Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

De ce nu (mai) cred oamenii în Dumnezeu?

GALERIE
ciprian iftimoaei
  • ciprian iftimoaei
- +

Timp ce 50 de ani, populaţia României a fost supusă unui amplu proces de secularizare forţată, dirijată politic de regimul comunist. Considerată „opiul popoarelor”, religia a fost evacuată din viaţa oamenilor, activitatea multor mănăstiri şi biserici a fost restrânsă, manifestarea religiozităţii fiind impusă în spaţiul intim (privat) al familiei Nu mai puţin adevărat este faptul că, în perioada regimului comunist, religia a rezistat şi prin asocierea cu o formă de naţionalism, cristalizând un anume tip de identitate şi de rezistenţă împotriva secularizării. După 1990, odată cu revirimentul democraţiei şi tranziţia către o „societate deschisă”, a renăscut şi viaţa religioasă, dar în contextul unui nou fenomen: globalizarea.

Şi cum stăteam cu bunica de la Bohotin la poveştile ei despre cel de-al Doilea Război Mondial, deodată, se întoarce spre mine cu o figură gravă şi-mi spune:

- Măi băiete, ştii ceva, eu văd că oamenii din ziua noastră nu se mai închină la Dumnezeu ca odinioară...

- Oare de ce, bunică?

- Se închină la altceva, la ştiinţa şi la tehnica de astăzi.

- Şi de ce crezi mata că se întâmplă toate acestea?

- Pentru că ştiinţa le-a făcut viaţa mai uşoară, oamenii au dat de bine şi nu mai au nevoie de Dumnezeul nostru.

Cu simplitatea şi înţelepciunea omului de la ţară, care toată viaţa a trăit modest, cumpătat şi în comuniune cu oamenii satului şi cu cele înconjurătoare, bunica a surprins esenţa unui fenomen tot mai prezent în lumea de astăzi - secularizarea, care nu este altceva decât o diluare a funcţiei sociale a religiei în cadrul societăţii contemporane.

Secularizarea este un proces care a demarat odată cu Reforma („Revoluţia Protestantă”) din secolul al XVI-lea, mişcare religoasă care îl are ca promotor pe Martin Luther. La sfârşitul lunii octombrie 1517, preotul catolic şi profesorul de teologie Martin Luther a publicat pe uşa Bisericii din Wittenberg 95 de teze despre practica indulgenţelor prin care credincioşii catolici îşi puteau răscumpăra temporar păcatele în faţa lui Dumnezeu.

Un alt curent filosofic care a erodat încrederea în Biserică şi a contribuit la diminuarea sentimentului religios a fost Iluminismul din Europa secolelor XVII-XIX („Epoca Luminilor” sau „Epoca Raţiunii”), care propăvăduia eliberarea de dogmatismul religiei şi emanciparea omului prin apelul la raţiune. Prima lucrare iluministă este considerată Principia Mathematica elaborată de Isaac Newton, apărută în anul 1687. Apoi, Revoluţia Franceză de la 1789 a pus definitiv pecetea pe declinul monarhiei şi influenţa bisericii în viaţa societăţilor europene, turnând combustibil peste focul secularizării, acolo unde încă mocnea. Sub deviza Liberté, égalité, fraternité, având ca temei primul articol din „Declaraţia Drepturilor Omului şi ale Cetăţeanului”, Vechiul Regim se va prăbuşi, iar lumea întreagă va fi antrenată într-un amplu proces de schimbare. Toate aceste curente de gândire şi evenimente istorice au fost şarjate de modernizare, urbanizare, industrializare, transformându-se în adevărate forţe motrice ale secularizării.

Secularizarea se reflectă într-o oarecare măsură şi în statisticile ONU din 2011 privind ponderea majorităţilor religioase în ţările Europei Centrale şi de Est (ECE): în Cehia erau 10% catolici, 34% fără religie, iar pentru 44% nu se cunoaştea religia; în Ungaria erau 37% catolici, iar 27% nu au declarat religia; Estonia avea 16% ortodocşi şi 54% fără religie; în Slovacia erau 62% catolici şi 10% fără religie; Slovenia avea 57% catolici, iar 15% nu au declarat apartenenţa religioasă; Bulgaria avea 59% ortodocşi, 27% nu şi-au declarat apartenenţa religioasă, 7,8% musulmani; în Lituania erau 77% catolici, iar 10% nu şi-au declarat apartenenţa religioasă; România avea 81% ortodocşi, iar 6,2% nu au declarat religia; Polonia avea 87% catolici, iar 7% au refuzat să declare apartenenţa religioasă (Jemna, 2017).

Să revenim la România din zilele noastre şi să vedem de ce nu (mai) cred oamenii în Dumnezeu, după cum a observat bunica mea de la Bohotin. Chiar dacă din statisticile de mai sus rezultă că România şi Polonia sunt cele mai religioase ţări din ECE, nu înseamnă că demonul secularizării nu-şi face simţită prezenţa. La ultimul Recensământ al Populaţiei şi Locuinţelor (2011), dintr-un total de 772.348 persoane la nivelul judeţului Iaşi, un număr de 663.513 de persoane (86%) se declarau ortodocşi, 35.303 persoane (4,56%) catolici, 53.412 persoane (6,92%) nu şi-au declarat religia şi un număr de 896 de persoane (0,12%) s-au declarat atei. Însă, datele statistice oferă o perspectivă cantitativă asupra acestui fenomen social, care trebuie completată cu o abordare calitativă necesară evaluării profunzimii fenomenului în cauză. În acest context, ne punem întrebarea „câţi dintre cei care îşi declară apartenenţa religioasă sunt şi practicanţi? Cât de des merg la biserică? Cât de des practică rugăciunea? În ce măsură respectă preceptele religioase? Cine sunt cei care merg la biserică, care este configuraţia sociodemografică şi educaţională (vârstă, sex, mediu de rezidenţă, pregătire, profesie, venituri) ale celor care se declară ca fiind „credincioşi”? O cercetare calitativă a religiozităţii la români poate arăta cât de internalizată este credinţa religioasă, precum şi anumite aspecte referitoare la „manifestarea exterioară a religiozităţii” (Voicu, 2007).

Timp ce 50 de ani, populaţia României a fost supusă unui amplu proces de secularizare forţată, dirijată politic de regimul comunist. Considerată „opiul popoarelor”, religia a fost evacuată din viaţa oamenilor, activitatea multor mănăstiri şi biserici a fost restrânsă, manifestarea religiozităţii fiind impusă în spaţiul intim (privat) al familiei Nu mai puţin adevărat este faptul că, în perioada regimului comunist, religia a rezistat şi prin asocierea cu o formă de naţionalism, cristalizând un anume tip de identitate şi de rezistenţă împotriva secularizării. După 1990, odată cu revirimentul democraţiei şi tranziţia către o „societate deschisă”, a renăscut şi viaţa religioasă, dar în contextul unui nou fenomen: globalizarea.

În prezent, din punct de vedere sociodemografic, fermentul religos este susţinut mai ales de populaţia vârstnică reprezentată de cohortele născute în anii ’20-’50 ai secolului trecut, care a rezistat secularizării din perioada comunistă şi a transmis mai departe generaţiilor tinere tradiţia, ritualurile şi practicile religioase. Însă, pentru mulţi români, secularizarea de dinainte de 1990 a venit la pachet şi cu industrializarea forţată, cu migraţia de la sat la oraş, dar şi cu modernizarea generată de avansul ştiinţei şi tehnicii. Aceste procese au destructurat în bună măsură societatea românească rurală, tradiţională, ale cărei rămăşiţe conservate le mai găsim doar în anumite zone ale ţării. Lumea satului românesc nu mai este cea din poveştile şi povestirile de altădată. Lumea de astăzi pare „o lume fără Dumnezeu”, dominată de religiile seculare: corectitudinea politică, noile tehnologii şi transumanismul (Gavriluţă, 2018). Tot mai mulţi oameni se închină Ştiinţei şi Progresului tehnologic. Dar să fim atenţi şi la schimbările demografice, la mişcarea naturală a populaţiei şi la migraţia populaţiei, care ne pot spune multe despre viitorul religiei în România de mâine!

Gavriluţă, N. (2018). Noile religii seculare. Corectitudinea politică, tehnologiile viitorului şi transumanismul. Editura Polirom, Iaşi.

Jemna, D.-V. (2017). Demografia României, Editura Universităţii „Al.I. Cuza”, Iaşi.

Voicu, M. (2007). România religioasă, Editura Institutul European,Iaşi.

Ciprian Iftimoaei este director adjunct la Direcţia Judeţeană de Statistică Iaşi şi lector asociat doctor la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri