De ce nu există premiul Nobel pentru matematică?

Începând cu anul 1901, premiile Nobel se acordă anual pentru: fizică, chimie, literatură, medicină și pace, la care s-a adăugat ulterior și cel pentru economie, în 1969. Alfred Nobel (1833-1896) a fost inventator, chimist, inginer și om de afaceri suedez. Nu a obținut nicio diplomă care să ateste aceste calificări, pe care le-a demonstrat prin rezultate practice care au influențat în mod decisiv dezvoltarea societății. Singura școală pe care a urmat-o Nobel a fost Jacobs Apologistic din Stockholm, timp de 18 luni, din 1841 până în 1842. Însă, a avut în particular profesori suedezi și ruși, care l-au învățat limba și literatura suedeză și universală, istorie, matematică, fizică, filosofie, vreo șase limbi străine și, evident, chimie, marea lui pasiune. Dacă mai adăugăm și vizitele de studii pe care le-a făcut în Rusia, America, Franța și Germania, se poate spune că Nobel era unul dintre cei mai calificați specialiști în chimie ai acelor timpuri.

Marea sa invenție a fost dinamita. La vremea aceea tocmai ce se descoperise nitroglicerina, în anul 1847, de către medicul și chimistul Ascanio Sobrero din Torino. Era un exploziv extrem de puternic, fiind, în același timp, foarte instabil la variații de temperatură și presiune (așa cum s-a văzut în filmul Salariul groazei din 1953, după care NETFLIX a făcut un remake în 2024). Nobel stabilizează nitroglicerina, amestecând-o cu kieselgur (diatomită), un pământ poros care conține dioxid de siliciu, la care adaugă și un stabilizator chimic în cantități mici, carbonatul de sodiu. Așa au apărut celebrele batoane de dinamită, care au fost utilizate, ca primă destinație, în minerit, la construcția drumurilor, a tunelurilor etc. și apoi, bineînțeles, în industria de război, fiind nelipsite, de asemenea, timp de zeci de ani de zile, din recuzita filmelor de acțiune, mai proaste sau mai bune.

Nobel a fost un foarte abil om de afaceri, având investiții în fabrici de explozibili, în exploatarea petrolului, în fabrici de armament etc. Sunt diverse explicații ale deciziei sale de a-și lăsa cea mai mare parte a averii pentru decernarea premiilor care îi poartă numele. Important este că premiul Nobel este similar cu performanța științifică și literară absolută, și recompensează, de asemenea, cele mai importante eforturi depuse pentru pace.

Dar, până la urmă, de ce nu există, totuși, și un premiu Nobel pentru matematică? Sunt două explicații: una mai picantă, care nu are la bază nicio dovadă istorică, dar care are o circulație mare, iar o alta mai normală, mai credibilă, și care, așa cum era de așteptat, nu este împărtășită de prea multă lume.

Conform primei explicații, a existat o animozitate personală între Alfred Nobel și un matematician suedez, Gösta Mittag-Leffler (1846-1927), care se pare că ar fi avut o relația amoroasă cu Sofia Hess, una dintre iubitele/ prietenele lui Nobel, care nu a fost căsătorit niciodată.

Leffler era profesor la Universitatea din Stockholm, fondator al prestigioasei reviste Acta Mathematica al cărei editor a fost timp de 40 de ani, fiind și membru al Academiei Regale Suedeze de Științe. Nu rezultă de nicăieri că ar fi avut o relație tensionată cu Alfred Nobel, ba dimpotrivă, a fost desemnat să negocieze cu inventatorul dinamitei o finanțare din partea acestuia a Universității din Stockholm, o versiune inițială a testamentului lui Nobel prevăzând, astfel, acordarea a 5% din moștenire acestei instituții. Apoi testamentul a fost schimbat, au fost anulate mai multe prevederi similare care se refereau și la alte entități de învățământ și cultură, averea lăsată de Nobel mergând, în cea mai mare parte, către acele premii care urmau să recompenseze invenții și descoperiri care au condus la dezvoltarea omenirii. S-a speculat și faptul că Nobel nu a inclus matematica pe lista premiilor deoarece unul dintre potențialii câștigători ar fi fost chiar Leffler, fapt pe care inventatorul nu putea să-l accepte, pe motiv de rivalitate masculină. Nici acest lucru nu este adevărat, Leffler neavând realizări care să-l recomande la un premiu Nobel. Este adevărat, însă, că el a devenit membru al Comitetului Premiilor Nobel, fiind un susținător al acordării premiului pentru fizică, în 1903, soților Marie și Pierre Curie.

A doua explicație a neincluderii matematicii pe lista premiilor este aceea că Alfred Nobel a considerat matematica, pur și simplu, drept un domeniu prea teoretic, prea abstract pentru a produce beneficii practice directe pentru omenire. Aici marele inventator nu prea a nimerit-o, matematica stând la baza unor mari invenții și descoperiri în fizică, chimie, biologie etc., care au influențat dezvoltarea omenirii și, mai mult, au condus la înțelegerea lumii în care trăim.

Oricum, lucrurile au fost cumva rezolvate în anul 1936, moment din care se oferă, din 4 în 4 ani, Medalia Fields, unui număr de patru matematicieni cu vârsta de maximum 40 de ani. Premiul poartă numele matematicianului canadian John Charles Fields, care și-a donat averea în acest scop. Medalia, care este echivalentă în lumea științifică cu Premiul Nobel pentru matematică, se acordă, alături de 10.000 de dolari americani, la fiecare ediție a Congresului Internațional de Matematică.

Valoarea premiului Nobel este de aproximativ un milion de dolari. Se pune întrebarea cum de moștenirea lui Nobel nu s-a epuizat până acum. În realitate, nu numai că fondul premiilor nu a scăzut, ba chiar a crescut, printr-o gestionare eficientă, astfel încât, de la 250 milioane de dolari în 1896, s-a ajuns astăzi la peste 450 milioane de euro.

Așa că potențialii laureați nu au motive de îngrijorare, bani sunt destui!

Prof. univ. dr. ing. Neculai Eugen Seghedin este cadru didactic și prorector la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași

Publicitate și alte recomandări video