De ce nu îmbuteliază Universitatea apă minerală din Grădina Botanică. Dedesubturile procesului ”Apa lui Cuza”

luni, 02 septembrie 2024, 03:49
5 MIN
 De ce nu îmbuteliază Universitatea apă minerală din Grădina Botanică. Dedesubturile procesului ”Apa lui Cuza”

Proiectul Universității „A.I. Cuza” de exploatare a apelor minerale din Grădina Botanică s-a sfârșit în fața judecătorilor. Intenția Universității de a cumpăra o linie de îmbuteliere a apei a eșuat. Utilajele au ajuns la Iași, dar nu au putut fi puse în funcțiune. Universitatea a cerut despăgubiri în instanță. La fel și furnizorul liniei de îmbuteliere, care s-a declarat tracasat de pretențiile UAIC.

Universitatea nu vinde apă pentru că instalația de îmbuteliere nu a fost montată

În urmă cu șase ani, reprezentanții Universității și-au anunțat intenția de a valorifica apa furnizată de un izvor din Grădina Botanică sub marca „Apa lui Cuza”. Apa izvorului mai fusese îmbuteliată și vândută sub marca „Amfiteatru” de Aqua Mold Trading până în 2014, când firma a intrat în insolvență. Linia de îmbuteliere a acesteia fusese vândută în contul datoriilor. Ca urmare, Universitatea a lansat în 2019 o procedură de achiziție pentru cumpărarea alteia. Banii necesari urmau să fie asigurați în cadrul unui proiect finanțat de Ministerul Educației.

Licitația a fost adjudecată de SC Eurodac Consulting SRL, firmă care, pe 20 ianuarie 2020 s-a angajat să instaleze în termen de maxim 5 luni, linia de îmbuteliere a apei minerale în recipiente de 0,5 și 2 litri. Starea de urgență decretată în contextul pandemiei COVID-19 a făcut ca termenul de livrare și instalare a liniei de îmbuteliere să fie prelungit succesiv, până în decembrie. Abia în februarie 2021 s-a ajuns la demararea procedurii de recepție a liniei. Aceasta nu a mai ajuns însă să fie pusă vreodată în funcțiune. În martie 2022, firma și-a luat utilajele înapoi. O lună mai târziu, cazul ajungea în instanță.

În fața Tribunalului, reprezentanții UAIC au cerut obligarea Eurodac SRL la plata unor daune-interese de 833.000 lei, practic valoarea liniei de îmbuteliere. Ei au afirmat că linia nu atinsese niciodată parametrii tehnologici asumați prin oferta tehnică, recepția neputând fi făcută. Ca urmare, Universitatea pierduse doi ani degeaba, dar și finanțarea guvernamentală. Acum, achiziționarea și instalarea altei linii de îmbuteliere devenise și mai problematică, prețul pe piață crescând de trei ori față de 2020. De partea cealaltă, Eurodac Consulting SRL a cerut obligarea UAIC la plata a 507.000 lei. Suma reprezenta cheltuieli de 134.600 lei făcute cu piesele montate, transportul și cazarea personalului adus pentru instalarea liniei, 302.700 lei, costul unei componente „dryer”, uscător, care nu era prevăzută în caietul de sarcini și care nu putea fi reutilizată, respectiv 70.000 lei, reprezentând garanția de bună execuție reținută de Universitate.

În fața judecătorilor, reprezentanții Universității au arătat că achiziționaseră 10.000 de sticle pentru efectuarea probelor, deși aceasta ar fi fost obligația Eurodac SRL. Linia nu funcționase, impunându-se modificarea matrițelor. Sticlele erau umplute inegal, se aglomerau pe bandă, iar capacul le sigilau incomplet. Universitatea cumpărase alte 2.000 de sticle, după un model generic, agreat cu furnizorul liniei. Nici acestea nu putuseră fi folosite. În plus, comisia de recepție constatase că tancul tampon instalat la începutul fluxului tehnologic, deși realizat din oțel inoxidabil alimentar, prezenta urme de rugină. La rândul lor, reprezentanții Eurodac SRL afirmau că recepția echipamentului eșuase pentru că, la fiecare încercare, Universitatea ridica „noi obiecțiuni, în mare parte diferite de cele anterioare, iar unele dintre ele nefondate”.

Apa lui Cuza a trecut prin două etape ale procesului

Judecătorii Tribunalului erau chemați să stabilească din vina cui nu fusese dus la bun sfârșit contractul. Din expunerea cronologică a faptelor rezulta clar că în decembrie 2021, la 7 luni de la data expirării termenului de cinci luni avut la dispoziție, Eurodac SRL nu pusese încă în funcțiune linia de îmbuteliere. „Pârâta nu a dovedit că în termenul stabilit prin contract a reuşit să livreze achizitorului o linie de îmbuteliere funcţională, în parametrii agreaţi. Nu are relevanţă faptul, învederat de pârâtă, că la fiecare încercare de recepţie obiecţiile achizitorului erau «în mare parte diferite», ci are relevanţă faptul că ele erau întemeiate”, au arătat judecătorii. Ei au subliniat și lipsa unei explicații pentru apariția ruginii pe un utilaj nou. Magistrații Tribunalului au conchis că vina aparținea Eurodac SRL. Prin urmare, UAIC era îndreptățită să primească daune interese de 833.000 lei.

Hotărârea Tribunalului a fost contestată de Eurodac SRL. Reprezentanții firmei au afirmat că toate problemele sesizate ar fi putut fi rezolvate, iar linia de îmbuteliere ar fi putut fi pusă în funcțiune, dacă Universitatea ar fi fost dispusă la dialog. Ei au insistat pe faptul că UAIC era obligată să achite componenta „dryer” care fusese cumpărată de firmă pentru linia de îmbuteliere și care devenise inutilă.

Magistrații Curții de Apel au reluat punct cu punct problemele semnalate în derularea contractului. La prima întrunire a comisiei de recepție, se constatase că strângerea foliei pentru împachetarea sticlelor nu se făcea corect. Reprezentanții firmei apreciaseră că acest lucru era cauzat de forma sticlei și propuseseră modificarea matrițelor. Ulterior se constatase că recipientele de 2 litri nu puteau fi folosite deloc în procesul de îmbuteliere. Documentele furnizate de firmă nu erau suficiente pentru a se putea obține autorizația de funcționare, nici măcar la un an de când linia ar fi trebuit deja livrată și pusă în funcțiune. Componenta „dryer” fusese necesară pentru că sticlele ajungeau ude în zona de lipire a etichetelor, ceea ce nu ar fi trebuit să se întâmple. Faptul nu putea fi imputat Universității. „Curtea va reţine că reclamantul a făcut dovada existenţei unui contract valabil încheiat, precum şi a întinderii obligaţiei părţii adverse, revenind acesteia răspunderea de a proba natura cauzelor de neexecutare şi o posibilă exonerare de răspundere contractuală. Cum nici un astfel de argument nu a fost dovedit, Curtea apreciază ca întemeiată acţiunea în răspundere contractuală a reclamantei şi urmează a respinge cererea de apel ca nefondată”, au conchis judecătorii.

Apelul Eurodac Consulting SRL a fost respins, Curtea de Apel confirmând decizia Tribunalului de obligare a firmei la plata către Universitate a 833.000 lei. Sentința Curții de Apel este definitivă.

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii