De ce Iisus Hristos şi nu Isus Cristos (IV)
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

duminica, 07.03.2021

De ce Iisus Hristos şi nu Isus Cristos (IV)

GALERIE
Eugen Munteanu
  • Eugen Munteanu
- +

În ultima parte a articolului este oferită o explicaţie istorică mai detaliată asupra cauzelor şi a împrejurărilor în care forma varianta formală romanică primară *Gezu/*Jezu *Criştu a fost înlocuită de români prin varianta slavo-bizantină Iisus Hristos.

Problema slavonismului cultural la români este veche şi cu implicaţii multiple. Dimitrie Cantemir deprecia explicit componenta slavonă a culturi feudale româneşti, folosind expresia barbaries Slavonica („barbarie slavonă“) pentru a desemna lunga perioadă în care limba slavonă a îndeplinit la toţi românii timp de sute de ani, până către sfârşitul secolului al XVII-lea funcţia de limbă liturgică în Biserica Ortodoxă, iar în Moldova şi Ţara Românească, în plus, şi pe aceea de limbă oficială, în administraţie şi justiţie etc. Pe urmele lui Cantemir, pe care l-au considerat mereu un precursor, iluştrii cărturari ardeleni din secolul al XVIII-lea, membri al Şcolii Arelene (Samuil Micu, Gheorghe Şincai, Pteru Maior, Ioan Budai-Deleanu), precum şi urmaşii lor latinizanţi din secolului XIX-lea, şi-au făcut o veritabilă profesiune de credinţă din ştergerea tuturor urmelor slavone din cultura românească, pornind de la eliminarea grafiei chirilice şi înlocuirea acesteia cu grafia latină, şi până la recomandarea radicală de a elimina total din uz miile de elemente lexicale împrumutate de români din limba slavă veche şi din limba slavonă.

Realitatea faptelor istorice ne obligă să facem o distincţie clară între perioada simbiozei româno-slave (secolele al VII-lea/al VIII-lea - secolele al XI-lea/ al XII-lea) şi perioada aşa–numitului „slavonism cultural şi bisericesc“ (aproximativ, secolele al XI-lea - al XVII-lea). Simbioza româno-slavă s-a finalizat prin asimilarea, în unele zone (mai ales în nordul Dunării) a slavilor de către români, iar în alte zone (mai ales în sudul Dunării), a românilor de către slavi. Limba slavonă a fost concurată la români de limba română, care a sfârşit în cele din urmă, treptat, după câteva secole, să se impună definitiv şi decisiv la toate palierele vieţii sociale şi culturale, inclusiv în Biserică. Din perioada simbiozei româno-slave au rămas în lexicul românesc foarte multe elemente lexicale slave, larg răspîndite la nivel popular la toţi românii (drag, dragoste, grădină, a citi, a iubi, a hrăni, a privi, mândru, prost, ceas, prieten, rudă, nevastă, nevoie norod, vreme, viteaz), iar slavonismul a pus o amprentă specifică indelebilă asupra terminologiei bisericeşti.

Desigur că aceste fenomene au fost în realitate de o complexitate mult mai mare. Descrierea schematică în frazele de mai sus are doar rolul de a ne ajuta să înţelegem mai adecvat explicaţiile care urmează. După cum anticipam săptămâna trecută, o dată cu adoptarea liturghiei slavone de către români, eveniment care trebuie să se fi petrecut în secolele anterioare întemeierii Moldovei şi Ţării Româneşti, dar mai ales după organizarea mitropoliilor Ţării Româneşti (1359) şi a Moldovei (începînd cu 1381), românii au preluat în limba lor o cantitate apreciabilă de termeni din limba slavonă, cei mai mulţi legaţi prin conţinut de practicarea credinţei creştine ortodoxe.

Citez, din memorie, câţiva asemenea termeni bisericeşti, dintr-o listă mult mai lungă: a blagoslovi, blagocestiv, cădelniţă, clopot, cristelniţă, duh, duhovnic, iad, a ispiti, jertfă, jertvenic, mănăstire, milă, milostiv, a milostivi, a milui, molitvă, molitvenic, mucenic, nădejde, odăjdii, pomană, pomelnic, pravoslavnic, rai, sfânt, a sluji, slujbă, smerit, sobor, a spăsi, spovedanie, a spovedi, stareţ, ţârcovnic, utrenie, vecernie etc. În multe din aceste împrumuturi bisericeşti se poate recunoaşte etimonul mai îndepărtat, grecesc: diacon, evanghelie, catapeteasmă, egumen, episcop, icoană, liturghie, mitropolit, monah, patriarh, proptopop, psaltire, minee. Apreciabilă este şi cantitatea de nume proprii, unele denumind realităţi sau concepte foarte importante în economia credinţei creştine, cum ar fi Precista ‘preasfânta’, Bogorodiţa ‘de Dumnezeu născătoarea’, Prediteci ‘(despre Ioan Botezătorul) Înainte-Mergătorul’, Zlatoust ‘(despre Sf. Ioan Hrisostom) Gură de Aur’, Bogoiavlenie ‘Teofanie’, Troiţă ‘Treime’ etc. Tot în această perioadă şi prin Biserică, pătrund, cu forma lor din greaca bizantină târzie şi din slavonă zecile de antroponime de origine biblică, devenite nume de botez: Avraam, Dimitrie, Elisaveta, Gavril, Gheorghe, Grigorie, Iacov, Ioan, Iosif, Magdalena, Mihail, Moise, Nicolae, Pavel, Petru, Toma, Vasile, Veniamin etc.

Cândva, poate treptat, pe parcursul acestor lungi veacuri de-a lungul cărora liturghia şi întregul ritual biseri­cesc se săvârşeau în limba slavonă, mai întâi preoţii şi ceilalţi slujitori ai Bisericii, apoi, imitându-i pe aceştia, şi oamenii simpli, credincioşii de rând, românii au abandonat vechea formă latinească *Gezu/*Jezu *Criştu, începând să rostească şi să scrie aşa cum auzeau în Biserică şi citeau în cărţile bisericeşti, adică Iisus Hristos.

***

Concluzia care s-ar putea desprinde din acest lung excurs despre evoluţia unui fapt de limbă investit de istorie cu o considerabilă încărcătură simbolică ar fi aceea că dinamica evolutivă a cuvintelor dintr-o limbă (în privinţa formei şi conţinutului lor) este un proces complex, în care voinţa oamenilor joacă un anumit rol, dar unul limitat şi secundar. O importanţă mai mare o are voinţa membrilor unei comunităţi doar în stabilirea unor norme ale limbii literare. În cazul concret pe care l-am discutat, un consens în privirea stabilirii unei norme unice în privinţa rostirii (ortoepică) şi a scrierii (ortografică) unică este, deocamdată dificil de realizat, datorită dorinţei de diferenţiere confesională a unor comunităţi ecleziale diferite.

Eugen Munteanu este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere, Universitatea «Alexandru Ioan Cuza» din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Proiectele, iluzii în fotbalul ieşean

Nicolae GRECU

Proiectele, iluzii în fotbalul ieşean

Atunci, când Politehnica va fi un club puternic, când Copoul va fi un punct de atracţie pentru fotbaliştii din toată Moldova, atunci ne putem gândim şi la antrenorul necesar pentru a râvni la performanţă

Filmuletul zilei

Franta a construit în insula Reunion o autostrada-viaduct de 12,5 km (care a costat 1,7 miliarde euro), ce serpuieste prin O (...)

opinii

Monumenta linguae Dacoromanorum. Scurt istoric al unui proiect filologic major (IV)

Eugen MUNTEANU

Monumenta linguae Dacoromanorum. Scurt istoric al unui proiect filologic major (IV)

În foiletonul de faţă autorul evidenţiază rolul pe care l‑a jucat proiectul MLD la trezirea printre tinerii cercetători a interesului pentru studiile biblico-filologice.

Hirotonie de Episcop: Preasfinţitul Nichifor Botoşăneanul

pr. Constantin STURZU

Hirotonie de Episcop: Preasfinţitul Nichifor Botoşăneanul

Mâine va fi hirotonit noul Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, Nichifor Botoşăneanul, ales de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în şedinţa sa din 25 februarie 2021. Acest post de Episcop-vicar era vacant după ce, anul trecut, Preasfinţitul Părinte Calinic Botoşăneanul a fost ales şi întronizat Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor. Vorbim, aşadar, despre un eveniment rar, un moment istoric. În Catedrala Mitropolitană din Iaşi, precedenta hirotonie de episcop săvârşită a fost tocmai cea a Preasfinţitului Calinic Botoşăneanul, în urmă cu 30 de ani, pe 25 martie 1991.

Ce înseamnă să ai de-a face cu o lume mult prea complexă ca să o poţi înţelege pe deplin? (I)

Aurelian-Petruș PLOPEANU

Ce înseamnă să ai de-a face cu o lume mult prea complexă ca să o poţi înţelege pe deplin? (I)

Azi vă voi familiariza cu câteva dintre ideile şi teoriile unui om de ştiinţă, eseist, filozof şi fost trader, unul dintre cei mai cunoscuţi şi urmăriţi specialişti în înţelegerea probabilităţii, incertitudinii şi riscului. Fie că vorbim de lebădă neagră, (anti)fragilitate, sisteme complexe, stresor, şoc, criză, instabilitate, volatilitate sau predictibilitate, aceste noţiuni sunt extrem de criticate de către multe gulere scrobite ale orgolioşilor scientişti.

pulspulspuls

Suferinţele discrete ale madamei

Suferinţele discrete ale madamei

Una mai molcuţă, de uichend, pe azi, dacă tot e sâmbătă şi e aşa frig afară. Şi ce ar putea fi mai moale şi mai pufos decât opera lirică, stimaţi telespectatori, şi mai ales graniţa penală a acesteia cu politichia mâloasă de Bahlui? 

Caricatura zilei

De citit

Editia PDF

Bancul zilei

Parintele Vasile a strâns 5 ani bani pentru clopotnita, dar nu i-au ajuns decât pentru un BMW.  

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.