De ce nu mai vin tinerii la Biserică? Explicațiile unui preot ieșean și ale unui psiholog. „În lumea lor, Dumnezeu este a șaptea roată la căruță”

După ce a renunțat la activitatea didactică din școală, unde preda religia, preotul a observat o diminuare clară a numărului de copii și adolescenți care mai frecventează biserica.

„S-a redus mult numărul copiilor și tinerilor de la biserică”, a declarat parohul pentru „Ziarul de Iași”.

La oraș, mai găsești tineri în lăcașele de cult

Chiar dacă prezența generală la slujbele religioase rămâne relativ ridicată, clericul consideră că este loc de îmbunătățire, mai ales în privința implicării tinerilor din mediul urban.

„La oraș și tinerii merg destul de mult, ce-i drept, s-ar putea mult mai mult”, a precizat acesta.

Părintele Burduja identifică și o serie de cauze sociale care contribuie la îndepărtarea tinerilor de valorile religioase. Potrivit acestuia, lumea în care pășesc adolescenții de astăzi este una dominată de tentații și valori superficiale, în care credința își pierde din relevanță.

„E greu să intri în lumea lor, deja ei pășesc într-o lume în care Dumnezeu este a șaptea roată la căruță, este un lanț al slăbiciunilor. Dacă părinții nu prea cred, copiii nu vor fi îndrumați pe calea credinței”, a explicat preotul.

În același timp, părintele recunoaște că și slujitorii altarului au propriile lor limite și responsabilități în fața acestei realități.

„Poate că uneori mai greșim și noi, preoții, căci oricum suntem oameni, n-am căzut din cer”, a mărturisit părintele.

Un alt tip de căutare spirituală

Declarațiile preotului sunt completate de perspectiva psihologică oferită de Cristian Grigore, specialist la Institutul de Psihiatrie Socola din Iași. Acesta sugerează că ceea ce pare a fi o îndepărtare de credință este, de fapt, o transformare a modului în care tinerii se raportează la spiritualitate.

„Cred că tinerii nu s-au îndepărtat de credință, ci mai degrabă o caută în forme noi. Mulți dintre ei trăiesc o nevoie profundă de sens, de întrebări esențiale, de apropiere de Dumnezeu, dar uneori nu reușesc să se regăsească în formele tradiționale sau în limbajul religios cu care au crescut părinții sau bunicii lor”, a afirmat psihologul.

În loc să ne întrebăm „De ce nu mai vin tinerii la biserică?”, specialistul propune o schimbare de perspectivă.

„Poate ar fi mai rodnic să ne întrebăm cum putem crea punți de dialog între generații. Cum putem păstra valorile de credință și, în același timp, să fim deschiși la întrebările și trăirile tinerilor de azi?”, a subliniat acesta.

Potrivit acestuia, tinerii sunt mai sensibili la autenticitatea mesajului decât la autoritatea instituțională.

 „Un tânăr de astăzi va fi mult mai mișcat de o mărturie de credință trăită, sinceră, decât de o autoritate care îi spune ce să creadă. Ei își doresc lideri spirituali care recunosc că nu au toate răspunsurile, dar care sunt dispuși să meargă alături de ei în căutare”, a spus Cristian Grigore.

Rolul Bisericii și nevoia de adaptare

Referindu-se la misiunea generală a Bisericii, preotul Dorel Burduja propune o orientare mai clară către nevoile și limbajul credincioșilor de rând, în special al celor tineri.

„Misiunea Bisericii ar trebui centrată mai mult pe mirean și mai puțin pe spiritul monahal”, a susținut părintele.

În acest sens, el propune diversificarea mijloacelor de comunicare a credinței, inclusiv prin muzică religioasă mai accesibilă.

 „Poate ar fi nevoie de mai multe activități și cântări mai accesibile, cum sunt pricesnele sau cântece de tipul celor din Oastea Domnului, deoarece muzica psaltică este foarte grea, practic inaccesibilă publicului larg”, a menționat preotul.

• Citiți și: Pot fi împărtășiți copiii chiar dacă au mâncat dimineața? O ieșeancă reclamă refuzul preotului pentru copilul de un an. Ce spun canoanele, ce spun alți preoți

Nu în ultimul rând, preotul consideră necesară o revizuire a conținutului orei de religie din școli.

 „Lecția de religie ar trebui să se concentreze mai mult pe Sfânta Scriptură, pe aspectele morale de bază, și mai puțin pe cele formale”, a conchis Dorel Burduja.

Astfel, între perspectiva teologică și cea psihologică apare un punct comun: nevoia de dialog real, sincer și empatic cu tinerii. Acolo unde acest dialog este posibil, credința nu dispare, ci capătă forme noi, poate mai tăcute, dar nu mai puțin profunde.

Publicitate și alte recomandări video