahul este un amestec de sport, război psihologic, știință și artă. Când te uiți la toate aceste componente, bărbatul domină. Fiecare componentă a șahului aparține domeniilor de dominație masculină. Comparați sexele în literatură, în muzică sau în artă. Rezultatul este, știți, evident. Probabil că răspunsul se află în gene.

Pentru femeile din vestul democratic, ambele poziții sunt considerate sexiste. Interesantă mi se pare și opinia fostei președinte a comisiei FIDE (Federația Internațională de Șah) pentru șahul feminin, marea maestră slovacă Eva Repková, care a declarat, pe linia trasată de Kasparov în citatul de mai sus: În șah, există factori precum spiritul de luptă. Vrei să-l zdrobești pe celălalt, să arăți că ești mai bun. [Aceste] instincte, cred, sunt mai puternice la bărbați…Nu cred că există prea mult sexism. Dimpotrivă, cred că bărbații doresc ca din ce în ce mai multe femei să participe (la șah).

La extrema cealaltă, Judit Polgár din Ungaria, considerată drept cea mai puternică jucătoare de șah din toate timpurile, retrasă competițional din 2014, dă vina pe sexism drept cauză a dominației bărbaților în șah: Nu ține de biologie. Este la fel de posibil pentru o femeie să devină cea mai bună ca și oricare bărbat. Dar există atât de multe dificultăți și limite sociale pentru femei, în general, în societate. Asta este ceea ce le blochează.

Afirmația șahistei maghiare, potrivit căreia există atât de multe dificultăți și limite sociale pentru femei, în general, în societate ca justificare a faptului că nu există nicio femeie între primii 100 jucători ai lumii, trebuie luată cum grano salis. În societățile WEIRD (Western, Educated, Industrial, Rich Democracies) și altele, femeile sunt prezente ca regine, președinte de state, prim-ministre, deputate și senatoare, lidere de partide politice importante, CEO-uri, CFO-uri, COO-uri, ambasadoare, judecătoare, avocate, procuroare, doctorițe, profesoare, învățătoare, educatoare, jurnaliste, editoare, șefe mass-media etc. Femeile sunt cele mai vocale și înfocate activiste/agitatoare în mișcările eco-climatice (Greta Thunberg nu are un egal printre bărbați). Pe de altă parte este adevărat că în unele domenii nu există încă femei precum Bill Gates, Steve Jobs, Mark Zuckerberg, Jeff Bezos, Sam Altman, Larry Page, Sergey Brin ș.a. Numărul femeilor programatoare și experte AI este semnificativ mai mic decât al bărbaților. Din cele 64 medalii Fields (echivalentul Premiului Nobel în matematică), numai 2 (3%) au fost câștigate de matematiciene.

Pe măsură ce feminismul s-a dezvoltat și manifestat tot mai viguros după anii 1960, femeile au cucerit unul după altul mai multe domenii de activitate, care anterior erau predominant masculine: În prezent, 51% dintre studenții la drept sunt femei. La fel și 49,8% dintre studenții la medicină, 45% dintre studenții la matematică, 60% dintre studenții la lingvistică, 60% dintre studenții la jurnalism, 75% dintre studenții la psihologie și 60% dintre postdoctoranzii la biologie. Cu toate acestea, nu se știe din ce motiv, ingineria rămâne doar cu aproximativ 20% femei.⁴

Argumentul sexismului nu explică, de asemenea, de ce turneele top de bridge sunt câștigate majoritar de bărbați, chiar dacă participă și multe femei pasionate de acest joc complex.

 

Ratingul Elo și ierarhizarea șahiștilor

Clasificarea valorică internațională a unui jucător de șah se face folosind ratingul Elo – un indice format din patru cifre, numit după inventatorul său, profesorul de fizică și maestrul de șah maghiaro-american Arpad Emerich Elo (născut Élő Árpád Imre). Oricine dorește să primească un rating Elo trebuie să devină membru FIDE și să câștige cel puțin cinci partide împotriva unor jucători cotați în turnee înregistrate la FIDE. Algoritmul de generare a ratingului Elo acordă puncte pentru victorii și deduce puncte pentru înfrângeri. De asemenea, ia în considerare ratingul celorlalți jucători, ajustând ratingul unui jucător în funcție de performanțele sale în fața unor adversari cu niveluri de calificare diferite. Un jucător care învinge în mod constant adversari cu un nivel de calificare mai ridicat își va vedea ratingul crescând mai semnificativ decât un jucător care învinge adversari cu un nivel de calificare mai scăzut.

FIDE publică regulat ratingurile Elo ale jucătorilor și jucătoarelor de șah. Ultima publicație – august 2024 – conține ratingurile primilor 101 jucători ai lumii. Toți sunt bărbați. Ratingurile variază de la 2802 (Magnus Carlsen, Norvegia) până la 2638 (Alexander Donchenko, Germania). Jucătorul român Bogdan-Daniel Deac ocupă locul 44 (Elo 2683).

Cea mai bine clasată dintre femei (locul 110) este Yifan Hou, China, Elo 2633.

Campioana mondială la șah din 2018 până în prezent este Ju Wenjun, China, Elo 2563, locul 302 în lume. După cum se poate observa, oricare dintre primii 300 jucători bărbați depășește pe campioana Wenjun și ar putea să revendice premiul de 334.000 USD oferit pentru câștigătoarea Campionatului Mondial Feminin. Ipotetic, dacă unul din acești bărbațiar vrea să devină „campioană” mondială ar trebui doar să se declare o femeie trans sau să invoce tulburări sau diferențe de dezvoltare sexuală.

Campioana mondială Ju Wenjun a fost invitată și a jucat în ianuarie 2024 în turneul tradițional Tata Steel Chess Masters, alături de 13 mari maeștri bărbați. A ocupat penultimul loc în clasament.

Ediția din 2015 a aceluiași turneu a adus în fața meselor de joc pe jucătorii cu cele mai mari ratinguri Elo – Yifan Hou și Magnus Carlsen, alături de alți mari maeștri bărbați. Magnus a câștigat turneul, învingând, printre alții, și pe Yifan, jucătoare care în final a ocupat locul 11 din 14 participanți.

Dominația bărbaților în sportul minții nu se rezumă doar la nivelurile de elită. Din cei aproximativ 171.000 de jucători activi din întreaga lume înregistrați la FIDE, circa 154.000 (90%) sunt bărbați și 17.000 (10%) sunt femei. De asemenea, există aproximativ 1.800 jucători mari maeștri în lume (rating Elo>2500) dintre care doar 40 (~2%) sunt femei.

 

Cauze posibile ale dominației bărbaților în sportul minții

1. Diferențe de inteligență între sexe, generată biologic

Toate datele și faptele menționate până aici induc o explicație relativ simplă: Există diferențe relevante între performanțele șahiste ale celor două sexe și, probabil, ele au cauze biologice.

Consensul științific predominant⁵ este că nu există nicio diferență biologică între bărbații și femeile jucători de șah care să implice o diferență de inteligență.⁶ Deși pot exista unele deosebiri în capacitățile cognitive între bărbați și femei, acestea sunt în general mici și nu sunt corelate direct cu performanța de șah. Sub-reprezentarea femeilor la cele mai înalte niveluri ale șahului se datorează mai degrabă unor factori societali, cum ar fi stereotipurile și prejudecățile, decât diferențelor biologice.

Șahul este un joc/sport complex. Performanțele pot fi influențate de o varietate de factori, inclusiv abilități cognitive, abilități de rezolvare a problemelor și gândire strategică. Deși unii dintre acești factori pot prezenta ușoare diferențe de gen, aceste diferențe nu sunt suficient de substanțiale pentru a explica disparitatea în șahul de nivel înalt.

Numeroase studii au arătat că nu există nicio diferență semnificativă în inteligența generală între cele două sexe, deși bărbații tind să prezinte o variație mai mare a scorurilor la testele de inteligență, pe lângă o serie de alte calități.⁷

Deși IQ-ul este o măsură a inteligenței generale, este important de reținut că nu este singurul factor care determină succesul în șah. Alte abilități, cum ar fi creativitatea, intuiția și reglarea emoțională, contribuie, de asemenea, la performanța unui jucător. În plus, practica, experiența și dedicarea sunt esențiale pentru dezvoltarea abilităților de șah, indiferent de IQ-ul cuiva.

2. Ipoteza variabilității masculine mai mari (Greater Male Variability – GMV)

Această ipoteză presupune că există o gamă mai largă de diferențe individuale în trăsăturile bărbaților decât ale femeilor. Trăsăturile cele mai afectate ar fi inteligența, înălțimea, preferințele pentru activități de agrement, comportamentul riscant, spiritul de competiție.⁸

Atunci când este aplicată domeniului șahului, ipoteza variabilității masculine mai mari poate fi utilizată pentru a explica disparitatea semnificativă între sexe la cele mai înalte niveluri de performanță în șah. Iată cum s-ar putea aplica:

a. Reprezentarea la extreme:

Ipoteza sugerează că, dacă bărbații prezintă o variabilitate mai mare a trăsăturilor cognitive (cum ar fi raționamentul spațial, recunoașterea modelelor și gândirea strategică), ar fi mai probabil să apară la extremitățile foarte înalte ale performanței în șah, ceea ce ar putea explica de ce există semnificativ mai mulți mari maeștri de sex masculin în comparație cu marile maestre de sex feminin.

Invers, ipoteza ar prezice, de asemenea, mai mulți bărbați la limita inferioară a performanței în șah, dar acest lucru este mai puțin discutat din cauza accentului pus pe jucătorii cu performanțe ridicate.

b. Distribuția statistică:

Performanța în șah, adesea măsurată prin ratingul Elo, ar putea fi considerată una dintre trăsăturile cognitive cu o variație mai mare la bărbați. Ca urmare, chiar dacă performanța medie a jucătorilor și jucătoarelor ar putea fi comparabilă, variabilitatea mai mare a bărbaților ar putea avea ca rezultat faptul că mai mulți bărbați ating nivelurile superioare (de exemplu, ratinguri Elo de peste 2500, unde se obține titlul de Mare Maestru).

O idee interesantă sugerată de această ipoteză presupune că bărbații sunt caracterizați de o variabilitate mai mare în multe atribute, deoarece diferențierea a avut valoare de supraviețuire pentru bărbați, dar nu și pentru femei. Aplicând la șah această idee, ne trezim în domeniul menționat de Garry Kasparov și Eva Repková – șahul este o luptă, un război.

3. Ipoteza ratei de participare

Formulată în 2006, această ipoteză este adesea folosită pentru a explica diferențele de rating Elo dintre bărbați și femei în șah, dar este un subiect complex și controversat.⁹ Ipoteza sugerează că diferențele observate în ceea ce privește nivelurile de performanță între grupuri, de exemplu, bărbații și femeile în șah, nu se datorează neapărat unor diferențe biologice inerente în ceea ce privește abilitățile. În schimb, diferențele ar proveni din cantitatea de timp și efort investit în jocul de șah.

Istoric, femeile au participat la șah în proporții mult mai mici decât bărbații. Aceasta înseamnă că există mai puține femei care se dedică jocului la un nivel înalt. Din cauza diferitelor presiuni și oportunități sociale, femeile pot avea mai puțin timp și resurse pentru a se dedica antrenamentului, practicii și competiției de șah. Acest lucru poate duce la o rată mai lentă de îmbunătățire a ratingului în comparație cu bărbații care sunt implicați mai activ.

În timp ce ipoteza ratei de participare pune accentul pe factorii de mediu, unii critici susțin că diferențele biologice inerente, cum ar fi abilitățile de raționament spațial, ar putea juca un rol mai important în performanța la șah.

Abil ascunsă în această ipoteză cam simplistă este o atitudine politică corectă: Tot ce ar trebui făcut pentru a elimina dominația bărbaților în sportul minții și a atinge paritatea performanțelor în rândul tuturor jucătorilor de șah de elită ar fi să atragem mai multe fete sau, eventual, mai puțini băieți.

Fatuitatea acestei ipoteze este imediat evidențiată de ceea ce știm despre diferențele de sex dintr-un alt joc popular: Scrabble, care folosește o versiune a sistemului de rating Elo. Spre deosebire de lumea șahului, 83% din jucătoarele recreaționale de Scrabble sunt femei cu vârste cuprinse între 25 și 54 ani.¹⁰

Autoarea articolului indicat mai sus, Heather Mac Donald, ne mai oferă câteva informații importante:

De la începutul Campionatului Mondial de Scrabble, în 1991, toți câștigătorii au fost bărbați. Campionatul nord-american de Scrabble a avut o singură femeie câștigătoare (în 1987) de la înființarea sa în 1978. Toți cei opt finaliști ai Campionatului Mondial de Scrabble din Franța din acest an au fost bărbați.

Scrabble-ul competitiv constituie un experiment natural pentru testarea viziunii feministe asupra lumii. Conform dogmei feministe, bărbații și femeile sunt identici în ceea ce privește aptitudinile și interesele lor. Dacă bărbații domină anumite domenii abstracte, bazate pe date, cum ar fi ingineria, fizica și matematica, acest dezechilibru trebuie să fie, prin definiție, rezultatul sexismului – fie că este vorba de o cultură patriarhală care descurajează fetele în privința matematicii sau de prejudecăți implicite în procesul de angajare. Dar nu există așteptări culturale care să descurajeze femeile să memoreze dicționare – o strategie tipică a jucătorilor competitivi de Scrabble, adesea într-o limbă străină pe care jucătorul nu o vorbește. Fetele sunt la fel de libere ca și băieții să asimileze vocabularul. Nu există nici gardieni misogini care să le țină pe femei departe de Scrabble; jocul, învățat de obicei acasă, este deschis tuturor.

4. Ipoteza motivației (apud Kasparov și Repková)

După cum au explicat cei doi mari maeștri, șahul este o luptă sau un război în care bărbații sunt mai motivați decât femeile nu doar să concureze, ci și să-și învingă adversarii. Pur și simplu, bărbații sunt mai competitivi, situație întâlnită de altfel și în jocul de Scrabble.¹¹ Competitivitatea bărbaților se manifestă în toate tipurile de competiții fizice și non-fizice.

Aș specula că această calitate masculină a apărut și s-a perpetuat evolutiv, încă din societățile umane timpurii, când bărbații își asumau adesea rolul de vânători, ceea ce necesita trăsături precum agresivitatea, asumarea de riscuri și competitivitatea pentru a reuși. Aceste trăsături vor fi fost benefice pentru a asigura hrana, statutul și partenerele, devenind astfel mai pronunțate de-a lungul generațiilor prin selecție naturală. Între timp, femeile, care erau mai ales culegătoare, este posibil să fi dezvoltat trăsături care favorizau cooperarea, îngrijirea și legăturile sociale, la fel de esențiale pentru supraviețuirea urmașilor.

Mai scurt: bărbații căută oportunități, femeile căută siguranță. Bărbații își riscă viața pentru a duce acasă carnea, femeile căută o peșteră caldă și sigură pentru a-și alăpta copiii. Bărbații au responsabilități, femeile au drepturi (egale cu ale bărbaților). Bărbații sunt creatori, femeile sunt muzele lor (toate cele nouă muze ale antichității erau de sex feminin). Există un bărbat genial care a imortalizat o femeie faimoasă (Gioconda). Dar nu există nicio femeie genială care să fi pictat un Giocondo (sic!) la fel de faimos. Există doar un Pygmalion care a sculptat o Galatea, dar nu și invers. Și așa mai departe…

Speculez că un fir roșu se poate detecta între motivația/competitivitatea ancestrală și cea contemporană, chiar dacă vânătoarea pentru carne nu mai este de actualitate și nici peșterile nu mai sunt locuințe.

 

Concluzii

Deși sunt un vechi și împătimit jucător de șah, nu pot răspunde decisiv la întrebarea din titlul articolului. Rămân în căutarea unui răspuns adecvat, bazat pe fapte și date. Până atunci, pot spune doar că nimic nu împiedică femeile să concureze la cele mai înalte niveluri ale sportului minții, dar aproape niciuna dintre ele nu o face îndeajuns de bine.

 

P.S. Fédération Internationale des Échecs (FIDE), cu sediul în Elveția, a introdus în luna august 2023 o interdicție privind femeile trans care concurează în evenimente exclusiv feminine. Șahul are o categorie deschisă și competiții exclusiv feminine. Potrivit FIDE, schimbarea de gen „are un impact semnificativ asupra statutului unui jucător și asupra eligibilității sale viitoare pentru turnee. În cazul în care sexul a fost schimbat de la bărbat la femeie, jucătorul nu are dreptul de a participa la evenimentele oficiale FIDE pentru femei până la luarea unei noi decizii”.

 

¹Hooven, C., 2021, T: The Story of Testosterone, the Hormone that Dominates and Divides Us, Henry Holt and Co., New York, 352 p.

²Hooven, C., 2024, Why Do Men Dominate Chess?

³Maas, A. et al., 2008, Checkmate? The role of gender stereotypes in the ultimate intellectual sport, European Journal of Social Psychology, vol. 38, no. 2, pp. 231-245.

⁴Alexander, S., 2017, Contra Grant On Exaggerated Differences

⁵Nu știu dacă acest consens atinge 97% sau mai mult decât bine-cunoscutul consens climatic. Și nu știu nici cum sunt etichetați cei care nu cred în acest consens – inteligent deniers?!

⁶Veličković, D., and Dragan Radovanović, D., 2018, Gender Differences In Chess Performance

⁷Deary, I. J., 2020, Are there sex differences in intelligence?

⁸Thöni, C., and Volk, S., 2021, Converging evidence for greater male variability in time, risk, and social preferences, PNAS, vol. 118, no. 23 e2026112118

⁹Chabris, C. F., and Mark E. Glickman, M. E., 2006, Sex Differences in Intellectual Performance: Analysis of a Large Cohort of Competitive Chess Players, Psychological Science, vol. 17, no. 12

¹⁰Mac Donald, H., 2018, Sorry, Feminists, Men Are Better at Scrabble.

¹¹Moxley, J.H., Ericsson, K.A. and Tuffiash, M., 2019, Gender differences in SCRABBLE performance and associated engagement in purposeful practice activities, Psychological Research, vol. 83, pp. 1147-1167.

 

Constantin Crânganu este profesor de geofizică şi hidrogeologie la City University of New York

Publicitate și alte recomandări video