De Business

Punem punctul pe știi

De ce intelectualii nu iubesc capitalismul și de ce nostalgia comunismului lui Ceaușescu îi învrăjbește

duminică, 09 noiembrie 2025, 03:03
5 MIN
 De ce intelectualii nu iubesc capitalismul și de ce nostalgia comunismului lui Ceaușescu îi învrăjbește

Într-o cafenea din centrul Iașului, o discuție aparent banală între doi intelectuali se transformă într-un veritabil duș rece ideologic.

Unul oftează după liniștea și autoritatea epocii Ceaușescu, nostalgic după ordinea desenată și impusă de stat, unde planificarea centrală și regulile stricte garantau predictibilitate și siguranță. Celălalt îl apără pe Adam Smith, Ludwig von Mises și Friedrich von Hayek, fascinat de ordinea spontană a pieței, libertatea individuală și garantarea proprietății.

În fața unui espresso în aburii dimineții, întrebarea care plutește în aer devine inevitabilă: de ce mulți dintre cei care modelează opinii culturale și economice urăsc capitalismul?

„Cine n-are bătrâni, să-și cumpere.” – își amintește cel fascinat de piață, amintindu-i că experiența trecutului poate fi o busolă, dar nu o rețetă perfectă.

Trei motive pentru ostilitatea intelectualilor față de capitalism

  1. Neînțelegerea teoretică

„Ei critică capitalismul pentru că… ei chiar nu înțeleg cum funcționează!”, începe interlocutorul nostalgic. 2

„Exact,” răspunde celălalt, „aceasta este prima cauză: neînțelegerea teoretică. Ordinea socială spontană a pieței este complexă, aproape imposibil de pătruns fără studiu economic aprofundat. Mulți intelectualii cred că știu, dar ignoră mecanismele reale ale cooperării sociale bazate pe piață.”

  1. Orgoliul și falsa superioritate intelectuală

„Ei se consideră mai inteligenți decât restul oamenilor. Aroganța lor îi face să se simtă îndreptățiți să dicteze ce e bine și ce nu, disprețuind oamenii simpli. Aceasta este a doua cauză: orgoliul și falsa superioritate intelectuală.”

  1. Resentimentul și invidia

„Și să nu uităm,” intervine adeptul pieței libere, „a treia cauză: resentimentul și invidia. Ei se simt subevaluați în raport cu antreprenorii care câștigă mult mai mult pentru activități aparent banale, dar care generează valoare și inovare. Acest sentiment îi face să critice sistemul capitalist și să se alăture ideilor socialiste, ca justificare morală pentru nemulțumirea lor.”

Iașul: teren al oportunităților și provocărilor

Pe străzile Iașului, diferențele devin vizibile chiar și fără să intri în birourile universitare sau în cafenele. Antreprenorii lansează startup-uri, testează piețe, negociază contracte și se adaptează rapid la fluctuațiile economice. Pentru ei, piața liberă este un teren de oportunități, nu un pericol.

„Mâna care dă nu se usucă.” – amintește antreprenorul care tocmai a finanțat un proiect cultural în centrul Iașului. Inițiativa sa arată că implicarea și responsabilitatea individuală pot genera rezultate pozitive, iar beneficiile se întorc în comunitate.

Întoarcere la rădăcinile istorice

Astfel, ceea ce vedem astăzi în Iași sau în orice alt colț al lumii nu este decât o continuitate istorică. Încă din Grecia antică, filosofi precum Socrate, Platon și Aristotel priveau cu suspiciune activitățile mercantile, iar mai târziu, în Roma clasică, elitele culturale manifestau aceeași reticență față de comerț și antreprenoriat. Fenomenul nu este unul modern: inteligența și cultura au fost adesea învrăjbite împotriva pieței, iar nostalgia pentru ordine și certitudini externe s-a transmis prin secole, până în zilele noastre.

Exemple de succes în antreprenoriatul ieșean

Imediat după Revoluția din 1989, într-un climat economic incert și fără repere clare, o mână de vizionari ieșeni au ales să îmbrățișeze riscul antreprenorial și să se lase ghidați de ordinea spontană a pieței libere.

Printre acești pionieri se numără Marian Berdan, Doina Cepalis, Cristian Dascălu, Iulian Dascălu, Gabriel Martarasevici, Irina Schrotter, Marius Ursache, Bogdan Pițigoi, Cătălin Mihalache și Sandu Vasile — oameni care au pornit de la firul ierbii și au construit afaceri durabile, inovatoare și profund ancorate în realitățile locale. 3

Prin perseverență, curaj și viziune, ei duc astăzi stindardul Iașului în mediul de afaceri național și internațional, devenind surse de inspirație pentru noile generații care privesc antreprenoriatul nu doar ca pe o profesie, ci ca pe o formă de libertate și responsabilitate.

Această tradiție antreprenorială contrastează puternic cu mentalitatea unora dintre intelectualii locali, prizonieri ai nostalgiei după ordinea impusă de stat și ai resentimentului față de mecanismele pieței.

„Mai bine să fii singur decât rău însoțit.” – gândul acesta își găsește ecou în fiecare proiect independent, care reușește să înfrunte birocrația, corupția și mentalitatea de scurtătură rămasă din comunism.

Limitele structurale ale Iașului și impactul politic

„Banul este ochiul dracului…” – remarcă cel fascinat de piață. Iașul, deși plin de intelectuali și antreprenori, dar rămâne aproape nesemnificativ pe harta politică a țării. Elitele care echipează instituțiile publice, fie universitare, fie administrative, fie culturale, nu sunt frequentabili la masa de lucru a guvernului, iar deciziile majore se iau în alte centre de putere.

„De aceea, mulți intelectuali privesc cu frustrare piața liberă: văd oportunitățile, dar lipsa resurselor și influenței îi face să se simtă captivi, dependenți de stat și de bunăvoința unor centre decizionale externe.”

Concluzie: educația ca soluție

Într-un final, espresso-ul din cafeneaua din centrul Iașului se răcește, iar cei doi intelectuali continuă să dezbată, fiecare prizonier al propriului model mental: unul, nostalgic după statism cu ordinea desenată și impusă de stat, celălalt al ordinii spontane a pieței, ghidate de libertatea și responsabilitatea individuală.

Însă ecoul discuției lor nu rămâne doar între pereții cafenelei: el reflectă dilema mai largă a societății românești, prinsă între nostalgie, frică și nevoia reală de libertate economică, între Orient și Occident.

Pentru a ieși din nisipurile mișcătoare ale ignoranței și resentimentului, reîntoarcerea la școală rămâne soluția: educația economică și civică este cheia pentru ca Iașul și România să valorifice adevăratul potențial al pieței și creativității intelectuale. Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” oferă programe complete de licență, master și doctorat celor care doresc să își completeze cunoașterea și să devină adevărați purtători de competență și expertiză. 4

Dan Chirleșan (n. 1971) este conferențiar universitar doctor la FEAA, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, în cadrul Departamentului de Finanțe, Monedă și Administrație Publică.

 

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii