De ce nu merge Piedone de la București pe mâna subalternului șef de la Iași?

Asta pentru că nici acum, ca și atunci, la Iași nimeni nu o să-ți spună niciodată dacă Piedone are planuri în zonă, pentru simplul motiv că nu are cine.

Umblă vorba că cineva răuvoitor i-ar fi șoptit lui Piedone să nu aibă încredere în șeful Hopecist de la Iași, dom’ Florin, că, i s-ar fi spus, acesta toarnă tot la cei vizați și se fâsâie vizita. Nu știm dacă o fi așa au ba, sau e doar o cotereală colegială anti-șef. Cert este că, la ultima vizită a lui Piedone, nimeni din cei de la Iași nu a știut vreun traseu, fie el și prezumtiv, deși toți întrebau din toate unghiurile.

Ca urmare, cică dom’ Florin de la Iași merge de atunci ca pe sârmă, ca să nu deranjeze vreun șef de la centru. Iată mai jos un specimen de convorbire cu șefu’ (’Trăiț!):

Ei, este că e plin de tot ce trebuie? Că nouă, zău, chiar așa ni se pare… Ba chiar am zice că are și ceva pe deasupra.

Dar de noul „Piedone de Bahlui” ați auzit?

Bun, nu e nici gras, nici bărbos, și nici nu pare vreun arțăgos, dar în ultima vreme vicelui Juravle i se spune, pe rețelele sociale, „Piedone de Bahlui”. De ce?

Zic internauții că l-au botezat așa deoarece în ultima vreme ar fi început și el să umble prin târg, cu echipa de subalterni și cu camere de filmat după el, ca să facă observații edilitare în derect către boborul ieșean. Iacătă și video-ul cu pricina, mai jos:

 

Foarte bine face, am zice noi. Doar că, odată cu asta, i-au și ieșit vorbe: ba că se lansează ușurel pentru o viitoare candidatură, ba că liberalii i-ar pregăti un vânt lui Chirica undeva pe o funcție numită ca să lase loc liber unui interimat al lui Juravle, așa încât, după metodele patentate anterior la Iași, acesta să candideze la premărie la eventuale anticipate din postura de premare interimar, deci cu avantajul clar al călărețului, ba chiar că, zic unii, i s-ar coace ceva deja lui Chirica, unele dosare fiind la maturitate, și liberalii vor să aibă om trimis deja la încălzire, și câte și mai câte s-au mai vehiculat.

Noi am concluziona însă cu una mai derectă: pupăza, zbrrr, pe-o dgheană!

Postarea zilei: una optimistă, de pus la inimă pentru uichend

Pe azi, ca să intrăm olecuță mai optimiști în uichend, iată o preluare a mesajului unui blogger rus, care trece în revistă „realizările” lui Putin din 2022 încoace, mesaj preluat într-o postare pe Facebook de publicistul și activistul ieșean Dan Radu. Cu mențiunea că această postare, a bloggerului politic Igor Dimitriev, a stârnit furia multor „elite” politice ruse:

„Până și amintirea acelei euforii de scurtă durată, care a însoțit intervenția forțelor CSTO în Kazahstan, în ianuarie 2022, începe să se estompeze.

Atunci părea că Rusia era garantul stabilității, arbitrul regional, centrul de putere. Acum, acel sentiment a dispărut complet.

Kazahstanul își urmează cu încredere propriul drum, construindu-și o strategie de securitate independentă. A semnat un acord de cooperare militară cu Marea Britanie, ce prevede inclusiv instruirea ofițerilor în academii militare britanice.

Construiește o fabrică de muniție calibrul 155 mm, standard NATO, în parteneriat cu Singapore. Introduce un sistem de rezervă teritorială inspirat din modelele occidentale (recent chiar a izbucnit un scandal în legătură cu echivalentul local al Centrului Teritorial de Înrolare).

Toate acestea într-un context în care Rusia nu mai este percepută ca aliat, ci ca potențială amenințare.

Azerbaidjanul a desființat complet regiunea armeană Artsakh, fără să țină cont de CSTO, și a ucis pacificatori ruși.

După doborârea avionului în decembrie 2024, a cerut public scuze și despăgubiri din partea Moscovei, închizând birourile instituțiilor guvernamentale ruse.

Aliyev joacă deschis – își consolidează cooperarea cu Ucraina, oferă ajutor umanitar și evită chiar și o neutralitate formală.

Armenia – cândva principalul aliat al Rusiei în Caucaz – a ieșit practic din sfera sa de influență. Pashinyan a anunțat în repetate rânduri intenția de a se retrage din CSTO, a rechemat reprezentantul permanent din organizație și a închis canalele de propagandă rusească.

Uzbekistanul ignoră CSTO din 2012 și dezvoltă parteneriate active cu Europa prin summituri și acorduri sectoriale.

Anul trecut au apărut tensiuni între Moscova și Tașkent în legătură cu tentativa de asasinat asupra unui oficial uzbec și presupusa «urmă cecenă».

În locul unei Finlande neutre, Rusia are acum o graniță de 1.300 km cu NATO. Suedia, care și-a păstrat neutralitatea chiar și în Al Doilea Război Mondial, participă acum la exerciții militare NATO și trimite arme Ucrainei.

Întreg nordul Europei își reorganizează forțele armate pentru exerciții comune în Arctica și în zona Baltică.

Europa devine o coaliție unitară anti-rusă. Germania își redirecționează capacitățile industriale către producția militară.

Cheltuielile de apărare ale UE vizează pragul de 5% din PIB. Pentru prima dată, există un buget militar european comun.

Siria – care până recent era vitrina influenței geopolitice ruse – a devenit scena execuțiilor în masă ale elementelor pro-ruse. Bazele militare ruse din Siria sunt acum punctul cel mai vulnerabil pentru inițiativele africane ale Moscovei.

În ultimii trei ani, arhitectura de securitate din Eurasia s-a schimbat radical. Rusia nu mai este lider regional, centru politic sau garant al stabilității.

Greutatea sa geopolitică nu doar că se diminuează – ea este resetată complet. În prezent, întreaga politică externă a Rusiei s-a redus la lupte tactice în regiunile Donețk și Sumî.

Ceea ce trebuia să fie o schimbare rapidă de regim la Kiev s-a transformat într-un război de uzură, care devorează capitalul geopolitic al țării.

Întreaga mașinărie militară este concentrată pe asaltarea unor sate ucrainene. Toate resursele sunt stoarse pentru un front care înaintează cu greu.

Direcția în care se îndreaptă totul era clară încă din 2022. Cu toate acestea, conducerea Federației Ruse continuă să atace apărarea ucraineană cu o perseverență maniacală.

Se pare că Kremlinul crede că, dacă reușește să distrugă Ucraina, toate problemele se vor risipi și lumea va reveni la situația din 2021.

Deși, până când Ucraina va cădea – dacă va cădea vreodată – lumea din jur va fi complet diferită.

Și nici n-am atins încă subiectul sancțiunilor, pierderii piețelor, și dependenței totale de China.

Ce obține Rusia în schimb? Complimente de la un președinte american cu o percepție îndoielnică și vizite de curtoazie din partea liderilor africani. Ah, și telefoane sau vizite din partea liderilor globali care vin să… propună oprirea războiului.

Dacă înainte Rusia era înconjurată de o zonă-tampon de neutralitate formală, acum este înconjurată de o rețea de alianțe defensive, în care Moscova nu are adesea nici aliați, nici intermediari.

Aceste schimbări tectonice sunt ireversibile. Faptul în sine arată că «operațiunea specială» geopolitică a dus exact la rezultatul opus.”

Așadar, uichend plăcut să aveți, dragilor!

**** PONT ****

Materialele de mai sus sunt o parodiere umoristică a realităţilor ieşene şi naţionale, realităţi care sunt tratate la modul cel mai serios în articolele de news ale ediţiei noastre. Orice asemănare cu oameni şi fapte din viaţa reală poate fi, aşadar, pur întâmplătoare.

Publicitate și alte recomandări video