Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

De ce câştigă extrema dreaptă

GALERIE
Pavel Lucescu
  • Pavel Lucescu
- +

Tot mai mulţi din aşa-zisa lume civilizată strigă tot mai strident că vor o schimbare. Deocamdată nici ei nu ştiu cum şi către ce. Dar, ca de atâtea ori în istorie, se vor găsi mereu politicieni care vor ştii să călărească valul şi să ne vândă cu succes o nouă rundă de iluzii.

O precizare absolut necesară: nu-i consider pe toţi cei care votează la un moment dat cu extremiştii ca fiind ei înşişi extremişti. Contextul istoric poate favoriza uneori un anumit curent ideologic, un trend politic, un val emotiv căruia îi cad victime mulţi care, altfel, în condiţii normale, ar vota cu partide moderate. E ceea ce se întâmplă în ultimii ani în Europa şi Statele Unite.

Vorbesc doar de cele două regiuni geo-politice pentru că mai ales în ele există o tradiţie a libertăţii de exprimare şi a alegerilor libere. În cele două regiuni, aşadar, asistăm începând cam odată cu criza din 2008-2009 la creşterea sensibilităţii publice faţă de teme specifice extremei drepte: naţionalism autarhic, xenofobie, rasism, autoritarism. Tot mai mulţi oameni au încetat să mai creadă în democraţia de tip liberal şi în economia de piaţă aşa cum funcţionează ea în ultimile decenii. Chiar dacă cu reveniri aparent spectaculoase, votul majorităţii electoratelor din acest areal geo-politic din care facem şi noi parte, s-a deplasat spre dreapta, favorizând astfel ascensiunea extremiştilor.

Ultima ispravă e cea a italienilor care duminica trecută au dat un gir clar, la vot, partidelor de dreapta şi extrema dreaptă, iar acest lucru nici măcar nu mai reprezintă vreo surpriză. Italienii au votat cum se votează peste tot în SUA şi în Europa de ceva ani: împotriva partidelor clasice, mainstream, fie ele conservatoare, liberale, social-democrate sau socialiste, şi în favoarea celor numite populiste de dreapta sau extrema dreaptă, multe noi sau mai vechi, marginale, dar rebranduite.

Există multe explicaţii date acestui fenomen, s-au scris tone de analize, studii, cărţi, s-a vorbit şi se vorbeşte în neştire despre asta. Eu mă opresc doar asupra uneia, cea în care cred cel mai mult şi care, în esenţă, spune următorul lucru: europenii şi nord-americanii votează tot mai mult cu dreapta radicală sau extremă pentru că tipul de societate în care trăim, produs şi propus în continuare de partidele clasice, fie ele de dreapta sau de stânga, nu mai satisface cu adevărat decât o minoritate. Dar vorbim de o minoritate care deţine fie puterea politică efectivă, fie pârghiile care-i permite să o acceseze. O minoritate-elită.

Sigur, puterea a fost mereu la dispoziţia unei elite minoritare, aşa a funcţionat mereu societatea, dar nu întotdeauna cealaltă parte, adică majoritatea, s-a simţit exclusă de la beneficii sau ameninţată cu excluderea de la ele. Or, tocmai asta se întâmplă în aceşti ani.

Tot mai mulţi oameni se simt fie ignoraţi, fie marginalizaţi, fie de-a dreptul eliminaţi din sistem, iar pentru asta dau vina, cum e şi firesc, chiar dacă nu întru totul îndreptăţit, pe cei puţini care deţin puterea. Iar această putere e asimilată ca imagine cu tot ce ţine de globalizare, de concentarea puterii economice în mâinile unor mega-corporaţii, de noua economie digitală, de aparentul dictat cultural al unei elite educate sau doar privilegiate, de lupta pentru drepturile unor minorităţi, drepturi considerate ne-esenţiale sau chiar ne-normale şi, evident, cu consecinţele pe care acestea le produc: migraţia, criminalitatea de proximitate, polarizarea socială, insecuritatea economică, sentimentul de înstrăinare, lipsa de orizont şi de sens.

Toate acestea sunt teme ale extremei drepte. Sunt pentru că ştiu să le exploateze, dar dincolo de etichete şi de ideologii stă această realitate: tot mai mulţi din aşa-zisa lume civilizată strigă tot mai strident că vor o schimbare. Deocamdată nici ei nu ştiu cum şi către ce. Şi e normal să nu ştie, pentru că suntem cu toţii încă subiecţi neputincioşi ai uneia cu adevărat istorice şi nimeni nu-i poate ghici deocamdată sensul. Dar, ca de atâtea ori în istorie, se vor găsi mereu politicieni care vor ştii să călărească valul şi să ne vândă cu succes o nouă rundă de iluzii. 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Cosmin PAȘCA

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Să luăm exemplul Iaşului. Peste un an-doi, Marius Ostaficiuc va afirma că filiala AUR a fost „capturată” şi va reveni la PSD, Tudor Ciuhodaru îşi va redescoperi „umanismul” şi se va întoarce la partidul lui Dan Voiculescu (aripa televizată a PSD), iar Ciprian Paraschiv îşi va aminti că a fost cândva liberal. Şi mulţi alţii, totul multiplicat cu 41 la nivel de ţară. Controlează azi PSD-PNL România cu 55%? Să vedeţi peste doi-trei ani când o să râdă de Putin cu alea 87% ale lui.

opinii

Bunici obraznici

Briscan ZARA

Bunici obraznici

Bunicii îşi descoperă în nepoţi un scop în viaţă şi nu-i lasă pe aceştia să înveţe nimic din propriile greşeli. Având mult timp la dispoziţie, ei execută toate treburile, odraslele neavând voie să mişte un deget. Mâncarea li se serveşte la pat, în faţa televizorului, totul este aranjat în farfurie în aşa fel încât plodul să nu facă altceva decât să îşi bage singur în gură. Dacă lenea e prea mare, chiar şi acest mic inconvenient se rezolvă de către mereu atenţii şi mereu săritorii bunici: copilul e hrănit în gură. El nu trebuie să îşi aleagă hainele, să îşi spele vasele din care a mâncat, nu mai vorbesc de gătit. Copiii crescuţi de bunici nu ştiu să facă nimic! Pentru că nu au fost lăsaţi să facă. Li s-a pus totul la nas.

Noi, femeile

Cristina DANILOV

Noi, femeile

O fată nu trebuie să rupă cămașa colegului pentru a scăpa de batjocura lui. O adolescentă are dreptul de a citi pe o bancă în parc, așa cum citeam eu cândva, fără să fie agresată și apoi umilită de autorități doar pentru că este femeie. Se poate? Desigur, egalitatea între sexe e un principiu care se învață și societatea de azi ne cere tuturor să facem efortul de a ieși din stereotipurile în care ne-am format și să participăm deschiși la această lecție a umanității.

Între artă şi credinţă

Nichita DANILOV

Între artă şi credinţă

Se pare că noi nu încercăm să ne împăcăm cu gândul că trăim într-o lume imperfectă şi dorim, cu tot dinadinsul să transformă imperfecţiune în perfecţiune, gândind şi, mai ales, acţionând, cât mai corect politic. Aliniindu-ne, cu alte cuvinte, la noile standarde ale politicilor culturale, care dau naştere la noi aberaţii ideologice, la fel de nocive ca şi cele din perioada comunismului, la ameninţări şi la vărsări de sânge.

pulspulspuls

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Acuma, dacă tot s-a terminat cu agitaţia de la Vniversitatea din Copou, haideţi să facem două-trei observaţiuni mai detaşate, fără presiunea votului, presiune care a tot apăsat şi în afara instituţiei în aceste ultimel zile. 

Caricatura zilei

Putin a mai câștigat un mandat de președinte al Federației Ruse

Vladimir Putin a câstigat alegerile prezidentiale din Rusia cu 87,97 la suta.  

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri